Guvernul Tarlev a incetat sa faca publice datele despre restantele la salarii. Astfel "a rezolvat" puterea actuala problema restantelor. Ca pe multe altele. A fost de ajuns o privire de vultur si o fraza taioasa a premierului Tarlev in adresa Departamentului Statistica si Sociologie (DSS) la sedinta Guvernului.
Acum o saptamana, cand anunta salariul pe economie pentru 2004, DSS nu mai da publicitatii statisticile despre datoriile la salarii. De ce? Nu avem restante? Toata lumea este platita la timp? La 1 decembrie 2004, acelasi departament constata ca restantele se ridica la 157,9 mil. lei, cifra ce difera prea putin de datoriile de la aceeasi data a anului 2003, respectiv 175,7 mil. lei. S–a intamplat o minune si intr–o singura luna au fost platite datoriile de 79,6 milioane fata de angajatii din agricultura, datorii raportate de statisticieni la 1 decembrie 2004? Sau cele 44,2 milioane restante de plata in industrie? Sa presupunem ca datoriile de 697,5 mii lei fata de pedagogi si 134,8 mii fata de angajatii din medicina si asistenta sociala au fost achitate, insa au fost cumva lichidate restantele salariale de 11,2 mil. pe care le aveau fata de angajati organizatiile de constructii?
Datoriile la salarii nu au fost lichidate, ele continua sa fie de ordinul milioanelor, insa Guvernul ascunde senil adevarul pentru ca se afla in campanie electorala. Guvernul, care ar trebui sa fie al tarii, dar nu al unui partid, ce implica in aceasta campanie electorala cu toate mijloacele de care dispune. Manipuleaza cifre. Lustruieste cu zel, demn de o cauza mai buna, realitatile.
Cazul recent de tainuire a restantelor salariale nu este primul si nici cel mai de proportii. Acum doi ani, in februarie 2003, acelasi Departament al Statisticii anunta ca restantele pe economie se ridica la 360 mil. de lei. Peste o luna difuza un comunicat in care se arata ca restantele alcatuiau doar 171,2 mil. O suma enorma, de 253,8 mil. lei, a "disparut" din statisticile oficiale in numai o luna. Le–a "disparut" noua metodologie de calculare a datoriilor la remunerarea muncii. Nimeni nu a explicat ce s–a intamplat cu adevarat.
In cazul acesta apare o alta intrebare: in ce masura este independenta Statistica in R. Moldova, care, in mod normal si conform legislatiei, ar trebui sa fie o institutie autonoma si inviolabila in activitatea sa; o institutie aflata in serviciul cetateanului, nu al puterii?! Cat costa independenta ei, daca dupa o replica furibunda a premierului Tarlev, renunta sa dea publicitatii date pe care le–a publicat de–a lungul ultimilor zece ani? Pe cat de credibile sunt alte statistici? Unele date cu vadita tenta electorala cu care opereaza de la o vreme incoace Guvernul si Ministerul Economiei nu au, se pare, un alt scop decat cel de a tampi electoratul, a–l induce in eroare in cel mai impertinent mod. Ratingul libertatii economice a R. Moldova a crescut, anunta Guvernul, si uita sa spuna ca a ramas in aceeasi categorie de economie cu libertate limitata. Banca Mondiala da publicitatii un raport privind mediul de afaceri, in care R. Moldova figureaza intr–un singur context pozitiv, insa Guvernul face din asta caz.
Cifrele privind restantele salariale, cosul minim de consum, preturile, inflatia etc. irita, pentru ca ele nu se inscriu in strategia electorala a partidului de guvernamant. Pentru ca arata ca regele e, de fapt, gol. In noiembrie 2004, presedintele Vladimir Voronin a pus la indoiala corectitudinea estimarii cosului minim de consum si a minimumului de existenta, afirmand ca acesti indicatori sunt calculati dupa metode invechite, inca de pe vremea Uniunii Sovietice. Este clar ce vroia, de fapt, seful statului. Salariul a peste 70 la suta din populatie e sub nivelul cosului minim de consum. Iar presa sau sindicatele insista (ca sa vezi!) asupra acestui cos minim ori de cate ori vorbesc sau scriu despre salariu. Un adevarat repros public! De aceea a si cerut presedintele Voronin sa fie redus minimumul de existenta. Si nu–l intereseaza ca acesta e mai mic cu aproximativ cinci procente decat cel recomandat de Organizatia Mondiala a Sanatatii. Nici chiar si faptul ca FAO, o structura a ONU, constata, acum un an, ca 40 la suta din populatia Moldovei indura foame. Sau ca fiecare a treia persoana ocupata din R. Moldova practica activitati informale pentru a–si asigura conditii decente de viata, desi statisticile oficiale releva o dublare a salariului mediu pe economie in anii 2001–2004.
In spatele rapoartelor, fardate electoral, se ascunde impotenta actualei guvernari de a imbunatati real calitatea vietii cetateanului. Exista tragedia a mii de oameni care traiesc in mizerie, or, peste 35 la suta din populatie se afla sub pragul absolut al saraciei.
Platforma electorala a blocului "Moldova Democrata", intitulata "Eurointegrare cu o noua guvernare!", prevede restabilirea in regim de urgenta a relatiilor cu organismele financiare internationale, stimularea unui climat investitional si concurential favorabil afacerilor. Si pe aceasta baza — deschiderea a cate 100 000 noi locuri de munca anual, asigurarea unui salariu mediu echivalent cu 250 –300 dolari, a pensiei medii de 120–150 dolari, solutionarea calificata a gravelor probleme cu care se confrunta in prezent Omul, Familia, Comunitatea, Statul.
Departamentul Analiza Economica al BMD
(Va fi achitat din fondul electoral al BMD)