Otaci — Moghiliov–Podolsk

Dupa 17 ani de la destramarea URSS si dupa instalarea posturilor vamale, un flux de aproximativ sapte mii de oameni nu au renuntat sa treaca zilnic punctul de frontiera Otaci — Moghiliov–Podolsk. Importand zahar de pe malul ucrainean sau exportand legume de pe malul moldovenesc, cetatenii de pe cele doua maluri ale Nistrului, despartiti doar de un singur pod si un punct vamal, s–au mobilizat repede chiar si dupa caderea imperiului sovietic.

Mihai Costascu, de 51 de ani, din s. Mereseuca, r. Ocnita, bunaoara, batatoreste de vreo patru ori o cale de jumatate de kilometru in fiecare zi. «Aduc zahar si faina», explica omul, care tocmai trecuse de punctul de control si care cu o mana isi punea pasaportul in buzunarul stang al sacoului, iar cu cealalta tinea caruciorul cu care tocmai importase un sac de 100 kg de zahar. Face acest lucru de trei sau patru ori pe zi. «Zaharul, de exemplu, este mai ieften pe celalalt mal cu 80—90 de lei. Il cumpar acolo, dupa care il vand la noi, in Otaci». La fel se intampla si in cazul legumelor care sunt exportate in Ucraina. «Oamenii cumpara varza de la noi la pretul de 5,20 lei si o vand cu 6 lei», mai explica barbatul, divulgand «secretul supravietuirii» multora din aceste localitati. «Asa muncesc brigazi intregi», spune Costascu. «Asa muncesc cei care nu au de lucru.»

Drumul la piata e doar prin vama

Si Vitalie Ciornai, de 50 de ani, din Ucraina are un carucior asemanator cu cel al lui Mihai Costascu. Barbatul, care lucreaza «la comanda», aducea un aragaz din Ucraina. Acesta este serviciul pe care il presteaza de ceva timp. Daca este solicitat, transporta bunuri de pe un mal pe altul contra plata.

O data pe saptamana, Tamara, de 60 de ani, merge pe jos pana la Moghiliov–Podolsk, la piata. Acolo, spune pensionara, totul e mai ieftin. «Cu doi lei sau cu 50 de bani, si tot e mai ieftin ca in R. Moldova », explica femeia, care venea cu doua sacose pline. «Acum am cumparat mai mult ulei. E mai ieftin ca la piata din Otaci», mai spune ea, deschizand larg una dintre sacose.

Si Lidia Sarandii, de 53 de ani, fosta invatatoare, nascuta in Ucraina, dar stabilita in R. Moldova, merge pe jos pana la Moghiliov–Podolsk. Nu merge la piata, ci la mama sa, care a ramas singura, batrana si bolnava. «Preturil? ofteaza femeia. Bat la buzunar si aici, si acolo.»

Sambata si duminica — batai in fata granicerilor

Cu siguranta, spun mai multi, materialele de constructie sunt mai ieftine in Ucraina. Mos Stepan, de 70 de ani, are o caruta, cu care trece punctul de frontiera de vreo cinci ori pe zi, transportand contra plata ciment, mobila sau monumente pentru morminte. Constantin Cernei, de 44 de ani, proprietarul monumentului funerar din caruta lui mos Stepan, achizitionat pe celalalt mal, spune ca acolo e mai ieftin cu aproape 40%. «Totul e mai ieftin la ei ca la noi!», declara ferm barbatul in timp ce ii arata vamesului cecul de la procurarea acelui monument funerar.

Cu ghiozdane in spate, cei mai multi care trec pe jos punctul de frontiera sunt elevi. Sute de copii mai mici sau mai mari invata in Ucraina.

Problema cea mare a Inei, de 17 ani, este coada imensa de dimineata. «Practic, de fiecare data intarzii la ore. Asa se intampla cu aproape jumatate din colegii mei, care, in fiecare dimineata, vin din Otaci».

Problema cozilor, insa, apare nu numai in fiecare dimineata. Mai multi cetateni ne–au spus ca de cele mai multe ori, sambata si duminica, in zilele de piata, cei care stau la coada se iau la harta si ajung sa isi rezolve problemele pe o cale violenta. «Nu avem decat doua computere pentru pietoni, in care inregistram toata informatia», ne explica Ghenadie Maciura, seful sectiei control de frontiera, de ce sambata si duminica se formeaza cozi de sute de pietoni.

Cinci kilograme de mere, mai scumpe dincolo de frontiera

Tot el ne explica ca, pana la destramarea URSS, Otaci si Moghiliov–Podolsk au fost doua localitati de nedespartit. « De–a lungul timpului, multi au ajuns sa se inrudeasca. Din fluxul zilnic de sapte mii de oameni, o parte isi castiga existenta importand si exportand cantitati mici de produse agricole, a caror diferenta de pret e de 20—30 de bani. Cinci kilograme de mere sau de cartofi — asta e cantitatea pe care o transporta zilnic cei mai multi de pe un mal pe altul. De mai multi ani am observat ca cei care practica o astfel de activitate sunt aceiasi».

Valentina Cazac, vice (VOI CONCRETIZA), ne spune ca anume din cauza acestei activitati a pietonilor vamesii au probleme.

«Multi nu cunosc legea», ne explica ea. «Chiar daca se considera ca serviciul unui vames este prestigios, lucrul acestuia nu e deloc usor. Adesea, la frontiera apar si probleme. Trecand de mai multe ori cu acelasi fel de marfa, unii aduna o anumita cantitate pe care o transporta mai departe. Oamenii legii o depisteaza, iar noi, vamesii, suntem trasi la raspundere pentru ca am permis trecerea la frontiera».

Acum doi ani, completeaza Ion Magu, seful relatii cu presa al Departamentului Vamal, tot la punctul de trecere Otaci — Moghiliov–Podolsk, un tanar a trecut frontiera cu bicicleta de opt ori in aceeasi zi. Cand a fost verificat, in interiorul volanului bicicletei a fost depistata o anumita cantitate de marijuana.

312 km de frontiera cuprinsi de lipsa informatiei

Din noiembrie 2005, de cand a fost lansata activitatea Misiunii UE de Asistenta la Frontiera in R. Moldova si Ucraina (EUBAM), trecerea la punctul de frontiera Otaci — Moghiliov–Podolsk are loc cu asistenta expertilor europeni. Zona de responsabilitate a Biroului teritorial Otaci cuprinde 312 km de frontiera moldo–ucraineana.

Donald Oliver Bridge, seful biroului teritorial Otaci al EUBAM, este de parere ca multe dintre problemele de la frontiera tin de informarea cetatenilor, de sistemul de comunicare intern si de schimbul de informatie. «O problema aparte este si infrastructura. Va mai lua mult timp si bani pentru a ameliora situatia in acest sens», mai spune Donald Oliver Bridge.

Anastasia NANI