Aneta Grosu

Zile de bilant, iar pentru unii, de vacanta. Ziarul de Garda implineste doi ani de la prima aparitie, dar nimeni dintre cei ai casei nu a determinat deocamdata cum sa califice acest eveniment. Ne–ar placea sa fim de acord cu unul dintre liderii de opinie de la noi care zicea, auzind ca am ajuns, totusi, la doi ani, ca, in cazul nostru, aceasta varsta sau acest stagiu ar trebui calculat, exact ca in cazul persoanelor care, altadata, munceau pe la Polul Nord, in conditii extremale, adica multiplicat.

Putini dintre Dvs. stiu ca, in ultimul timp, Ziarul de Garda a fost ticluit intr–un singur birou, de cativa metri patrati, pe o caldura de 40 de grade, insuportabila pentru valorificarea unor teme "fierbinti". Doi ani a trebuit sa asteptam permisiunea de a intra intr–un birou din Casa Presei, obtinandu–l, in sfarsit. Va anuntam, in acest context ca, in cel de–al treilea an de viata, Ziarul de Garda va avea alta adresa. Ne veti putea gasi pe str. Puskin 22, in birourile 449 si 451. Niste vesti banale, pe fundalul realitatilor stupide ce ne incarca zilele, lasandu–ne fara de timp in viata.

Se intampla multe de toate in jur: un grup de militari a plecat benevol pe campurile minate din Irak, sperand ca–si vor aduna bani de case, chiar daca risca sa nu se mai intoarca la familiile lor; premierul Tarlev s–a aratat intr–un camp de tutun, iar presedintele a vizitat o ferma de porci, televiziunea publica transmitand ample reportaje despre aceste onorabile "turnee". Si Parlamentul e incadrat in actualitate. Deputatii, bunaoara, au decis sa nu plece in vacanta pana cand nu vor revedea Codul Civil, in special prevederile art. 16, care tin de apararea onoarei, demnitatii si reputatiei profesionale. Ore in sir, cetateanul expert, ziarist, deputat sau jurist isi framanta creierii, incercand sa gaseasca un echivalent plauzibil al demnitatii si onoarei lezate in cazul unor dezvaluiri sau dezbateri din presa. E un cap de lege rasdiscutat pentru care, in R. Moldova, se gaseste cu greu o formula. Anual, dintre cei circa 60 de mii de reclamanti, in cauze civile, circa 250 se plang de prejudicierea imaginii lor. In trei dosare de presa, CEDO a condamnat R. Moldova, iar potrivit expertilor, sansele de esec ale statului in instanta europeana cresc. Chiar si in aceste conditii, functionarii de la noi nu ezita, ei ies la vanatoare de presa ori de cate ori numele lor apare in vreun context nefavorabil. In orice clipa ei sunt gata sa–si ridice propriile persoane la nivelul puritatii si inocentei sublime, cerand de la presa milioane sub forma de recompensa pentru stirbirea imaginii. Chiar daca, in cadrul unor dezbateri publice, se subliniaza repetat ca, pentru presa, problemele de interes public prevaleaza asupra intereselor persoanelor fizice, demnitarii de la noi sunt tot mai nesatiosi. Nici unul dintre cei lezati nu admite ca, in orice clipa, chiar el ar putea deveni subiect de acuzare in vreun scandalos dosar. Recent, in cadrul unei dezbateri publice, avocata CIJ, Olivia Partac, amintea ca ex–presedintele american, Bill Clinton nu a fost judecat din cauza Monicai, ci pentru ca a mintit. In SUA, un astfel de caz a fost posibil. La noi, chiar daca neadevarurile curg garla din mesajele guvernantilor, nimeni nu–i deranjeaza pentru MINCIUNA, iar codurile noastre de legi, atunci cand sunt discutate, nu admit si astfel de situatii.