"Ori ucizi omul, ori ii mananci cinstea – ambele cad sub pacatul omuciderii"
(citat din cartile evanghelice)

Acum doi ani, in vara aceea, cand nu stiam unde sa ma ascund ca sa nu aud telefonul care suna intr–una si pe care, in cele din urma, l–am inchis pe vreo doua zile, tatal meu, profesor pensionar care, apropo, provine dintr–o familie de fosti "cheaburi" deportati in Siberia si care, ori de cate ori telefonez acasa cu fel de fel de treburi marunte, nu scapa prilejul sa ma implore: faceti tot posibilul, la Chisinau, ca sa nu vina iar stalinistii la carma — deci, tatal meu era hotarat sa vina cu un grup de profesori pentru a protesta in fata Televiziunii din Dealul Schinoasei. Impotriva minciunii, a tradarilor si faradelegilor comuniste, zicea el. M–a sunat si mi–a spus ca urmeaza sa vina la Chisinau cu un grup de colegi, atatia cati vor incapea in autobuz. Nu i–am permis, convingandu–l ca, daca vine, tricolorul si placardele lor vor fi facute carpa de bodyguarzii presedintelui Companiei din acea vara. L–am convins sa nu vina, spunandu–i ca jurnalistii care–l slujesc pe Voronin au cugetul patat si cu ei e mai bine sa nu te pui. L–am rugat sa nu vina si dansul m–a ascultat, deoarece noi avem parinti cuminti… Desi, in sinea mea, imi doream sa vina, caci stiam ca, impreuna cu el, va veni si profesorul meu de limba romana, Gheorghe Tambal, unul dintre putinii oameni din sat care se pricepe sa vada realitatea nefardata. Am aflat mai tarziu de la elevii sai ce a zis dumnealui despre continutul emisiunilor singurului post de televiziune, receptionat in satul nostru, dar mai ales despre acea emisiune cu care se straduia prezentatorul sa ajunga la inima taranilor, emisiune care acum nu mai exista, ca si prezentatorul ei… Concluziile profesorului m–au ajutat sa nu pun la indoiala ca nu as fi ramas cea care am fost la scoala…

Aliona AVRAM