In unul din numerele anterioare povesteam despre situatia basarabenilor in Botosani: elevii de la Liceul "A. T. Laurean" si vanzatorii din piata. Venim cu noi detalii despre destinele catorva basarabeni de la Botosani.
Pe Gheorghe Frunza, originar din satul Slobozia–Dusca, r. Criuleni, l–am intalnit la Teatrul "Mihai Eminescu" din Botosani. Imi spune ca, pana in anii '90, in urma unei selectii, fusese angajat la Teatrul de Etnografie si Folclor "Ion Creanga" din Chisinau, director artistic al caruia era Silviu Fusu. Prin 1990, l–a cunoscut pe actorul Emil Coseriu care, pe atunci, colabora cu Teatrul "Ion Creanga". Frunza isi pregatea actele pentru Universitatea Teatrala din Moscova, pe cand Coseriu l–a anuntat despre fondarea, la Iasi, a unei facultati de teatru si film. "Nu aveam in gand sa ajung in Romania. Trebuia sa merg la Moscova", spune Frunza. Totusi, convins de Coseriu, a ajuns sa faca parte din prima promotie de studenti care au mers sa–si faca studiile in Romania (1990 — 1994). "Ajuns in Romania, coborand din autobuz, am rostit mai intai "Astia vorbesc ca noi"", isi aminteste cu umor actorul. Gheorghe Frunza afirma ca in grupa in care invata erau 10 studenti din R. Moldova si alti 10 — din Romania. La sfarsitul anilor de studii, prin mai 1994, a fost organizat "targul de actori", unde s–au adunat importante personalitati din lumea teatrului din intreaga Romanie. Gheorghe Frunza spune ca atunci a avut opt oferte de munca. "Au fost intr–adevar promotii de aur. Din pacate, nu au fost pretuite la justa lor valoare... 95 la suta din cei veniti din Basarabia au ramas in Romania. In timpul desfasurarii "targului de actori", aproape nici o personalitate din lumea culturala de la Chisinau nu a manifestat interes fata de noi. Au venit doar Silviu Fusu, Gheorghe Urschi si Gheorghe Parlea. Daca conducerea R. Moldova ar fi dorit sa schimbe in bine destinul culturii, ar fi insistat sa ademeneasca macar o parte din actorii plecati la studii in Romania, oferindu–le aceleasi conditii precum au fost cele de aici. Le–am spus lui Urschi si lui Parlea ca in Tara ni se ofereau salarii care in Basarabia reprezentau remunerari de vis, casa si, cel mai important, posibilitatea de a te afirma. Acestia nu au mai incercat sa ne convinga sa ne intoarcem in tara. Important este ca aici lipseste cenzura", afirma actorul. Gheorghe Frunza isi aminteste ca a debutat in spectacolul "Ultimul examen" de Ludmila Razumbovscaia, in regia lui Petru Vutcarau. "A fost un spectacol de un succes extraordinar. Toata lumea isi dorea sa–l vada. Imi aduc aminte ca au fost sparte geamurile si au venit chiar si pompierii", spune Frunza. In 1999, s–a stabilit definitiv la Botosani. "Am ales teatrul de aici, pentru ca nu sunt actori care se considera VIP–uri. Suntem ca o adevarata familie."
In prezent, actorul basarabean este unul dintre pilonii Teatrului "Mihai Eminescu" din Botosani. Pe parcursul stagiunii 2005 — 2006 Gheorghe Frunza a jucat opt roluri centrale, printre care: Chirita, in "Cucoana Chirita", Gura de Aur, in "Doua sageti", Aurelian al II–lea, in "Un veac de singuratate", Chiken din "Paradisul Terestru", Sfantul Petru si Boierul in "Ivan Turbinca" si altele.
Maria, sotia lui Gheorghe Frunza, este si ea originara din R. Moldova. In 1988 a absolvit facultatea de regie din Chisinau. In prezent, colaboreaza cu Teatrul "Mihai Eminescu" din Botosani. Familia Frunza are doi copii, Vasile si Catalin.
