Cititorii sunt cei care fac cele mai mari surprize ziaristilor. Acum cateva zile, la Ziarul de Garda, a venit o cititoare la o varsta onorabila si ne–a adus facsimilul Declaratiei de Independenta a Republicii Moldova, adoptata la 27 august 1991. Documentul stipuleaza ca "Republica Moldova este un stat suveran, independent si democratic, liber sa–si hotarasca prezentul si viitorul, fara nici un amestec din afara, in conformitate cu idealurile si nazuintele sfinte ale poporului in spatiul istoric si etnic al devenirii sale nationale".

Cititoarea tinea in maini Declaratia de Independenta, analiza numele fostilor deputati, 380 la numar, pe atunci, si descoperea stupefiata locuri albe in directia mai multor nume, aflate acum sau pana nu demult la guvernare. Petru Lucinschi, Vasile Iovv, Victor Morev, alaturi de Igor Smirnov, Ghimn Pologov, si altii, nu au semnat Declaratia, lasand, peste ani, mai multe intrebari fara raspuns.

Am incercat sa aflam opinia lui Vasile Iovv, actual prim–viceprim–ministru in cabinetul Tarlev, cel care, din 1990 pana in 1994 a avut mandat de deputat pe care, ulterior, l–a schimbat cu functia de ministru al Transporturilor. In 1998 este iarasi ales in Parlamentul R. Moldova, pe listele Partidului Comunist, fiind membru al Biroului permanent. Mandatul de deputat al lui Vasile Iovv este "reconfirmat" in 2001. Tot in perioada respectiva este autorul proiectului reformei teritorial–administrative, care a transformat judetele in raioane. Dupa ce a efectuat "cu succes" anti–reforma teritorial–administrativa, este confirmat in functie de prim–vicepremier. In 2002 a fost decorat cu "Ordinul Republicii", adica este distins cu cea mai inalta decoratie a unui stat pe care el, la momentul constituirii acestuia, a refuzat sa–l recunoasca. In aceste zile, Iovv este iarasi in cursa electorala. El nu ezita sa le vorbeasca alegatorilor despre statul R. Moldova si despre importanta independentei acestui stat. "Dl Iovv este ocupat. E in sedinta". "Dl Iovv e in concediu"...

Am continuat cautarile, solicitand si ale opinii, ale unor deputati din legislatura respectiva.

Vasile Soimaru, doctor in economie, ex–deputat ne–a declarat urmatoarele:
Va marturisesc, momentul votarii Independentei R.Moldova fata de fosta (?) metropola era inaltator si supraincarcat de emotii pozitive. In acele conditii nici nu am observat ca cineva nu a votat declaratia de Independenta si Imnul National "Desteapta–te, romane", sau ca altcineva nici nu s–a prezentat la acea sesiune. In general, acest subiect s–a discutat mult in acesti ani, mai ales ca un neparticipant la acea sesiune, un nevotant, a condus acest stat patru ani de zile... Dar exista un alt subiect major pentru basarabeni, despre care nici jurnalistii de astazi, nici politicienii de ieri nu doresc sa–l dezbata si nici macar sa–si aminteasca de el: de ce, dupa multe luni de zile, dupa ce Congresul deputatilor poporului din URSS a considerat neavenit Pactul Molotov–Ribbentop nici unul dintre politicienii basarabeni, parlamentari sau extraparlamentari si nici unul dintre conducatorii de atunci ai Romaniei nu au pus problema reintregirii Tarii in granitele de pana la acel blestemat pact.

Desi toata scurta istorie a independentei noastre a demonstrat imposibilitatea acestei constructii statale. Este adevarat ca mai exista o sansa — integrarea europeana, dar cine crede in intentiile declarate ale comunistilor de aderare la UE sunt niste miopi politici si nu inteleg ca cei care mai ieri ne bagau pe gat Uniunea Rusia–Belarusi nu pot azi sa ne conduca pe calea integrarii europene. "Propiska" lor moscovita nu le va permite, in vecii vecilor, acest lucru.

Alecu Renita, ex–deputat, presedintele Miscarii Ecologiste din R. Moldova:
Cei care n–au semnat aceasta declaratie n–au crezut nici pentru o clipa ca R. Moldova poate fi cu adevarat un stat independent. Ei nu–si puteau imagina ca URSS a intrat intr–un colaps definitiv si ireversibil. Pana la urma, era si o chestie de mentalitate, pentru ca ei veneau din sanul Uniunii Sovietice si nu puteau sa creada ca acest parinte si–a dat duhul. Nefiind siguri de acest act semnat, credeau ca e vorba de o independenta provizorie si asteptau conjunctura favorabila ca Declaratia sa fie abrogata.

Cred ca noi, cei care am semnat actul, ne–am asumat atunci o responsabilitate enorma. Cum pot cei care n–au recunoscut acest stat ca fiind unul independent intr–un moment crucial, sa poarte astazi responsabilitatea pentru o institutie care face parte dina cest stat? — e o intrebare care solicita raspuns, in primul rand, de la cei care s–au eschivat atunci, dar conduc statul astazi.

Reporter de Garda