Pe langa faptul ca detinutii care isi ispasesc pedepsele in inchisorile din R. Moldova infrunta conditiile inumane de detentie — celulele neaerisite, pline de mucegai, sobolani si paduchi, unii dintre ei sustin ca sunt fortati sa plateasca cu ani grei de puscarie crimele comise de colaboratorii institutiilor penitenciare.

Lui Vasile Sava, detinut in prezent in penitenciarul nr. 13 din Chisinau, i se incrimineaza decesul unui fost coleg de celula, Vasile Ceban. In ajunul Anului Nou 2005, Sava se afla in celula nr. 15 a sectiei medicale a Institutiei Urmarire Penala nr. 3 din Chisinau. La 30 decembrie 2004, in aceeasi celula fusese adus din izolatorul de la Criuleni detinutul Vasile Ceban. La momentul sosirii, acesta a fost supus unui control medical ordinar, in urma caruia pe corpul lui au fost depistate cateva echimoze in regiunea toracica, din care motiv a fost internat in sectia medicala, unde deja se afla condamnatul Sava.

Detinutii care la acel moment se aflau in celula sustin ca, atunci cand Ceban fusese adus, nu avea doar «cateva echimoze», ci era murdar, plin de paduchi si de vanatai. «Nu putea merge, din care motiv era tarat de subtiori de catre doua persoane. Pe corpul lui am vazut urmele loviturilor aplicate cu un baston de cauciuc. Spunea ca l–au batut colaboratorii de politie din Ustia si ca–l puneau sa spuna ca a furat cativa cai», a declarat in cadrul cercetarii Iurie A., care la acel moment se afla in salonul nr. 15. Detinutii spun ca Ceban a fost lasat jos, la usa salonului, si ca respira greu. Desi medicul a fost chemat in repetate randuri, acesta, consultandu–l, a stabilit ca e betiv, bolnav de tuberculoza si ca are «belaia goreacika». Pacientului i s–au facut cateva injectii, dimineata si seara.

Detinutii spun ca, in ajun de revelion 2005, au chemat medicul de serviciu, pentru ca Ceban se simtea foarte rau. Atunci, acesta a fost transferat la Spitalul de la Pruncul, unde, la 8 ianuarie 2005, a decedat.

Din simplu martor — «tap ispasitor»

In timpul cercetarii cauzei mortii lui Ceban au fost interogati mai multi detinuti. Initial, Sava era citat in calitate de martor, pentru ca intr–un final sa fie banuit de asasinarea colegului sau de celula. La 21 aprilie 2005, lui Sava i–a fost inmanata Ordonanta de punere sub invinuire. Ultimul a refuzat sa semneze documentul, incercand sa–si demonstreze nevinovatia si faptul ca in tot dosarul are rolul de «tap ispasitor».

Sava a fost invinuit ca «i–a aplicat lui Ceban multiple lovituri cu mainile si cu picioarele peste cap si torace. Apoi, folosind in calitate de obiecte vulnerabile un furtun de apa, un cablu electric si o scandura, pe care le–a gasit in celula, l–a lovit peste diferite parti ale corpului, cauzand victimei vatamari corporale grave», in urma carora ultima a decedat. In semn de protest, o luna mai tarziu, Sava si–a dat foc, provocandu–si arsuri de gradul II pe 15 la suta din suprafata corpului. Apoi, cu propriul sange, i–a scris presedintelui Voronin mai multe scrisori, descriind modul in care a fost maltratat.

La 28 decembrie 2006, Judecatoria Centru a hotarat achitarea lui Sava pe motiv ca fapta nu a fost savarsita de inculpat. Instanta a ajuns la convingerea ca unul dintre martori, si anume Vladimir C., in perioada urmaririi penale era influentat de catre colaboratorii de politie sa depuna marturii false.

Avocatul lui Sava, Vadim Coltov, sustine ca in timpul asa–zisei «depuneri benevole a declaratiilor», inregistrate pe o caseta video la ora 16:24,  in timpul interogarii martorul Vladimir C. avea ambele maini in catuse, pentru ca inregistrarea sa fie sistata nejustificat, fiind reluata la 16:40,  cand martorul apare fara catuse, semnand liber documentul, in timp ce procurorul ii dicteaza ce sa scrie.

Mai tarziu, acelasi Vladimir C. alaturi de un alt detinut, Iurie A., si–au schimbat depozitiile date anterior in cadrul urmaririi penale, prin care il invinuiau pe Sava, declarand ca inainte de a–i filma colaboratorii de politie i–au batut pe fiecare in parte si le–au spus ce marturii sa depuna, ca dupa aceea tot ei sa–i serveasca cu ceai. Cei din Comisariatul de Politie i–au preintampinat sa nu spuna ca Ceban a fost adus in penitenciar batut.

