Duminica, 21 octombrie, in comuna Cosernita, raionul Criuleni, a fost inaugurat Muzeul Taranului Roman, primul de acest fel in Moldova. Sarbatoare pentru satul Cosernita, dar si pentru romanii veniti, cu alese sentimente, din comuna Scobinti, judetul Iasi. Printr–un acord de colaborare, semnat de primarul de Cosernita si cel de Scobinti, cele doua sate romanesti de pe un mal si altul al Prutului s–au declarat infratite.

Muzeul Taranului Roman a fost deschis intr–o casa in stil taranesc, construita din temelii prin contributia familiei Cazacu, cu cheltuieli estimate la 2 mil. de lei. In preajma casei — o fantana cu cumpana, un beci din piatra si mai multe subsoluri care vor tine loc de depozite. In curtea casei, impodobita cu coloane din lemn si acoperita cu stuf, au fost inaltate trei cruci care alcatuiesc un monument ortodox numit «Crucea Memoriei». Un sobor de preoti a oficiat slujba de sfintire a muzeului. Ghenadie Cazacu a spus ca «acest muzeu este deschis in cinstea tatalui meu, Alexandru Cazacu, care s–a nascut in Romania si care a dorit din tot sufletul sa aiba o casa asemeni celor de pe timpurile in care Tara era intregita, iar farmecul satului romanesc si frumusetea taranului erau vii si te inspirau».

Inimosul Alexandru Cazacu care, in trenciul sau larg si palaria mare cu boruri, semana mai mult cu un fermier american decat cu un personaj din realitatea basarabeana, a declarat ca «Mercedes»–urile si «steclopachetul» nu ne vor ajuta sa continuam traditia si sa dainuim ca neam. Impreuna cu cei 4 feciori, Alexandru, Valeriu, Ghenadie si Iurie, au decis sa construiasca primul Muzeu al Satului. Fiecare dintre cei patru frati Cazacu are afacerea sa. Toti lucreaza in agricultura si toti au contribuit la realizarea Muzeului. «Candva, aici a locuit bunelul meu, Mihail Crapacencu. Stra–strabuneii mei, tot Cazacu, se trag din Hotin. Ei au venit aici pentru pamant. Sotia mea, Elizaveta Tricolici, numele de domnisoara, este originara din Cosernita. De la cei 4 feciori avem 7 nepoti si deja doi stranepoti. Trebuie sa vada copiii acestia din ce neam se trag. Ne gandim sa deschidem o ruta turistica si vom presta si servicii de turism rural. Ma gandesc sa fac un vin bun, avem oi, stupi…».

Elizaveta Cazacu a fost o gazda binevoitoare pentru sutele de oameni invitati la Festivaul familiei. Ea a avut grija sa impodobeasca geamurile cu gutuie, iar mesele cu prajituri si paine coapta pe vatra cuptorului.

«Cand mi–au spus baietii mei despre muzeu, eu, ca o femeie de la tara, m–am speriat. Multa bataie de cap… E lucru mare sa faci un muzeu, dar Ghenadie mi–a zis sa nu ma ingrijorez.Omul cu gand bun si statornic izbuteste, cel cu siretlic nu zideste nimic. Ne bucuram ca a venit atata lume buna la sarbatoarea noastra».

Prietenii familiei Cazacu sunt scriitorul Serafim Saka, cineastul Vlad Druc, naistul Ion Negura, etnograful Elena Postolache si taranii din Cosernita, care au adus daruri pentru a impodobi Muzeul Taranului Roman: icoane, prosoape, fete de masa, obiecte din lemn si ceramica, carti, covoare… In manuale de istorie, peste decenii, vom citi poate o cronica a satului basarabean care va transmite urmatorul mesaj."Din 21 octombrie 2007 Moldova de dincoace de Prut are un muzeu al taranului roman, deschis in comuna Cosernita din Criuleni prin osardia lui Alexandru si Elizaveta Cazacu, sustinuti de cei patru feciori, Valeriu, Sandu, Ghenadie si Iurie.« Atuci, cu siguranta, personaje alde Stepaniuc nu vor mai crea false mituri despre identitatea noastra.

Antonina SARBU