In 2006, la penitenciarul de la Pruncul au decedat 27 de condamnati. Dintre acestia, aproape jumatate s–au stins din cauza tuberculozei.

La 4 mai 2006, Ziarul de Garda scria despre soarta lui Nicolae Telescu, din satul Tibirica, r. Calarasi, condamnat la 20 de ani de inchisoare pentru asasinarea mamei sale. In asteptarea sentintei finale, acesta a decedat in penitenciarul de la Pruncul. Cu toate ca familia, vecinii si consatenii lui Telescu s–au adresat Curtii de Apel pentru ca dosarul sa fie reexaminat, acum cateva zile, in toiul sarbatorilor de iarna, acestia au fost nevoiti sa–l petreaca la cimitir, unde si–a gasit odihna vesnica.

Potrivit sefului penitenciarului de la Pruncul, Anatol Lozovschi, la 25 decembrie 2006 Telescu a fost transportat in stare grava de la penitenciarul din Soroca, unde suportase un ictus cerebral, in sectia de reanimare de la spitalul din localitate. A decedat la 7 ianuarie curent. Conform surselor de la Departamentul Institutii Penitenciare, Telescu s–a stins de moarte naturala, in urma unui ictus repetat. Cu toate ca a decedat pe 7 ianuarie, telegrama care anunta acest moment tragic nu a ajuns in Tibirica decat peste doua zile. «Chiar de la bun inceput am intrebat procurorul: in cazul in care sotul meu nu va fi gasit vinovat, cine ii va intoarce sanatatea? "Statul!", mi–a raspuns el atunci. Acum cine imi va intoarce sotul si tatal copiilor mei?», se intreaba printre lacrimi sotia raposatului, Ecaterina Telescu.

O vaca pentru adevar

Ea isi aduce aminte ca ultima oara cand a reusit sa vorbeasca cu raposatul la telefon a fost acum trei luni. Nicolae Telescu era in inchisoarea de la Balti. «Ma ruga sa venim sa–l vizitam. Dar nu aveam bani cu care sa ma pornesc la drum. Am vandut totul ca sa putem sa il ajutam…», continua femeia. Cu toate ca Procuratura r. Calarasi a constatat ca, fiind in stare de ebrietate si aflandu–se in casa parintilor sai, cu o bardita, Nicolae Telescu i–a aplicat mamei sale doua lovituri in cap (motivul — relatiile ostile aparute pe parcursul ultimilor ani din cauza averii si a cotelor de pamant pe care intentiona sa le mosteneasca acesta de la maica–sa), satenii spun ca Telescu nu avea relatii dusmanoase cu mama sa, ba chiar o vizita destul de des, iar mostenirea fusese daruita de mai multi ani surorii invinuitului, Galina Salcutan. Galina afirma ca, fara a fi informata, a fost inclusa in dosar ca parte vatamata. Astfel, ea spunea ca s–a adresat cu o scrisoare Curtii de Apel cu intentia de a fi exclusa din dosar ca parte vatamata, si sa fie citata in judecata doar in calitate de martor, solicitand eliberarea fratelui sau. Pentru adevar, familia Telescu a fost nevoita sa vanda chiar si vaca, o sursa sigura de existenta pentru ei. Cu toate acestea, avocatii platiti din vanzarea animalului i–au tratat cu indiferenta. "Chiar daca primul avocat nu a cerut o suma prea mare, cel de–al doilea, Ion Malanciuc, de la bun inceput a cerut 5 mii de dolari. Eram speriati de aceasta suma. Nu am avut asa bani vreodata. Cred ca la tara nici casa nu valoreaza atat de mult. Totusi, mai tarziu, am incheiat un contract de 500 de dolari», isi aminteste sotia.

Ultimul avocat angajat, Silviu Burlacu, considera totusi ca Nicolae Telescu nu a fost vinovat de moartea mamei sale. Iar in cele doua instante, organele de drept s–au bazat pe declaratiile unui martor minor, consumator de droguri, chiar daca, oficial, nu este luat la evidenta narcologica. «In cele doua instante organele de drept s–au bazat pe marturiile acestui minor, care si–a schimbat declaratiile de vreo opt ori. Consider ca acestea au fost influentate, dar nu poate fi tras la raspundere pentru acest fapt…», declara avocatul Burlacu. Totodata, avocatul sustine ca acum cateva luni a inaintat un recurs la Curtea Suprema de Justitie, iar raposatul se afla in asteptarea sentintei definitive…

2 mii de dolari pentru un alt vinovat

Singurul argument pe care s–a intemeiat arestul lui Telescu la acel moment au fost amprentele digitale, depistate in casa mamei sale. Familia raposatului sustine ca in ziua in care a avut loc asasinarea, ei erau la cumatrie. «Fiica ne nascuse o nepotica. Ne consideram oameni fericiti si invatam sa ne spunem unul altuia bunic, bunica…», sustinea in acele momente Ecaterina Telescu, sotia lui Nicolae.

Amintim ca membrii familiei Telescu afirmau ca, in casa decedatei, veneau adesea doi adolescenti din sat care, sub pretextul ca ii acordau o mana de ajutor, cresteau in curte canepa. «Dupa ce batrana a inceput sa raspandeasca zvonuri prin sat despre drogurile din curtea ei, unul dintre acestia ar fi putut sa se razbune, pentru a lichida martorul, asasinand–o», declarau si declara apropiatii lui Nicolae Telescu. De asemenea, ei spun ca, in timpul anchetei, in podul casei Elenei Telescu au fost gasiti cativa saci de canepa. Acestia au fost luati la politie, dar ulterior in dosarul de omor nu s–a pomenit nimic despre droguri.

Potrivit Ecaterinei Telescu, sotul ei ar fi fost acum in viata, la libertate, daca ar fi avut suma de 2 mii de dolari, pe care trebuia sa o ofere reprezentantilor anchetei cu scopul de a gasi un «alt vinovat» de acea odioasa crima. «Sotul meu era puternic de ducea caruta cu dintii. Dupa ce, in timpul anchetei, a fost batut, nu i se mai tineau nici dintii in gura. A fost torturat de oamenii legii, indicandu–i–se sa stea intr–un picior si cu mainile in parti (n.r., «lastocika» — metoda de tortura). Era silit sa semneze ceva. A refuzat. In inchisoare nu i se oferea nici un ajutor medical, chiar daca se simtea tare rau si slabise cu vreo 30 de kilograme», povesteste femeia, amintindu–si ca cei care il maltratau pe Telescu au spus ca o bara de fier «se indoia» de corpul acestuia, iar el nu se lasa.

«Cei de la procuratura si de la politie rad de mine. Dar ar trebui si omul simplu sa rada de ei, pentru ca fac mai multe nedreptati», au fost ultimele cuvinte din discutia pe care am avut–o cu Nicolae Telescu. La acel moment, el isi amintea ca, in timpul anchetei preventive, a fost torturat cu bestialitate. «Ma doare tot. M–au batut foarte tare», spunea barbatul cu doar cateva luni inainte de moartea sa «naturala».

Anastasia NANI