In aceste zile de toamna, intrata in drepturile ei, la Uniunea Muzicienilor oamenii se grabesc sa–i aduca flori Parascoviei Berghi, care, decenii la rand, este un fidel slujitor al culturii.

Parascovia Berghi are cel mai mare rol in organizarea Festivalului «Invita Maria Biesu», iar in acest an a organizat pe cinste si Festivalul «Madame Butterfly». Maria Biesu a venit direct din salonul de spital sa o felicite. Andrei Tamazlacaru a citit mesajul Ministerului Culturii. Pretuirea colegilor, casa plina de prieteni si oameni dragi in preajma sunt lucrurile cele mai de pret in viata Parascoviei Berghi. «Eu ii spun "Doamna a doua", dar Parascovia este cea dintai. Nu conteaza locul unde stai, conteaza ce faci si cum faci! De 60 de ani ea serveste cultura! Nu o diploma ar merita, ci o medalie de aur, pentru ca e harnica, responsabila si intotdeauna gaseste solutia unor probleme care, in uniunile de creatie, sunt tare multe. Fiecare uniune de creatie ar fi fericita sa aiba un astfel de om. Ati auzit ce zice Ministerul? Ca e ca o albina! Sa traiasca multi, multi ani! Noi ii stim valoarea!», spun oaspetii sarbatoritei. Parascovia Berghi a recunoscut ca nu accepta sindrofiile si cuvintele mari, rostite pe la «aniversari». Uneori suna fals. «Eu stiu unde sunt prietenii mei si cum ma vad ei. Intotdeauna am mers inainte, stiind ca orice incercare, venita dintr–o parte sau alta, m–a facut mai puternica. Tristetile m–au facut mai buna, pe latura umana, iar greselile mi le recunosc! Asa te poti uita in fata adevarului! In fiecare zi sunt fericita ca merg mai departe, alaturi de Maria, Andrei, Alexandru, Ludmila, Aurelian, alaturi de prietenii si oamenii care mi–au adus azi aceste minunate crizanteme…» 

Pe 19 octombrie Biblioteca Municipala «B. P. Hasdeu» a implinit 130 de ani.

Alaturi de oamenii cartii s-au aflat prietenii lor, cei care se asociaza cu cartea si pentru care ea a devenit un mod de a se re-infiinta. Nicolae Iorga, la timpul sau, a inaltat un adevarat imn Bibliotecii. «O, sfintele mele carti, mai bune si mai rele, pe care soarta prielnica mi le-a scos inainte, cat va datorez ca sunt Om, ca sunt Om adevarat.»

Cineva mai definea bibliotecile drept «ziduri statornice slefuitoare de liniste si stiinta si de noaptea lampilor».

In 1877, in Basarabia, la Chisinau, se deschide biblioteca publica locala. La acea vreme, Chisinaul era un «oras al noroiului», mult prea departe de partea civilizata a lumii. Dar ceva se intampla si in acest orasel, aglomerat de «evenimente si personalitati». La Chisinau, in componenta curtii imperiale, vine leib-medicul Serafim Botkin, arhitectul Alexandru Bernardazzi, medicul Pirogov, se deschide calea ferata Chisinau-Odesa si Chisinau-Ungheni, care uneste cele doua maluri ale Prutului. La inaugurare este invitat sa participe Alexandre Gustave Effel, autorul proiectului Turnului Eiffel. Deschiderea Bibliotecii municipale este prima actiune de cultura a tanarului primar Carol Schmidt. Tot in acest an,1877, Bogdan Petriceicu Hasdeu este ales membru al Academiei Romane. Aceasta incursiune in istorie a fost prezentata de doamna Lidia Kulikovski, director general al Bibliotecii, un profesionist de inalta tinuta. Parfumul buchetelor de flori de toamna si mesajele rostite in acea zi se asezau precum continutul cartilor de pe rafturi: dragoste, filosofie, stiinta, cultura, provocarile prezentului si enigmele viitorului. Cert ramane faptul ca «biblioteca municipala s-a deschis in urma unor convulsii decizionale datorate conflictului dintre puterea centrala si cea locala. Si pe atunci, cu 130 de ani in urma, aceste puteri se aflau in conflict. A fost insa singurul conflict cu o consecinta pozitiva, de bataie lunga, soldandu-se cu deschiderea unei institutii de cultura de mare folos mai multor generatii. In prezent, Biblioteca municipala "B.P.  Hasdeu" detine un rol special in viata oamenilor care iubesc si cinstesc cartea, oferindu-le programe, proiecte, evenimente culturale. Numarul celor care beneficiaza de serviciile bibliotecii este de 150 de mii de persoane. Institutia de cultura a initiat colaborari eficiente cu Ambasadele Germaniei, SUA, Poloniei, Frantei, Ucrainei, unii diplomati venind cu mesaje de pretuire in adresa bibliotecarilor. Despre ei s-a spus, la cei 130 de ani, ca sustin succesul institutiei prin experienta lor profesionala.

Si daca este adevarat ca «bibliotecile fac parte din acele locuri privilegiate in care omul s-a cautat, s-a gasit si s-a pierdut de atatea ori pe sine, pentru a se cauta iarasi si iarasi», inseamna ca, indiferent de destinul omului modern, Templul cartii traieste!

Antonina SARBU