Nr. 27 (10 februarie 2005)

 Interviu

Alex Dimitrov
"Sunt un optimist in perspectiva" Continuare 

Fantoma mortii
Fiica lui Ion Gonta, Maria Gonta, face dezvaluiri socante despre amenintarile cu moartea la care este supusa familia sa Continuare 

Alex Dimitrov: «Sunt un optimist in perspectiva»

Alex Dimitrov

— Cat de favorabil este genul de satira politica pe care il profesezi?

— De fapt, nu as numi satira politica ceea ce fac eu. Mai mult e o satira morala si etica. Tematica politica e mai frecventa, deoarece, in viata noastra, evenimentele politice dicteaza starea de fapt din societate. Tot ce fac, realizez pornind de la faptul ca orice doctrina politica, orice opinie are dreptul la existenta. Pe de alta parte, persoanele care reprezinta statul nu trebuie sa uite nici pentru o clipa ca sunt sub vizorul cetatenilor. Activitatea lor politica, sociala, dar si viata privata sunt subiecte de interes general, astfel incat, cei ajunsi la putere trebuie sa accepte transparenta maxima. Situatia in care guvernantii nostri gandesc una, spun alta si fac cu totul altceva creeaza doar "prilejuri" de inspiratie pentru epigramisti si caricaturisti. Pe mine ma intereseaza, in mod special, aspectul etic al comportamentului lor. Sunt deceptionat atunci cand constat ca ne mint sau se implica in actiuni absurde. Venind la putere, acestia uita ca ar trebui sa ne reprezinte pe noi si sa serveasca interesele statului. Chiar acum, venind la redactie, pe strada trecea un cortegiu, iar politistul care–l insotea ma soma brutal sa ma feresc la o parte. De ce eu trebuie sa ma feresc, si nu invers, ca doar datorita mie si a altora ca mine, acestia ajung la putere. Ei sunt cei care ar trebui sa–l rasplateasca pe alegator, servindu–i constant si cu multa fidelitate interesele. Din pacate, guvernantii uita acest lucru. Este derutant ca si multi cetateni se fac a uita cat de mult le datoreaza guvernarea. Astfel, ei accepta ideea ca ei trebuie sa se inchine demnitarilor, pe cand ar trebui sa fie invers. E si acesta un mod de a vedea democratia.

— Activitatea de caricaturist e mai mult o povara sau o placere?

— De fapt, asta e painea mea, pe care o castig, implicand foarte mult suflet. Destul de rar tratez activitatea mea ca pe o meserie. Sunt fericit ca am posibilitatea sa–mi fac meseria si sa–mi dezvalui si gandurile.

— Chiar si in actualele conditii ale cenzurii?

— Sunt cetatean al unui stat care s–a declarat independent si liber. Acest statut al R. Moldova imi permite sa sper ca nimeni nu–mi va incurca sa–mi expun liber gandurile, sa–mi exercit liber vocatia. Vreau sa sper ca nimeni nu se va incumeta sa–mi inchida gura.

— Ce calitati sau vicii te inspira cel mai mult atunci cand creionezi o caricatura?

— In primul rand, fatarnicia, lacomia, orgoliul prostesc care, de altfel, este un specific national. Odata ajunsi la putere, uitam de promisiuni, uitam de oameni si devenim ostatici ai lacomiei…

— Deseori, ziaristii bataiosi au foarte putini prieteni. Ce se intampla in viata caricaturistilor, in acest sens?

— Apropo, despre prietenii mei... Ei sunt bucurosi ca, in Moldova, caricatura renaste. Dispunem de foarte mult material care ne inspira. Mai cred ca avem pictori extraordinar de talentati, astfel incat viciile societatii nu au nici o sansa sa ramana neobservate. I–as remarca in acest context pe Sergiu Puiu, Victor Crudu, Serghei Samsonov, Margareta Chitcatii...

— Despre ce discutati atunci cand va intalniti?

— Vorbim despre viata, discutam cum pot fi reflectate mai bine in caricatura realitatile noastre.

— Semnezi foarte des caricaturi curajoase, in special pentru presa de opozitie. Asta–si creeaza probleme?

