«Pornind de la premisa ca statul roman promoveaza si incurajeaza pastrarea identitatii romanesti in randul comunitatilor de romani, aflate in imediata vecinatate a Romaniei, noi, studentii si elevii originari din R. Moldova, membri ai organizatiei studentilor basarabeni din Bucuresti, dorim sa aniversam printr–un amplu program cultural 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu Romania».

La 27 martie, la 10.00,  vin in Piata Universitatii din Bucuresti. «Mai asteptam, poate vin mai multi!», imi spune Vlad Durnea, presedintele OSB, Bucuresti. Sosesc cativa tineri cu brate de flori, altii, aduc coroane din flori vii. Se anunta imbarcarea in autocare. Pornim spre Manastirea Cernica, pentru a participa la un parastas si la depunerea coroanelor de flori la mormintele membrilor Sfatului Tarii care au votat actul Unirii din 27 martie 1918.

«Trebuie sa soseasca si primarul de Chisinau, si oficiali din Romania si alti studenti invitati. Speram sa fie cu adevarat sarbatoare», spune Vlad. In drum spre Cernica — emotii, flori, soare. Ochi admirand copacii infloriti, luxul si saracia, oameni care povestesc Unirea, altii — aud pentru prima data povestea anului 1918. Copiii altor generatii de basarabeni, cu brate de flori vii, se indreapta spre Cartierul basarabenilor din cimitirul Manastirii Cernica.

Cartierul basarabenilor de la Cernica

Cei opt membri ai Sfatului Tarii dorm in pace sub razele unui soare de 27 martie 2008. Acum 90 de ani se ridicasera in picioare si votasera in numele poporului Basarabiei Actul Unirii Republicii Democratice Moldovenesti in hotarele ei dintre Prut si Nistru, Dunare si Marea Neagra si vechile granite cu Austria, rupta de Rusia o suta si mai bine de ani din trupul vechii Moldove, in puterea dreptului istoric si dreptului de neam pe baza principiului ca noroadele singure sa–si hotarasca soarta lor de azi inainte si pentru totdeauna«. Parintele Ieronim, ghidul manastirii, ne conduce spre cavourile familiilor Halippa, Grosu, Pelivan, Buzdugan, Suruceanu, Tugulea, Varzaru, Inculet. Patriarhii Miron Cristea si Efrem Enachescu, Tit Simedrea si protosinghelul Gherman Jardan de la Lozova, preotii Teoflat Popovici si Cosma Junca, Serghie Grecu, originar din Cruglic, Clement Vrabie si altii care si–au gasit un loc de pace si inaltare in cimitirul Manastirii Cernica, se bucurau, poate, de Dincolo, ca urmasii turmelor pe care le–au pastorit in Basarabia de odinioara, au venit sa le aduca flori, lumanari aprinse si Onoarea amintirii curajului lor. Se face o slujba de pomenire la mormantul lui Pan Halippa. Se imparte painea si vinul. Asist la un parastas de pomenire, emotionant, cu Vesnica Lui pomenire, la mormantul lui Gurie Grosu.

«Imi amintesc, eram copil cand au venit aici basarabenii, multi calugari refugiati de la manastirile din Basarabia, sa pomenim pe unul foarte vrednic, Cosma Junca. Avea si o istorie interesanta. Avem grija de cartierul basarabenilor sau ii mai zicem Aleea Basarabenilor. Au fost Marii Inaintasi ai Tarii, am invatat foarte multe de la ei. Erau scoliti si traiau cu evlavie, cucernicie. Rudele lor vin la Pastele Blajinilor. Antonie Plamadeala a oficiat slujba de pomenire la moartea lui Pan Halippa. A fost o epoca, acesti basarabeni au facut istoria Tarii. Ma bucur ca si tinerii de azi nu lasa sa moara Amintirea lor», imi spune parintele Ieronim, indemnandu–ma sa mai trecem odata pe Alee, ca «cine stie cand mai prind o asemenea bucurie sa ma aflu in mijlocul catorva sute de tineri basarabeni pe 27 martie».

Tara in Summit

Jandarmii erau la datorie, ne pazeau. Monahul Ieronim, secundat de inca un calugar din Basarabia, ne insotesc spre Biserica. Brichetele au facut sa se aprinda lumanarile, florile s–au asezat peste cavouri. Unirea Basarabiei cu Tara se sarbatorea intr–o tara care se pregatea de Summit. Niste tineri basarabeni sarbatoreau inaintasii care au luptat si au suferit pentru Basarabia, dar si pentru tara. Masinile de lux au blocat calea de acces spre Bucuresti. Oamenii de la volan au alta dimensiune. Alearga grabiti spre gara sa plece din Bucuresti, sa se ocroteasca de tot felul de atacuri teroriste despre care se vorbeste la fiecare colt de strada. «Da unde te grabesti, neica? Sa prind stirile sa vad daca vine sau nu Putin…»

«De la noi, inca, nu s–a dus», il aud pe un tanar raspunzand.

Autocarele se indreapta spre Piata Universitatii. Concertul cu participarea «Lautarilor» condusi de Botgros au adunat sute de oameni, desi era frig si sufla un vant rece. Lumea era tot mai multa. Oameni veneau si veneau. Mihai Nenita, talentatul viorist din «Nenita cvartet», a subjugat publicul, a urmat «Transbalkanica», «Zdob si Zdub». A fost o seara de zile mari. Adevarat, ziua era una mare, Unirea avea 90 de ani. Putea sa fi ramas neobservat de unii evenimentul, dar ce sa–i faci daca suntem in sec. 21 si NATO se extinde. Nu ai motiv sa te superi, nu–i loc pentru interpretari.

Spectacolul premiera de la Sala ArCuB

«Iarna» de Evgheni Griscovet s–a jucat la ArCuB. Vitalie Bantas si Ion Grosu, cei doi actori basarabeni in roluri principale, sunt invitati la cele mai bune teatre din Romania. «Sunt foarte apreciati», imi spune regizoarea Eliza Bercu–Bodeanu, basarabeanca si ea, directoarea centrului de proiecte culturale a Primariei municipiului Bucuresti. Spectacolul ne descopera doi tineri, foarte asemanatori prin felul de a exploata MEMORIA cu fiecare dintre cei cu care am asistat la Parastasul de la Cernica. Ne–uitarea a adunat preaplinul unei zile de 27 martie 2008. Adica, oameni, intamplari, locuri, culori, senzatii, sentimente, intrebari. Cand peste ani le readuci la prezent — aici si acum le prinzi si le stapanesti, — te surprind, te uimesc, iti involbureaza sufletul si…nu le mai uiti.

Antonina SARBU
Bucuresti, 27 martie 2008