Profesoara Serafima Sava din Orhei avea doar 10 ani in 1949, cand a fost deportata in Siberia. Copil fiind, nu a reusit sa–si ia din casa decat o papusa si o carte de versuri ale lui Mihai Eminescu. «Atunci cand eram in fundul Siberiei si imi era frig, deschideam cartea lui Eminescu si citeam: "Codrule, codrutule, ce mai faci dragutule?", si parca ma intorceam acasa. Eminescu m–a ajutat sa supravietuiesc», le marturisea profesoara elevilor sai. Tocmai din acest considerent toata viata a incercat sa–si invete discipolii sa supravietuiasca cu ajutorul poeziei.

Cei indragostiti de opera eminesciana, de la mic la mare au omagiat ziua de 15 ianuarie, zi in care in familia Ralucai si a lui Gheorghe Eminovici s–a nascut cel care urma sa devina poet national.

Administratia Centrului Academic International «Eminescu» a organizat cu acest prilej Sarbatoarea Nationala «Eminescu sub fiorul timpului», invitand la serbare poeti, oficiali de rang inalt, dar si elevi ai claselor primare, toti indragostiti de versul eminescian.

«Nu exista roman care sa nu–l poarte inca de la nastere pe Eminescu in suflet, nu exista roman a carui inima sa nu miroase a floare de tei», a mentionat reprezentantul Ambasadei Romaniei la Chisinau, Vasile Nanea. Anul acesta, Eminescu e sarbatorit la cateva zile dupa ce pe cerul tuturor romanilor a fost inaltat drapelul Uniunii Europene. «La 1 ianuarie 2007, cand au intrat in Europa, la granita, romanii au fost intrebati: cine sunteti, cum va numiti? In loc sa rosteasca vreo 30 de milioane de nume, romanii au raspuns simplu: ne numim Mihai Eminescu. Reactia vamesilor a fost una pe masura, au pus pe loc traditionala stampila, necesara trecerii hotarului de la est spre vestul continentului european", a opinat oficialul roman.

Vasile Nanea a tinut sa mentioneze ca acum, dupa ce i–a recuperat pe «Mihai Eminescu, Nicolae Titulescu, Gheorghe Zamfir sau Maria Tanase…, Europa a devenit mult mai bogata si aproape intreaga».

«Atunci cand Eminescu spunea »a rosti numele Basarabiei inseamna a protesta contra ocupatiunii rusesti« nu stia ca aceasta fraza va fi valabila si peste sute de ani", zice scriitorul Nicolae Dabija.

«Cei care ne–au furat istoria, limba romana si alfabetul, printr–o eroare ni l–au lasat pe Eminescu, iar noi prin intermediul lui am redescoperit limba si istoria romana.»

Chiar si primarul interimar al capitalei, Vasile Ursu, prezent la Sarbatoare, a recunoscut faptul ca ii pare rau ca pe timpuri, cand era si el copil, nu se vorbea atat de mult de Eminescu, pentru ca, zice el, «poate ar fi fost altfel».

Eminescu este mare nu prin numarul de poezii scrise, ci prin profunzimea lor. Operele sale au fost traduse in 68 de limbi, inclusiv in chineza. In viitorul apropiat, prin stradania mai multor oameni de creatie, poeziile eminesciene vor fi traduse si in limba tiganeasca.

Diana RAILEAN

«In viata nu am fost artista. Artista am fost numai pe scena»

Detinatoare a celor mai inalte titluri si distinctii de stat, artista a poporului din fosta Uniune Sovietica, interpreta a peste o suta de roluri pe scena Teatrului National «Mihai Eminescu», presedintele Ligii Veteranilor Scenei din R.Moldova; strabunica, bunica, MAMA — toate aceste chipuri sunt redate de o singura persoana, care poarta numele arhicunoscut Domnica Darienco.

Nascuta pe aceeasi data cu marele poet Mihai Eminescu, 15 ianuarie, Domnica Darienco a implinit onorabila varsta de 88 de ani. A trait o viata foarte zbuciumata, insa cu adevarat fericita a fost doar pe scena teatrala.

