De 15 ani, membrii Miscarii Refugiatilor Transnistreni isi revendica dreptul la un loc de trai, dupa ce, in urma conflictului armat de la Nistru, au ramas fara case, acestea fiind distruse sau ei fiind fortati sa le paraseasca. Timp de 15 ani s–au schimbat mai multe guverne, refugiatii cautand identificarea unor solutii de viata.

Imediat dupa incheierea razboiului, autoritatile centrale de la Chisinau isi asumasera mai multe angajamente in raport cu familiile refugiate de frica mortii. Anii insa au trecut mai repede decat vreo promisiune dintre cele facute sa fie indeplinita.

Zeci de familii si–au crescut copiii in camere de camin, fara conditii decente de trai sau in conditii insalubre. Mai multe persoane au reusit sa obtina azil politic, stabilindu–se in Occident, altii, mai slabi de fire, s–au transformat in cersetori pe la portile bisericilor. An de an, guvernele alocau bani insuficienti, iar municipalitatea tergiversa acordarea unor terenuri adecvate pentru edificarea unor blocuri de locuit, destinate refugiatilor transnistreni.

An de an, solicitantii de apartamente organizau actiuni publice de protest, dar numai in campaniile electorale erau auziti, fiindu–le facute promisiuni aproape credibile.

Potrivit statisticilor, Miscarea Refugiatilor Transnistreni include in randurile sale 150 de familii. Atatea au ramas dintr–un numar de circa 1000 de asemenea familii, dupa ce o parte considerabila dintre acestea au reusit sa plece din R. Moldova.

Dupa 15 ani de tergiversari, luni, 13 august, in cadrul sedintei operative a Primariei Chisinau, noul primar a constatat ca, desi blocul de locuit pentru persoanele intern deplasate urmeaza sa fie dat in exploatare la 1 septembrie, functionarii Directiei Generale Locativ–Comunale si Amenajare nu au examinat inca dosarele beneficiarilor celor 80 de apartamente din noul bloc. Singura informatie certa prezentata primarului e ca la aceste apartamente pretind 300 de familii.

In repetate randuri, Miscarea Refugiatilor Transnistreni a acuzat Primaria Chisinau ca a tergiversat intocmirea listei familiilor care au nevoie de locuinte. Refugiatii afirma ca unii functionari ii poarta in mod intentionat pe drumuri si refuza sa le inregistreze cererile. S–a intamplat chiar ca, la 1 iunie 2006, in timpul unei sedinte a Comisiei pentru problemele persoanelor intern deplasate, din cadrul careia fac parte si reprezentanti ai refugiatilor, presedintele Miscarii, Anatol Bazgu, a fost scos din birou cu forta de gardieni la solicitarea viceprimarului de atunci, Veaceslav Iordan, care se declarase ofensat de acuzatiile de coruptie ale unor membri ai Comisiei, aduse de Bazgu in mod public.

Desi Guvernul a vehiculat suma de 3 mil. lei, necesara pentru finalizarea lucrarilor la acest bloc, anuntand si achitarea a 50% din banii necesari, seful interimar al Directiei municipale Constructii Capitale, Ion Dermengi, a declarat ca cheltuielile necesare finalizarii se ridica la 9,2 mil. lei. Dintre acestea 2,5 mil. lei ar urma sa fie acoperite de la bugetul de stat, iar 7 mil. lei — de la bugetul local. Potrivit lui, ar fi vorba despre cheltuieli ce tin de executarea unor lucrari de imbunatatire a proiectului initial si care prevad instalarea incalzirii autonome in fiecare apartament si geamuri termopan. In contextul in care Guvernul a conditionat achitarea celor 1,5 mil. lei cu finalizarea lucrarilor la acest bloc pe 1 septembrie, nu se stie daca municipalitatea va reusi acest lucru, inclusiv pentru ca finantarea lucrarilor suplimentare nu a fost prevazuta in buget, iar majorarea devizului de cheltuieli a fost facuta fara aprobarea Consiliului Municipal Chisinau (CMC). Amintim ca CMC este plecat in vacanta pana la sfarsitul lunii august.

Constructia cladirii a inceput in 2005. Costul total al lucrarilor se ridica la 33 mil. lei, dintre care circa 14 mil. au fost deja achitate din bugetul de stat, iar 10 mil. — din bugetul local. Miscarea Refugiatilor a pichetat de mai multe ori Guvernul pe perioada constructiilor, in semn de protest fata de neonorarea promisiunilor de a aloca bani pentru asigurarea cu spatiu locativ a persoanelor intern deplasate.

«Nu mai putem astepta pana cand statul isi va respecta angajamentele fata de noi. Mai multe persoane au depasit deja varsta de 70 de ani. Cat mai pot astepta acestea?» se intreaba oamenii obositi sa–si mai cerseasca de la stat drepturile la un trai decent.

Presedintele Miscarii Refugiatilor Transnistreni, Anatol Bazgu, sustine ca autoritatile s–au angajat sa construiasca doua blocuri de locuit pentru 140 de familii care, de 15 ani, sunt nevoite sa traiasca in camine cu camere de cel mult 12 m. p.