Aneta Grosu

Astazi e o zi speciala. Ziua care, o data in an, ar trebui sa apartina in totalitate copiilor. La noi, "oferta" zilei hauleste deja de vreo saptamana in special pe ecranele televizoarelor, caci Puterea de azi, de altfel, la fel ca si cele anterioare, prefera, ca pe niste picaturi afrodiziace, camerele de luat vederi, astfel incat, seara de seara, suntem indopati fortat exact cu ceea ce place guvernarii. In acest an, ziua de 1 iunie a devenit si ea, biata, un prilej de speculare a dragostei impartasite copiilor de mai–marii zilei. Astfel, la conferinta "Dimensiuni sociale ale sistemului de protectie a copilului in R. Moldova", desfasurata la 29 mai cu genericul "O Moldova cu copii si pentru copii", Voronin afirma ca sloganul respectiv "vorbeste de la sine despre obiectivul nostru (adica al lor) politic". Discursul rostit de presedintele Voronin la aceasta conferinta parea ca e scris de spicherul Lupu — tot atata apa de ploaie in fiecare fraza, inzorzonata cu multe cuvinte care, in realitate, nu au nici un impact asupra starii de foame cu care se trezesc dis–de–dimineata cei mai multi dintre copiii acestui stat. Ca sa argumentez de ce textul citit de presedintele Voronin parea scris de spicherul Lupu, aduc aici o singura frantura de fraza: "Prezenta noastra la aceasta conferinta constituie o dovada de preocupare comuna fata de problematica copiilor si dorinta de a transpune in realitate toate obligatiunile subscrise... voi evidentia unele aspecte problematice... axandu–ma pe dimensiunea sociala..."

Presedintele declara ca se impune o reforma a intregului sistem de protectie a copilului, despre care, zicea el, este unul fragmentat si ineficient. Voronin nu a spus nici un cuvant despre lacomia actualilor guvernanti, despre proastele lor calitati umane si profesionale, despre balbaiala politica de care fac uz inclusiv atunci cand vin in fata unor copii ce se confrunta cu grave probleme existentiale. Presedintele nu a spus nici un cuvant despre exodul din saracie, despre refugiile pe motive politice, despre copiii ultimului razboi, chinuiti de ranile tatilor morti pe campurile de lupta.

Si nevestele "inaltilor" conducatori s–au pornit cu daruri facute copiilor cu mana si din numele lor, doar ca din buzunarul statului. Si de aceasta data, institutiile vizitate sunt selectate "pe linie de partid", adica in conformitate cu numarul celor care au acceptat sa slujeasca comunismul, implementand in scoli pionieria si comsomolia. De altfel, dupa aceleasi criterii, de partid, este asigurata odihna de vara a copiilor, sunt reparate scolile, sunt oferite volume de carte bibliotecilor. Comunistii, "tuteland" copilaria, se gandesc, in primul rand si intotdeauna, la mandatele lor, nu si la viitorul copiilor pe care, comunizandu–i fortat, ii instraineaza de perspectiva europeana despre care, spun chiar ei uneori, ca vor sa ne–o asigure.

Desi umbla pe la inalte foruri, cuvantand de la importante tribune europene, guvernantii de la noi nu–si dau seama si nu vor sa recunoasca faptul ca Europa nu mai are nevoie de papuasi. Ar fi sa intelegem acest lucru cel putin noi, parintii, si sa le `purtam de grija copiilor nostri asa cum le poarta de grija ei, odraslelor sale, asigurandu–le studii inalte peste hotare si afaceri prospere, lasate drept mostenire.