— Personal, inca nu am avut probleme. La drept vorbind, nu mi s–a intamplat sa fiu obligat sa fac anumite lucruri. Nu am primit amenintari, si sper sa nu le primesc vreodata. Urmaresc, insa, pericolele la care sunt supusi ziaristii. Ma revolta nespus de mult faptul ca, in societatea noastra, ziaristii sunt amenintati sau chiar expusi unor pericole. Cred ca, deocamdata, nimeni nu poate raspunde la intrebarea: Cu ce drept? Este cert ca ziaristii onesti prezinta opinia societatii civile, din aceasta cauza nimeni nu ar trebui sa incerce sa le inchida gura. Ar trebui sa ne consolidam eforturile si, indiferent de apartenenta politica, sa dam riposta actiunilor nedemocratice regizate de guvernanti.

— Care sunt persoanele cel mai frecvent satirizate in caricaturile tale?

— Intotdeauna am avut gandirea unei persoane, aflata in opozitie in raport cu Puterea. In calitate de simplu cetatean, gaseam si gasesc elemente care ma deranjeaza.

— S–ar parea ca un caricaturist ar trebui sa se bucure de defectele si lacunele din societate, or, acestea ii ofera mereu prilej de inspiratie. S–ar parea ca si ziaristii, si epigramistii, si caricaturistii au mai mult de castigat, ca meseriasi, daca in societate e mai multa prostie, lacomie, fatarnicie. Pe de alta pare, in calitate de cetatean, aceste vicii te supara si te deranjeaza. Cum eviti aceasta dedublare?

— Merg inainte, pentru ca imi place foarte mult meseria mea. Este adevarat, ma deranjeaza foarte mult lucrurile care se petrec la noi, acestea, totodata, ma si inspira, oferindu–mi un vast spatiu pentru activitate.

— Deci, daca ar fi sa respecti mai mult profesia, decat statutul de cetatean, ar trebui sa votezi in favoarea ticalosilor, dorind ca anume acestia sa ajunga la putere, pentru ca, ulterior, sa ai un camp de activitate mai vast si mai multe prilejuri de inspiratie?

— In nici un caz nu as vota cu ticalosii. Sunt convins ca doar oamenii cinstiti merita voturile noastre. Cat priveste problema artistului, al rolului acestuia in societate, cred ca ar trebui, totusi, sa pastram spiritul echidistantei, sa reflectam cu mintea treaza asupra tuturor fenomenelor si sa nu admitem sa fim transformati in servi docili ai doctrinelor politice. Incerc sa tratez temele care ma pasioneaza din punct de vedere general–uman. Daca hotul este hot – indiferent daca e democrat, liberal, socialist sau comunist – satirizez hotia lui si nu altceva.

— Actuala campanie electorale ce fel de vicii are?

— In primul rand, ma revolta coruptia. Nu sunt primul care declar ca deja sunt inregistrate numeroase fraude electorale. Sunt pur si simplu stupefiat, urmarind cum primele doamne din stat repartizeaza ajutoare materiale celor nevoiasi. Cred ca aceste actiuni – absolut nepermise in alte tari ale lumii – nu sunt altceva decat o forma de corupere directa a alegatorilor. Astazi, cei de la putere se folosesc de starea deplorabila a cetatenilor, acumuland importante dividende electorale. Atata timp cat cetatenii nu–si vor da seama sau nu vor recunoaste ca sunt, pur si simplu, cumparati, asemeni unor obiecte ieftine, de catre actualii exponenti ai puterii, noi vom bate pasul pe loc. Se pare ca meritam aceasta stagnare. Trebuie sa recunoastem ca nivelul nostru politic este sub orice limita, din care cauza ne permitem sa fim cei care suntem.

Alt motiv de revolta si indignare este felul in care trateaza televiziunea procesele electorale. Chiar daca aceasta stare de fapt este argumentata, facandu–se trimiteri la Constitutie si la alte legi in vigoare, este cert ca se face totul pentru a reduce sansele opozitiei. Practic, cetatenii R. Moldova sunt lipsiti de accesul la informatie si acest fapt indica, incontestabil, asupra faptului ca rezultatele alegerilor vor fi fraudate. Ma irita nespus de mult si fatarnicia. Nu inteleg cum putem vorbi despre valori democratice, incalcandu–le cu grosolanie. Noi, caricaturistii, suntem ca un nerv. Alaturi de ziaristi, suntem printre primii care sesizam neregulile din societate. Nu pot fi rupt de realitati, nu pot desena mere, pere sau pasarele, in timp ce viata este plina de probleme. Traiesc in aceasta viata si nu pot face abstractie de ea. Vreau sa le ajut oamenilor sa aiba acces la informatie.

— Primesti scrisori de la cititori?