Cel mai indragit rol

«Am jucat foarte multe roluri bune si mai putin bune, femei cu diferite caractere si chipuri, insa cel mai aproape de suflet mi–a fost rolul Mamei. Sotul meu a murit pe front cand fiul nostru avea un an si jumatate. A fost foarte greu, dar nu m–am lasat batuta de soarta, am luptat cu toate greutatile si am mers inainte.

Un actor este cu adevarat fericit atunci cand este solicitat, atunci cand este cautat de regizori si asteptat de spectatori. De la bun inceput am avut doar roluri bune. Toti regizorii lucrau cu mine cu mare placere si ma onorau doar cu roluri principale. Unui actor poti sa nu–i dai de mancare, dar sa–l «alimentezi» cu roluri bune. Eu am fost fericita.

Nu pot sa spun care este rolul meu preferat, toate imi sunt dragi asemenea copiilor carora le–am dat viata. Un om are 10 degete, incearca de taie macar unul si vei vedea cat vei suferi…«, afirma Domnica Darienco.

Cea mai frumoasa perioada din viata artistei Darienco a fost alaturi de regizorul Victor Gherlac.

«Domnica Darienco nu juca rolul, ea patrundea in natura chipului personajului redat. De la inceput nu juca nimic, era cea mai "slaba" la repetitie. Domnica cauta "radacinile", pentru ca mai tarziu sa infloreasca, iar rodul acestei cautari erau chipurile perfecte, care cucereau inimile spectatorilor. Spectatorii nu analizau, nu discutau, ci, vrajiti de maiestria artistei, veneau iarasi si iarasi doar pentru a o vedea pe scena pe Domnica Darienco. Domnica este o artista din nascare, care nu si–a pus drept scop distrarea spectatorilor, cum o fac actorii de astazi, ci stapanirea emotiilor, redarea unor chipuri care sa zguduie sufletele oamenilor», considera regizorul Victor Gherlac (92 de ani).

Cea mai buna artista…cel mai bun om…

«Domnica Darienco este artista numarul unu la noi in tara. Actorii care au colaborat cu ea se mandresc cu aceasta cunostinta onorabila. Domnica, la randul sau, este un om foarte bun, care pe parcursul vietii s–a straduit sa faca tot posibilul pentru binele obstesc. Doisprezece ani a fost presedintele Ligii Veteranilor Scenei din Moldova si a depus multe eforturi pentru a aduce o raza de lumina in viata celor 160 de actori de teatru actualmente pensionati. Noua, veteranilor, ne este foarte greu, dar traim cu speranta ca va fi candva si bine. Acum umblam si noi cersind ceva ajutor pentru batrani», spune artista Valentina Svitskaia (80 de ani), actualul presedinte al Ligii Veteranilor Scenei din Moldova.

Domnica Darienco a avut o viata foarte grea, insa nu se plange pe soarta. Nu se plange nici din cauza ca, avand numeroase distinctii si titluri, inclusiv de artista a poporului, are o pensie mizerabila, ci ii multumeste lui Dumnezeu pentru anii care i–au fost dati si se roaga de un singur lucru — de sanatate.

Venerabila actrita a teatrului national nu regreta nimic din ceea ce a savarsit in timpul vietii, regreta doar ceea ce nu a reusit sa faca. Si–a dorit foarte mult sa studieze limbile straine si sa joace regine.

«Doamna Domnica, Domnia voastra ar trebui sa jucati doar regine», citeaza Domnica Darienco cuvintele raposatului regizor Emil Loteanu.

«Acum e prea tarziu. S–a dus trenul», spune artista.

As dori sa inchei prin cuvintele matusii Ruta, una dintre eroinele indragite ale Domnicai Darienco, care i–au servit actritei drept calauza pe parcursul intregii vieti: «Viata e ca o pasare zbuciumata, de aceea firea noastra nu se lasa, se zbate intruna, si lasa sa se zbata, ca–i sade bine…» (fragment din piesa «Pasarile tineretii noastre» de Ion Druta).

Svetlana Panta