Revolutia portocalie din Ucraina se decoloreaza tot mai mult. Presedintele Iuscenko continua sa manevreze disperat intre Moscova si Washington, cautand solutii in fata noilor provocari politice, indiferent de unde vin acestea — din Est sau din Vest. Dizgratiile electoratului ucrainean, si asa mari fata de puterea scandaloasa de la Kiev, iata ca s–au amplificat si mai mult dupa ultimele demiteri, remanieri de guvern si (ceea la ce nu se astepta in nici un caz electoratul ucrainean) mariajul politic Iuscenko–Ianukovici. Societatea ucraineana este in soc, marile ei sperante degenerand in tot mai mari iluzii.

De fapt, ceea ce s–a intamplat in acest septembrie la Kiev si in Ucraina, repeta, in fond, precedentul postelectoral aprilie–2005 de la Chisinau, cand comunistii bateau palma cu partidele de opozitie, convenind asupra unui parteneriat politic pe perioada mandatului de guvernare. Cand zic de "precedent", ma refer la starea de spirit a electoratului, dar si la cea a "partenerilor" de coalitie, care nici astazi nu ascund faptul ca "a fost un mare risc", dar un "risc inevitabil", sugerat, dar poate ca si conditionat, din exterior. Indiferent, insa, de "motivatiile politice" ale opozitiei si de starea de spirit a electoratului, nu putem sa nu remarcam faptul ca intre ceea ce s–a intamplat recent la Kiev si ceea ce–a fost sa se intample in aprilie la Chisinau, exista o deosebire de fond. Calculul politic de la Chisinau (mai bine–zis, pentru Chisinau) a fost unul mult mai pragmatic, decat cel pentru Kiev: in R. Moldova lucrurile au putut fi anticipate din start, ceea ce a diminuat esential riscurile si antagonismele degradante, de care nu si–a putut salva imaginea, echipa si tara sa V. Iuscenko. In rest, esentele exercitiului politic sunt aceleasi, cu diferenta ca, pentru a se mentine la putere, Iuscenko s–a vazut impus sa recurga la tratamente chirurgicale, pe cand Voronin a facut–o prin procedee de terapie politica.

Iuscenko a cedat? Si da, si nu. Mai degraba, presedintele ucrainean s–a vazut nevoit sa accepte schimbarea unui joc politic pe altul, pentru a–si salva reputatia si a scoate Ucraina din time–out–ul in care se afla de aproape un an. Repetarea de catre Kiev a procedeului moldovenesc de guvernare mixta "putere–opozitie", desi intr–o alta formula, consolideaza ideea ca Occidentul si Europa au decis aplicarea in spatiile ex–sovietice, controlate de ele, a unor standarde politice noi, capabile sa elimine, cel putin conjunctural, razboaiele dintre partide, care, pe langa faptul ca tin societatea intr–o permanenta stare de soc, creeaza spatii de manevra in teritoriu adversarilor antioccidentali si complica procesele de integrare euro–atlantica a acestor state.

Va reusi sau nu tandemul Iuscenko–Ianukovici sa depaseasca criza politica din Ucraina si s–o relanseze pe orbitele spatiului euro–atlantic, vor arata alegerile generale care se asteapta in Ucraina in 2006. Deocamdata, insa, trebuie sa recunoastem ca Chisinaul a depasit, in acest sens, Kievul. Cel putin, ca optiune si efort. Evenimentele politice din ultima saptamana, care s–au derulat in Moldova sau care o vizeaza, lasa tot mai mult loc ideii ca Chisinaul ar puta deveni in perspectiva imediata un pol atractiv in zona pentru marea politica. Daca pana nu demult se insista asupra faptului ca Ucraina ar fi "polul tare", capabil sa treaca R. Moldova din spatiul de influenta al Rusiei in cel euro–atlantic, azi, de–acuma, rolurile par a se inversa. Mai ales ca Chisinaul inclina sa accepte tot mai mult un parteneriat deschis si larg cu Romania. Discursul oficial de la Iasi al presedintilor Romaniei si R. Moldova, schimbarea decorului politic la Kiev si optiunea partii ucrainene (alaturi de R. Moldova si OSCE) in reuniunea de la Odesa, privind participarea SUA si UE ca membri cu drepturi depline la procesul de negocieri in problema transnistreana, fac valabila ipoteza, ca la gurile Dunarii nu este exclusa crearea, in perspectiva apropiata, a unui triumvirat politic Romania — R. Moldova — Ucraina, capabil sa se implice activ si decisiv in destinele sud–estului Europei. Desigur, o atare schimbare de situatie, ar putea aduce asupra Moldovei si Ucrainei ploile torentiale care nu dau ragaz Romaniei, sau furtunile salbatice care chinuie America. Desi, santajul in politica nu poate fi o prioritate doar unilaterala.

Petru Amariei