Dupa slujba de duminica, la manastirea Noul Neamt din satul Chitcani, crestinii nu merg acasa pana nu se roaga si in capela in care a fost inmormantat episcopul Dorimedont. De Sfantul Vasile, enoriasii au venit sa semene mormantul episcopului. Cand ii intrebi de episcop, isi amintesc de ajutorul acordat de mult indragitul parinte fiecarui crestin.

Paine cersetorilor si nopti sfinte in biserica

Pe matusa Elena din satul Chitcani am intalnit–o chiar in capela. Plangea deasupra mormantului, sarutandu–l de zeci de ori. Cu lacrimi in ochi, ea isi aduce aminte ca, de obicei, parintele le dadea cateva sfaturi. Unul dintre acestea era sa nu dea bani cersetorilor. «Ne indemna sa le dam paine, ca sa aiba ce manca, dar nu bani, pentru ca ar putea sa–i cheltuiasca pe alcool si tigari. Bucata de paine, data cersetorilor, este cea mai buna pomana», spune matusa Elena. Ea isi mai aminteste ca, in preajma sfintelor sarbatori, parintele Dorimedont indemna enoriasii sa nu manance pana la prima stea aparuta pe cer, iar noptile sfinte sa le petreaca in biserica, ascultand sfanta rugaciune. «Nu va pot reda cat de marete erau acele slujbe! Era un om cu adevarat iesit din comun», continua crestina.

«Pe parintele Dorimedont l–am cunoscut mai tarziu… Era iubit de catre toti crestinii. Veneam necontenit la slujbele oficiate de el. Erau deosebite», explica Petru, care a venit sa se inchine la mormantul episcopului din satul de peste deal.

Lucia este o tanara care venea la slujbele parintelui Dorimedont ori de cate ori episcopul era la Noul Neamt. «Dupa ce, timp de opt ani, cat a fost staret la manastirea Noul Neamt, a crescut pe scara ierarhica, devenind episcop de Edinet si Briceni, a fost nevoit sa plece. Atunci i–am vazut ochii in lacrimi. Nici nu va pot spune cum plangeau crestinii…», isi aminteste tanara, care obisnuia sa primeasca sfanta impartasanie doar de la el. Si Lucia spune ca slujbele episcopului erau deosebite. Veneau nu numai cei din Chitcani, ci si oamenii din satele de prin imprejurimi. «Si mai greu este sa va redau ce a fost la inmormantarea parintelui. La manastire au venit mii de oameni, de peste tot. Doar lui i se datoreaza tot ce este azi la manastire, chiar si pavajul din curte», afirma Lucia, indemnandu–ma sa ma rog si eu la mormantul parintelui, ca sa ma conving de puterea acestuia.

«E langa noi…»

«31 decembrie a fost o zi trista pentru noi… L–am cunoscut personal pe acest arhiereu. Iubea slujba bisericeasca, acesta a fost cel mai important lucru pe care l–am invatat de la el», aflu chiar de la inceput de la ierodiaconul Alexie, care a fost calugarit de catre parintele Dorimedont. «Avem totusi o mangaiere. Trupul neinsufletit al parintelui se afla in capela, in curtea manastirii. E langa noi…», continua ierodiaconul.

La inceputul anilor 1990, episcopul a fost trimis sa redeschida aceasta manastire, care din 1968 pana in 1989 a avut statut de spital republican de tuberculoza. «A fost complicat. Totul era distrus. Din acel spital nu au ramas decat peretii. Chiar de la inceput a adunat o mica obste. Dupa aceasta a deschis o mica scoala teologica. Parintele a avut cunostinte vaste in toate domeniile», povesteste ierodiaconul Alexie. El spune ca majoritatea obstii a fost calugarita anume de parintele Dorimedont. «Daca aveam nevoie de ajutor, mergeam la el…"»

Despre conflictul din 2000, legat de seminarul teologic de la Chitcani, care a fost transferat la Chisinau, ierodiaconul Alexie este multumit ca s–a terminat cu pace. «Desigur, multi studenti sustin ca e mai util sa studiezi la un seminar aflat pe teritoriul unei manastiri, pentru ca adevarata teologie se face doar in sanul bisericii.» «Nu stim foarte multe detalii despre accident, dar pentru noi este dureros faptul ca el nu mai este printre vii», imi spune in final ierodiaconul Alexie.

Cadea, se ridica si iar muncea

Lidia isi aminteste ca atunci cand parintele Dorimedont a fost trimis la manastirea Noul Neamt, situatia din Chitcani era inspaimantatoare. In sat nu era decat noroi. «Muncea zile intregi, in noroi pana la brau, cot la cot cu ceilalti, pentru a readuce manastirea la conditii normale. Nu dormea noptile pentru a izbuti… De oboseala, cadea in noroi, dar se ridica si muncea mai departe. Se intampla ca muncea si descult», isi aminteste femeia, inecandu–se in lacrimi.

Crestina povesteste ca enoriasii nu ezitau sa i se adreseze parintelui dupa ajutor. Ea isi aminteste de cazul unei femei care a fost amenintata ca, daca nu va reusi sa gaseasca o suma mare de bani pentru a achita datoriile fiului sau, trupul acestuia va fi aruncat in Nistru. «Femeia s–a adresat parintelui Dorimedont. El a ajutat–o cu bani, salvand viata acelui baiat», povesteste Lidia.

Altii isi amintesc ca nu aveau la cine apela dupa ajutor financiar pentru a se conecta la conducta de gaze naturale. Atunci tot parintele Dorimedont i–a ajutat. «Veti intoarce datoria cand veti putea», ii linistea el pe crestini. Lidia spune ca inainte de decesul sau, episcopul simtea ca va trece in randul celor fara de viata. La ultima slujba, el a multumit si s–a rugat pentru intreaga Moldova.

Anastasia NANI