"Aici am siguranta zilei de maine, iar talentul e pretuit la justa lui valoare. In vara anului 2005 am avut o propunere de a ma reintoarce in R. Moldova. Mi se oferea postul de director al teatrului din Cahul, un automobil de serviciu, Volga, si un salariu de 900 de lei. In Romania, actorul isi face meseria, nu este nevoie sa se prostitueze artistic. Daca nu ar mai fi parintii, nu stiu daca as mai reveni in Moldova. O buna parte din prietenii mei au plecat la munca peste hotare. In R. Moldova nu este clasa de mijloc. Sunt doar bogati si saraci. Nu cred ca o societate ar putea supravietui astfel. Romania nu este raiul, dar fata de Basarabia e...", concluzioneaza actorul basarabean Gheorghe Frunza.
Alaturi de Gheoarghe Frunza, alti angajati si colaboratori ai teatrului, veniti tot din Basarabia: Alexandru Vasilache, Victoria Bucun, Petru Hadarca, Stela Verebceanu, Silvia Rusan, Mihai Dontu etc.
Un alt angajat al Teatrului "Mihai Eminescu" din Botosani este Lucian Baleanu, secretar literar al acestei institutii si profesor de limba si literatura romana la Liceul "A. T. Laurean" din Botosani. S–a nascut la Chisinau, unde timp de doi ani si–a facut si studiile la facultatea de filologie. "Imi aduc aminte ca pe cand eram la facultatea de filologie din Chisinau a venit un profesor si ne–a spus "Limba maldaveneasca este unica limba slava de origine latina". Cum poate fi slava de origine latina, ma intrebam eu", isi aduce aminte Lucian Baleanu. Mai apoi, Baleanu a hotarat sa–si continue studiile la Cluj, la facultatea de litere. Mai tarziu a facut doctoratul. El spune ca la Botosani a avut clase intregi de basarabeni, care, in prezent, sunt stabiliti in Romania. "Este gresit sa se spuna despre noi ca am plecat in strainatate. Nu am plecat. Suntem tot acasa", afirma el. La despartire Lucian Baleanu ne–a dorit "curaj si... tupeu".
Ghenadie Prisacaru este din Drochia. In prezent, el este operator TV la postul local din Botosani "Somax TV". S–a stabilit definitiv la Botosani in 2000. "Am fost influentat de un film in care un batran il sfatuia pe un tanar sa faca un pas important din viata sa, pentru ca altfel va regreta toata viata ca nu a incercat. Mi–am propus si eu sa incerc, ca sa nu regret. La inceput mi–a fost dificil. Acum insa nu regret. As fi regretat, probabil, daca nu incercam", afirma Ghenadie. Pana a se stabili la Botosani, a fost fotograf la un salon, profesor de muzica si operator la postul TV din Drochia. Salariul mic l–a impiedicat pe Ghenadie sa deschida o expozitie personala de fotografii in Drochia. "Dar am facut si un experiment. De hramul or. Drochia, am afisat cateva fotografii de ale mele, urmarind reactia publicului. Oamenii treceau indiferenti, fiind absenti la imaginile artistice pe care le ofeream. Mi–am dat seama ca e devreme sa deschid la Drochia o expozitie de fotografii", spune Ghenadie Prisacaru. El afirma ca s–a stabilit la Botosani intamplator. "Imi perfectam aici actele. Nu stiam sigur unde voi merge. De fapt, cautam sa ma angajez undeva. Am vazut aici un post TV local. Mi–am propus sa incerc si am reusit din prima", spune Prisacaru.
