Alegerile din Gagauzia, dupa cum s–au impartit rolurile pentru turul doi de scrutin, seamana sa fie cea mai mare diversiune politica pusa la cale de Moscova dupa esecul "planului Kozak" de federalizare a R. Moldova. Caderea, in primul tur de scrutin, a bascanului Gh. Tabunscik deconspira mai degraba (chiar daca si printr–un exercitiu democratic) o "lovitura de stat" la nivel local, o capitulare programata si nicidecum o infrangere accidentala a comunistilor. Dupa mai bine de 10 ani de pace in sud, Republica Moldova risca sa fie readusa la stare de razboi. In cel mai bun caz, ne putem alege cu un val polarizat de instabilitate in regiune, in care Comratul, alaturi de Tiraspol ar redeveni cartile de joc pe care Kremlinul nu le–a mai jucat impreuna mai bine de 10 ani. Precedentul 1991 asteapta la usa.

Alegerile din Gagauzia n–au fost demult atat de politizate ca in acest an. Cartea federalizarii a fost jucata atat pe "centru" cat si pe "dreapta". Contracandidatii lui Tabunscik au facut apel direct la schimbarea regimului constitutional in R. Moldova. In linii mari, mesajele mai multor pretendenti la tronul de bascan nu s–au deosebit cu nimic de mesajul traditional al bascanului transnistrean Igor Smirnov. Si asta spune tot, sau foarte multe. Caderea lui Tabunscik ar trebui mai degraba sa ne ingrijoreze decat sa ne baje in ovatii. Si nu e vorba atat de Tabunscik, ca atare, cat de Tabunscik — factorul stabilizator in zona. Oricat ar fi de greu sa recunoastem, dar daca a reusit Voronin sa faca ceva capital pentru R. Moldova — asta a fost pacea si stabilitatea in regiunea gagauza. Caderea lui Tabunscik ar putea crea o noua stare de incertitudine, care –de ce nu — s–ar putea si sa nu reuseasca. Depinde de ceea ce va alege electoratul gagauz — razboi sau pace. Depinde, insa, foarte mult si de vointa politica a Chisinaului. Nu de alta, dar afirmatiile mediatizate de presa tineretului comunist "Puls", precum ca "comunistii au dorit schimbarea" seamana mai mult a complicitate cu Moscova decat a adevar in ultima instanta. Evenimentele si scandalurile politice care au urmat vizitei la Moscova a solilor oficiali ai Chisinaului, M. Tcaciuk si V. Sova, dau de banuit ca Chisinaul a acceptat jocul Moscovei, ca s–a facut un targ, ca Voronin a consimtit cedarea Gagauziei ca "teatru de razboi" pentru Rusia. Scandalul diplomatic impotriva Romaniei, inspirat de Chisinau, este si el una din probele unui joc politic conspirat dintre Chisinau si Moscova, care nu exclude revenirea Rusiei in Gagauzia si restabilirea jocurilor politice in varianta anilor 1991–1992. Moscova pune mare pret pe destabilizarea situatiei in R. Moldova in ajunul aderarii Romaniei si Bulgariei la UE. Pozitia oficiala a Rusiei, potrivit careia "Aderarea Bulgariei si Romaniei la UE vor provoca probleme grave acestor tari in relatiile cu Rusia" nu sunt vorbe spuse in vant. Rusia vrea sa se revanseze. Bucurestiul displace Moscovei nu numai pentru ca elimina Rusia din pretinsul de ea spatiu "clasic" de influenta, dar si pentru contributiile lui la accelerarea procesului de integrare europeana a R. Moldova — fapt care–l enerveaza, de altfel, in egala masura nu doar pe Putin dar si pe Voronin.

Kremlinul are nevoie de Comrat, la fel ca si de Tiraspol, pentru a–si putea fortifica pozitiile in regiune si, respectiv, pentru a se putea opune valului de extindere NATO si UE in Est. Moscova a regretat de mai multe ori pierderea Gagauziei in urma jocului diplomatic destul de abil jucat, in perioada de dupa 1991, de Ambasada Turciei la Chisinau. Recastigarea Gagauziei este una din marile sperante ale Kremlinului. Moscova are nevoie sa revina la Comrat. O zona plurietnica ca cea gagauza i–ar putea servi pretext pentru provocarea conflictelor interetnice in regiune si impunerea unor modele nestandart de autonomie, inclusiv pentru Transnistria.

Care din cei doi pretendenti ramasi in cursa sunt miza Moscovei — Nicolai Dudoglo, actualul primar de Comrat sau Mihail Formuzal, actualul primar de Ciadar–Lunga? Zarurile au fost aruncate demult. Alesul Moscovei este Formuzal — personaj politic abil, ofiter de cariera bine instruit in scolile ruse de securitate, sociabil, accesibil, capabil sa manipuleze standardele si valorile occidentale in interese politice antioccidentale, antiglobalist. Kremlinul are nevoie de el. Moscovei ii lipseste demult omul care ar accepta sa arunce Gagauzia in extremele politice convenabile intereselor ei in Transnistria. Altfel–zis, gagauzii risca sa fie transformati din nou in marfa politica pe care Rusia va vrea s–o vanda in schimbul intereselor ei in regiune. Rusia spera sa–si consolideze pozitiile sale, prin destabilizarea consecutiva a situatiei la doi poli paraleli — Transnistria si Gagauzia — si in acest fel sa poata pune conditii Occidentului vizavi de prioritatile sale geostrategice in regiune. Provocarile sunt mari, desi situatia nu e noua. Razboiul de la Nistru a inceput, de fapt, tot in Gagauzia, atat doar ca gagauzii nu s–au dorit atunci carne de tun si nici n–au acceptat sa faca jocul mortii inspirat de Moscova.

Petru Amariei