— De la cititori — nu prea, in schimb, primesc scrisori de la colegii mei din alte tari care–mi propun diverse oferte de colaborare. Chiar recent, m–am intors de la Ploiesti unde am asistat la doua expozitii. Apropo, una este consacrata creatiei lui Caragiale. A fost un eveniment deosebit.

— S–a intamplat vreodata ca Vladimir Voronin, Vasile Tarlev sau Eugenia Ostapciuc sa se regaseasca in caricaturile tale?

— Sunt sigur ca da si nu ma inspaimanta acest lucru. Consider ca, din momentul in care ei si–au asumat responsabilitatea de a ne reprezenta, de a ne conduce, trebuie sa fie pregatiti sa devina si tinta criticilor… Asa e in toata lumea: conducatorii nu pot ramane neatinsi de critica.

— Cine–l critica pe caricaturistul Alex Dimitrov?

— In primul rand, eu ma critic. Nu–mi amintesc ca cineva sa ma fi criticat public. Stiu, insa, ca, atunci cand ii critici pe altii, trebuie sa privesti, mai intai, cu foarte multa atentie in interiorul tau, in lumea ta. Din punct de vedere al moralei si eticii, nu ai dreptul sa fii o persoana degradata, depravata, lacoma sau intrusa, daca vrei sa blamezi aceste vicii la alte persoane. Se intampla ca oamenii sunt maestri in ale criticii, insa odata ce devin sefi de stat, deputati sau ministri, uita de multe lucruri, compromitand ideea de onestitate, corectitudine, omenie si cumsecadenie.

— Cand a fost realizata prima caricatura semnata de Alex Dimitrov?

— In copilarie. Se pare ca, de mic copil, purtam in subconstient acest interes pentru caricatura. Eram pasionat de revistele umoristice, foarte populare pe atunci, "Krocodil" si "Chiparus". De altfel, primele caricaturi au fost niste sarje ale unui egiptean, realizate inca in antichitate. Aceste sarge blamau moravurile de la curte. Cat ma priveste, acum doua decenii nici nu visam sa cunosc vreodata personal mari maestri ai caricaturii cum sunt Valeriu Ionitoiu, Valeriu Curtu, Glebus Sainciuc. Astazi e o mare onoare pentru mine sa discut si sa corespondez cu ei.

— Ce prezinta Clubul caricaturistilor "Sentus"?

— Clubul nostru a fost inregistrat in 2004 si este afiliat Organizatiei mondiale a caricaturistilor. Avem diverse proiecte de colaborare cu colegi de–ai nostri din Romania, Ucraina, Serbia, Macedonia. Astfel, avem acces la cea mai vasta informatie despre concursuri si expozitii internationale.

— Care este imaginea coruptiei, in viziunea unui caricaturist?

— De fapt, caricatura ideala este cea care nu cere a fi comentata. O caricatura adevarata nu are nevoie de cuvinte. Cred ca nu sunt eu cel care trebuie sa dea o notiune teoretica coruptiei, ca fenomen. Coruptia este o reflectare fidela a imperfectiunii noastre.

— Putem spune ca, atata timp cat va exista coruptie, vei avea de lucru?

— Cred ca da, chiar daca e o constatare cam trista. Orice viciu provoca alte vicii, astfel incat si coruptia pare o caracatita.

— Cat de des razi?

— Destul de des. Sunt un mare amator al rasului sanatos. Cred ca si rasul trebuie sa aiba un suport adecvat. Nu accept rasul tampit, nefondat. Nu accept nici caricatura care provoaca senzatii grosolane

— Esti un optimist sau un pesimist? Crezi ca poti schimba ceva in lumea asta?

— Nu cred ca sunt un Don Quijote si nu pot crede ca o caricatura este apta sa schimbe multe lucruri in societatea noastra. Ar fi naiv sa cred astfel. Chiar daca–i asa, incerc, pe cat e posibil, sa redau sens vietii, astfel incat aceasta sa devina mai colorata, mai diversa. Cred ca sunt un... optimist in perspectiva. Asta pentru ca, in prezent, sunt cam pesimist. Ma ingrijoreaza starea de lucruri de la noi. Constat ca e putin probabil ca, peste 10, 20 de ani, ne–am putea bucura de schimbari radicale. Desi nu pierd speranta ca omenirea se va schimba in bine. Candva.

Un interviu de Aneta GROSU


Ziarul de Garda
Redactia nu poarta raspundere pentru continutul si corectitudinea anunturilor publicitare
Tel: 23-79-84, 079523593
ziaruldegarda@yahoo.com