In prezent, Ghenadie este la cea de–a patra expozitie personala de fotografie la Botosani, "Lentila magica". Vernisajul cuprinde 80 de fotografii, axate pe patru teme: arhitectura urbana, portrete, nud feminin si automobile in stilul anilor '50 — '60, acestea doua din urma fiind amestecate, autorul urmarind asemuirea dintre nudul femenin cu formele automobilelor din secolul trecut. Celelalte trei expozitii ale lui Ghenadie au fost desfasurate in 2003 si 2004. Ghenadie Prisacaru afirma ca si–a propus scopul sa ajunga in lumea cinematografiei sau sa devina fotograf la o revista.
Alexandru Zorila este medic stomatolog in Botosani. Pana in anul patru de studii, a invatat la Universitatea de Medicina "Nicolae Testimiteanu" din Chisinau, iar mai apoi, pentru a–si continua studiile, a venit la facultatea de farmacie din Iasi. Casatorit cu o fata din Botosani, Zorila a venit definitiv aici cu traiul. Alexandru afirma ca nu a acceptat conditiile care legitimeaza legile nescrise din R. Moldova, de care se plang de multe ori fostii sai colegi. Astfel, el a hotarat sa inceapa o afacere in Romania, prestand servicii de stomatologie. In 1999 el a deschis propriul cabinet stomatologic. "Cunostintele pe care le–am luat de la universitatea din Chisinau mi–au fost de folos, nu si diploma. Aici poti deschide o afacere fara a fi deranjat de legi nescrise atat de populare in R. Moldova. Cel care este un adevarat profesionist in ceea ce face, este apreciat peste tot. Cei pe care ii stiu ca au venit din R. Moldova lucreaza bine si sunt pretuiti", afirma Alexandru Zorila. El povesteste ca atunci cand a venit in Romania se simtea ca un strain, acum, insa majoritatea prietenilor sai sunt romani. "Suntem acelasi popor. Nu poti sa separi un popor care vorbeste aceeasi limba si are aceleasi traditii!", mai spune Zorila.
Alaturi de doctorul Zorila, lucreaza un alt stomatolog, Dorin Calarasi, nascut la Chisinau. S–a stabilit la Botosani in 2003, impreuna cu sotia sa, medic neurolog la spitalul de recuperare din Botosani. Edita Calarasi este originara din s. Ciobruciu, r. Stefan–Voda. Dorin afirma ca se simte bine la Botosani. "Adevaratii profesionisti sunt respectati", spune el.
Din cei aproximativ 1500 de detinuti de la Penitenciarul cu maxima siguranta din Botosani, este si un basarabean de 27 de ani, din Chisinau. El este in arest preventiv din iulie 2005, fiind invinuit de trafic cu droguri. I.F. afirma ca trafica doar canepa. A fost retinut de politia din Botosani, in urma unui scenariu pus la cale de un politist. Acesta se prezentase ca un potential client... I.F. este optimist. Desi traficantii de droguri risca o pedeapsa cu privatiune de libertate pana la 15 ani, spera ca se va alege cu vreo trei ani. Detinutul din Basarabia spera la termenul de doar trei ani, analizand sentintele celor 12 colegi de celula care au fost privati de libertate pe termene de 10–15 ani. El nu se plange de conditiile din celula, aceasta fiind amenajata cu un televizor si cu un aparat de radio. De asemenea, pe teritoriul penitenciarului este si o biblioteca de aproximativ 5 mii de carti, un magazin si cateva ateliere. Penitenciarul din Botosani a semnat un contract cu firma producatoare de incaltaminte din Romania "Denis". La dorinta detinutilor, acestia pot munci pentru un salariu minim, lipind talpi la incaltaminte. Totodata, detinutilor li se reduce din pedeapsa: cinci zile de munca ofera o zi de libertate din termenul de pedeapsa prevazut. I. F. spune ca banii pe care ii primeste ii ajung pentru un pachet de tigari si pentru o ciocolata. O data pe luna are dreptul la o vizita. De obicei, vin parintii, sora si fratele. In timpul sarbatorilor de iarna, spune I.F., detinutilor li s–a permis sa mearga dintr–o celula in alta. "Ma uitam printre gratii la focul de artificii", spune acesta.
Anastasia NANI