"Ce este asta?", se intreaba pe malul oceanului o batranica cu privire mirata, ca de copil. "Meduza", ii explica cel cu care si–a trait viata. "Este lipicioasa si musca", continua el sa–i vorbeasca dupa care o saruta pe frunte.

De aici, din Alaska, acest banal dialog dintre acesti doi turisti, trecuti de varsta tineretii, veniti sa admire oceanul si glaciarii de aici, m–a convins pentru un moment cat de fericita poate fi omenirea. Aceasta stare, insa, nu a durat prea mult. "Maiahi–ul, maiahu–ul" baietilor de la O–Zone, pus pe post la un radio din Anchorage, cel mai populat oras din Alaska, mi–a adus aminte de un alt moment, legat de batranei. De aceasta data, batrani din Moldova. Inainte de a ajunge in SUA, aveam stabilita o intalnire cu un om care, la cei peste 80 de ani ai sai, continua sa sape si sa construiasca fantani. In asteptarea acestuia, imi paru ca, in jur, nu sunt decat batrani. La coada, in magazinul de paine, la piata, in cautarea celor mai ieftine produse alimentare, la statie, asteptand troleibuzul si sprijinindu–se in carja, traversand strada, sub amenintarile soferilor si chiar, cu tot cu medalii in piept, scotocind prin lazile de gunoi… Peste tot — oameni care pareau a nu mai fi de folos nimanui. Nu cred ca, in Moldova, gandul lor e la meduze. Mai degraba, se gandesc la ce ar putea manca seara... De ce nu le mai suna fiica din Italia? Cum sa–si mai poarte picioarele obosite pana la gradinita, de unde trebuie sa–si ia nepotul? De ce intarzie pensia pe care o asteapta in fiecare zi? Foarte multi nici nu au vazut meduze. De fapt, pentru ce le–ar trebui? Mai mult, se pare, ar avea nevoie de niste prosoape pentru pomeni si de salam, de doi lei, promis de comunisti in perioada electorala. Meduzele… meduzele nu au loc in viata batranilor din Moldova.

Revin la Alaska. Invalizii de aici nu–si traiesc in tragedie incapacitatea de a se misca. In America ii poti intalni in parcurile de distractie, bucurandu–se de toata sustinerea celor din jur. In Moldova, pentru a provoca mila trecatorilor, acestia stau cu mana intinsa si cu un panou in piept, incercand sa convinga lumea de momentele nefericite din viata lor. Daca sunt mai "norocosi", ajung tocmai la Moscova. Asa cum a ajuns unul dintre combatantii invalizi, luptator, la Nistru, in razboiul din 1992, declansat pentru independenta R. Moldova. Barbatul, dupa ce a supravietuit razboiului, a decedat, din cauza frigului, pe o oarecare strada din capitala rece a Rusiei…

"Dragostea din Tei" a celor de la O–Zone continua sa mai rasune la acelasi post de radio din Anchorage. "Maiahi, maiahu", a devenit un mesaj inteles de lumea intreaga.

Chiar daca incerci sa le explici localnicilor din Alaska unde se afla Moldova, care sunt realitatile de acolo si cum functioneaza comunismul, acestia dau afirmativ din cap, in semn ca inteleg, apoi, cu o privire glaciala si un zambet larg, pronunta: "Whow"... E primul semn ca nu au inteles despre ce le vorbesti...

Anastasia NANI