Cu voia liderilor de opinie de la Chisinau, Vladimir Socor a devenit saptamana aceasta personajul cel mai mediatizat de presa din Basarabia, iar comentariul lui de la «Europa Libera» de vinerea trecuta — cel mai scandalos eveniment de presa.

Prin ce a gresit, unde, in ce loc a calcat cu stangul V. Socor? Faptul ca Socor si–a reatribuit rolul de avocat (voluntar?) al regimului comunist de la Chisinau nu are cum sa fie o noutate pentru presa de la noi. Nu e primul caz cand analistul occidental V. Socor se situeaza de partea regimului Voronin, mai ales in probleme de politica externa, il curteaza, ii face avansuri si chiar se ingrijeste de imaginea lui pe la cancelariile occidentale. Deci, nimic nou. In aparenta. Dincolo de aparente, insa, constatam cateva lucruri regretabile si chiar ofensatoare la adresa societatii moldovenesti, stapanita de un regim fara perspectiva politica. Socor a mers prea departe in sfetnicia sa. Desi R. Moldova nu a intrat ca lumea nici in alegerile locale din acest an, Socor isi ia indrazneala sa faca avansuri comunistilor pentru parlamentarele din 2009 si chiar sa le recomande «retete» de supravietuire politica. Riscanta miscare… dar nu numai riscanta. Sa nu stie Socor ca in R. Moldova comunistii s–au suprapus statului, ca ei au transformat partidul comunist in Constitutie pentru R. Moldova, ca Voronin a kaghebizat si a trecut sub controlul lui institutiile non–guvernamentale care opereaza fondurile din strainatate pentru dezvoltarea societatii civile in R. Moldova, ca aproape toata presa electronica a fost, abuziv, monopolizata de putere, ca regimul de la Chisinau refuza condamnarea comunismului ca ideologie, ca aderarea comunistilor la extrema stanga europeana este o sfidare a perspectivelor democratice ale R. Moldova, ca incalcarea drepturilor omului in R. Moldova a devenit traditie, ca regimul Voronin blocheaza, intentionat, normalizarea relatiilor Uniunii Europene cu R. Moldova la frontiera cu Romania… Sa nu stie Socor ca Voronin si comunistii au pierdut din primul tur, cu scor inegalabil, alegerile in regiunea gagauza si ca aceeasi soarta ii asteapta si la cele locale? Si nu doar in Gagauzia? Sa nu stie Socor toate acestea? Ori el vrea, pur si simplu, ca Voronin si ortacii lui sa moara optimisti? Oricum, nu era cazul ca Socor sa se suprapuna atributiilor lui Mark Tkaciuk, despre care la Chisinau se vorbeste ca este foarte bine ancorat in masoneria filorusa si are relatii foarte bune cu Moscova.

Nu as vrea sa fiu categoric, dar banuiesc ca liderii nostri de opinie au gresit atunci cand s–au concentrat, majoritar, doar pe aceasta faza a comentariului facut de V. Socor. Nu zic, pledoariile pentru un «viitor comunist de lunga durata», asa cum il vede Socor, sunt destul de dure si chiar sadice. Numai ca sunt tentat sa cred ca ceea ce spune Socor nu e doar opinia lui Socor. Ca si V. Voronin, Socor nu cred sa fie de capul lui in ceea ce face si, cu atat mai mult, in ceea ce spune. Nu–l acuz, incerc sa–l inteleg. Daca prin ceea ce afirma, Socor exprima doar punctul sau de vedere, e o problema. Si e cu totul alta, daca Socor este pus sa faca public un punct de vedere care nu–i apartine. Ce–i drept, Socor isi are motivatiile sale pentru ceea ce spune. Potrivit lui, la ora actuala si in perspectiva imediata, la Chisinau nu ce prevede sa apara o alta forta politica, capabila sa diminueze ponderea comunistilor pe frontul politic din R. Moldova, iar ceea ce exista sunt cateva «partidute», care, considera Socor, nu pot influenta prea mult lucrurile. Sigur, este foarte greu sa fii de acord cu el. In primul rand, pentru ca Socor a uitat ca, in afara aliantei din 4 aprilie 2005, nici comunistii nu mai au putere totala de decizie. In randul al doilea, Socor nu trebuia sa uite ca situatia politica pe care o avem la ziua de azi in R. Moldova se datoreaza si complotului pus la cale de PPCD si PCRM cu mult inainte de 4 aprilie 2005: Iu. Rosca a avut grija sa distruga tot ce a fost partid politic pe dreapta si centru–dreapta, iar V. Voronin — tot ce–a existat pe centru–stanga. Si azi avem ceea ce avem. Dar asta nu inseamna deloc garantii pe termen nelimitat nici pentru PPCD si nici pentru PCRM. Dovada a acestui fapt este si teama Aliantei–2005 de a admite in viata politica Miscarea Europeana din Moldova. Nu se stie care va fi reactia puterii nici in cazul noului partid liberal. Asa ca este riscant de tot sa ne permitem sa batem in cuie clasamentele din 2005 pentru anul 2009. Cu atat mai mult ca vin alegerile locale — o proba destul de dura atat pentru comunisti, cat si pentru crestini–democrati. Pierderea alegerilor in Gagauzia este un fapt implinit. Asa ca riscurile cresc, inclusiv pentru comunisti. Iar pana la alegerile din 2009 nimeni nu poate exclude aparitia unei noi forte politice alternative comunistilor, fie si prin crearea de noi aliante. Singurul lucru pe care nu am putea sa i–l reprosam lui Socor e ca partidele politice aflate azi in opozitie la Chisinau sunt desolidarizate. Nu exista o voce politica unica a opozitiei, care ar acoperi–o pe cea a aliantei Voronin–Rosca si ar putea da asigurari Occidentului ca Chisinaul este gata sa anunte scimbarea puterii. In acest sens, comentariul lui Socor ramane o tema pe–acasa pentru partidele neafiliate puterii.

Petru Amariei