La granita cu UE se vorbeste rusa

Era sambata, 21 iulie, cand mi–am cumparat un bilet pentru cursa Chisinau—Constanta, programata pe ziua urmatoare. La ghiseu intreb din curiozitate cate locuri libere au mai ramas in autocar. «25», mi se raspunde.

«Vindem mai putine bilete de cand cu vizele. Vamesii romani ne duc dorul», continua interlocutoarea mea din spatele ghiseului.

Daca in anii trecuti in perioada lunilor de vara din Chisinau spre Constanta circulau autobuze in fiecare zi, in acest an naveta spre litoralul Marii Negre se face doar in zilele de marti, joi si duminica. In 2002, Societatea Caile Ferate ale Moldovei a deschis in perioada sezonului estival ruta Chisinau—Constanta, incercand astfel sa acopere cererile in crestere din partea basarabenilor pentru petrecerea sejururilor pe litoralul romanesc. La biroul de informatii al garii feroviare mi s–a spus ca in acest an nu este nicio cursa spre Constanta.

In Romania realitatea e alta

In ziua plecarii observ ca majoritatea calatorilor sunt studenti. Cu viza pentru Romania eram eu si alte cinci persoane. Ceilalti calatori detineau permise de sedere.

M–am asezat langa Cristina, o tanara de 21 de ani. De obicei, discut cu omul de langa mine atunci cand calatoresc. Aflu ca este din Sangerei, isi face studiile la Galati. «Cand am fost admisa la studii in Romania, credeam ca viata mea are sa se schimbe. Realitatea a fost alta. Ca sa te mentii, trebuie sa muncesti extrem de mult. In plus, suntem si departe de casa», imi spune ea. Cristina imi marturiseste ca si–a lasat mama plangand acasa. «Mama mai asteapta un copil. Tata si fratele meu sunt plecati la munca in Rusia. Nu am cutezat sa o las pe mama singura, mai ales in situatia ei. Cine avea sa o ajute la semanat? Nu avem pe nimeni in sat.»

Ne pregateam pasapoartele pentru controlul de la vama. Cristina imi arata viza ei pentru Marea Britanie. «Ai luat o bursa?» o intreb. «Nu, imi raspunde, am fost sa lucrez. Mi–a fost greu, dar sunt obisnuita cu astfel de munci.» O intreb daca cunoaste engleza. Zice ca nu. Dar ca s–a descurcat, deoarece toata ziua a fost printre legume, lazi si alti tineri din R. Moldova sau din alte state afectate de saracie. O intreb ce stie despre traficul de fiinte umane, imi raspunde ca nu are de ales. «Vreau sa fac bani ca sa–mi ajut parintii. Casa in care locuim nu este finisata, ma gandesc ca va trebui sa ma marit, vreau sa ma gaseasca si pe mine mirele intr–o casa ca lumea.»

Contrabanda cu tigari?

Discutia noastra este intrerupta de tanarul care statea pe scaunul din spatele meu. «Fumezi?» ma intreaba. «Nu», ii raspund. «Te superi daca te rog sa spui la vama ca acest cartus cu tigari e al tau?» Am ramas surprinsa de solicitare. In urmatoarele cinci minute mi s–a explicat ca orice persoana are voie sa introduca legal in Romania un cartus cu tigari. Tanarul de langa mine avea trei. Le–a luat nu pentru ca este un fumator inrait, ci pentru ca in Romania pretul tigarilor este triplu in raport cu cel din R. Moldova. «La fiecare cartus de tigari castig vreo 250 de lei. Trei cartuse — 750 de lei. Cum sa fac acesti bani acolo?» Vazand ca sunt nehotarata, tanarul a renuntat sa mai insiste, gasind un alt «dealer» din autobuz.

«Prediavite dokumenty» la granita cu UE

Intre timp, demareaza controlul pasapoartelor la punctul de trecere a frontierei dintre R. Moldova si UE. «Prediavite dokumenty», ordona angajatii serviciului de frontiera al R. Moldova intr–o rusa perfecta. I–am intins pasaportul, intrebandu–ma: «De ce vamesii nostri vorbesc rusa la hotarul dintre R. Moldova si Romania? O fi fiind vorbitori de limba rusa majoritatea celor care traverseaza cel mai frecvent frontiera?»

Cinci zile in Romania m–au facut sa inteleg de ce acest stat a intrat in UE si de ce noi nu vom intra nici peste … ani. La ei invalizii au o pensie de cel putin 150 de euro, femeile care spala vase castiga cel putin 250 de euro, politistii nu te aresteaza in strada, iar ungurii vorbesc romana, pentru ca stiu ca trebuie sa respecte limba si cultura statului pe al carui teritoriu locuiesc.

«Ce–a spus? Si de ce nu vorbeste romana?»

A urmat cursa Constanta–Chisinau, la intoarcere. Pe drum l–am avut in calitate de interlocutor pe Mircea, un angajat al politiei de frontiera. Vorbim despre frumusetea orasului, despre scopul deplasarii mele, despre scopul plecarii sale la Chisinau. Aflu ca vrea sa studieze piata de la noi, pentru ca intentioneaza sa deschida o brutarie. «Am nevoie doar de spatiu in care sa amplasez afacerea. Aduc electrocasnice din Turcia, ca sunt mai ieftine si de buna calitate. Cateva zeci de mii de euro cred sa–mi ajunga.» Mi–am amintit de patronii ghiseurilor de la noi care pregateau kebab si shaorma. Intuiesc ca erau la fel de entuziasmati de ideea lor. Nu stiau ca vor fi «lichidati» in doar cateva luni, «pentru ca aveau prea multi clienti». Ii spun sa fie atent, ca ar putea sa dea banii in vant. «Deja mi s–a spus ca fara pile la politie nu am sanse sa ma descurc», imi raspunde Mircea.

A urmat controlul pasapoartelor. Trecem de punctul de frontiera al Romaniei, ajungem in cel al R. Moldova. «Dobryi vecer. Dokumenty na kontroli», se adreseaza granicerul moldovean calatorilor din autobuz.

«Ce–a spus? Si de ce nu vorbeste romana?» ma intreaba Mircea. Ce puteam sa–i explic? Cum puteam sa–i explic?

«Mi se pare o absurditate. Nu suntem la granita dintre Moldova si Ucraina, inteleg daca vorbeau in rusa acolo, dar aici…», continua el.

Mircea imi spune ca in Transilvania, alaturi de romani, locuiesc si multi unguri, dar toti cunosc romana. Niciunul nu indrazneste sa li se adreseze romanilor in maghiara. «Ungurii au si partidul lor, UDMR, au reprezentanti la putere, dar ii auzi pe toti ca unul vorbind romana.»

Ma gandesc la unii deputati de la noi, care, in alta limba decat rusa, nu vorbesc. Cine si de ce ii alege?

Diana HORESCU