Cazurile de tortura, camuflate de oamenii legii

Faptul ca Ceban era torturat de politistii din Criuleni si ca la Chisinau a fost adus plin de vanatai, a fost confirmat de un fost coleg de celula de a lui Ceban, Gheorghe C., care a declarat ca ultima oara cand l–a vazut pe defunct acesta era batut cu picioarele, camasa o avea sfasiata si nu putea merge. Aceleasi declaratii au fost depuse si de detinutul penitenciarului din Criuleni Valeriu T., care a impartit cu Ceban aceeasi celula, despre ultimul mentionand ca «in celula statea jos, nu vorbea si nu reactiona la intrebari. Pe fata avea zgarieturi, iar sub ochi o vanataie». Valeriu T. a adresat chiar reprezentantei OSCE in Moldova o petitie in care a descris un sir de incalcari ale drepturilor si libertatilor omului, mentionand si faptul ca Ceban era batut de politisti.

In raportul de expertiza psihiatrica nr. 56s–2005 din 31 mai 2005 se mentioneaza ca: «Sava V. sustine ca infractiunea incriminata este o consecinta a luptei sale cu administratia penitenciarului. Banuitul nu ascunde ca s–a aflat in greva foamei in semn de protest si ca va face tot posibilul sa demonstreze ca nu este vinovat».

Cu toate ca Sava a fost achitat in prima instanta, procurorul de sectie al Directiei Control a Urmaririi Penale din cadrul Procuraturii Generale, Oleg Spanu, a cerut casarea sentintei Judecatoriei Centru, cerand ca Vasile Sava sa fie declarat vinovat pentru omor conform art. 151 C.P.  si sa fie condamnat pe aceasta cauza la 10 de ani privatiune de libertate. Au urmat nenumarate sedinte de judecata, pentru ca la 18 decembrie 2007, Curtea Suprema de Justitie sa decida rejudecarea cazului. In prezent, dosarul se afla la Curtea de Apel Chisinau. Urmatoarea sedinta de judecata pe cazul lui Vasile Sava va avea loc la 14 mai 2008.

Recent, Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului (CHDOM) a facut public cazul unui detinut care a fost batut si silit sa manance plangerile pe care acesta le–a adresat Presedintelui Parlamentului, Marian Lupu.

«Serghei Bezman ne–a informat ca pe data de 03.04.2008 a fost insultat, amenintat si batut de catre un functionar al penitenciarului. Astfel, acesta l–a batut cu picioarele in piept, l–a lovit cu capul de pereti din cauza ca a adresat niste petitii domnului Marian Lupu, Presedinte al Parlamentului Republicii Moldova, si a fost amenintat ca ii vor fi rupte mainile pentru plangerile pe care le–a facut impotriva administratiei penitenciarului.

La examinarea corpului detinutului, CHDOM a constatat ca in afara de vanataile proaspat provocate in regiunea cutiei toracice, care semanau a fi din perioada si in conditiile mentionate de detinut, mai exista inflamatia de la cap si de la cavitatea bucala, care, dupa cum se afirmase, i–au fost produse in timp ce–l punea sa manance scrisorile trimise domnului Marian Lupu. De asemenea, detinutul avea cicatrice de taieturi de cutit la maini si pe burta care, din declaratiile sale, si le–a facut singur, ca reactie de protectie pentru a nu fi transferat in blocul unde stau «blatnaii», adica detinutii extrem de periculosi«.

De asemenea, CHDOM a constatat ca:

— Detinutii sunt antrenati la munca, atat in penitenciar, cat si in afara acestuia, insa nu sunt remunerati pentru toata munca prestata.

— Nu sunt protejati contra estorcarilor de bani, atat din partea autoritatilor criminale dintre detinuti, fiind obligati sa achite sume importante in asa–numitul «obsceac», cat si din partea unor colaboratori ai institutiei penitenciare. Cel putin unul dintre detinuti ne–a marturisit ca li s–a cerut cate 500 Euro pentru «obsceac». Pentru a fi protejati contra estorcarilor mentionate, colaboratorii institutiilor penitenciare le cer sume impunatoare.

— Detinutii care scriu plangeri impotriva administratiei sunt stramutati in alte institutii penitenciare, pentru a stopa derularea anchetei in cazurile acestora, ca actele respective sa nu mai ajunga la destinatie.

— Petitiile expediate de catre condamnati autoritatilor publice centrale sunt supuse cenzurii, iar autorii acestora sunt supusi torturii.

(Raportul CHDOM din aprilie 2008 asupra vizitei de documentare in Penitenciarul nr. 1 din Taraclia)

Diana RAILEAN