Mai multe scrisori semnate de condamnati din Penitenciarul nr. 2 de la Lipcani afirma ca, in urma publicarii articolului «O mana de libertate printre gratii», in aceasta institutie s–au declansat presiuni in lant. In acelasi timp, redactiei i–a fost adresata o scrisoare oficiala din partea Procuraturii Generale a R. Moldova. Contrar depozitiilor detinutilor, Procuratura spune ca «cele expuse in articolul "O mana de libertate printre gratii" nu s–au adeverit».

In urma discutiilor cu detinutii din Penitenciarul nr. 2 de la Lipcani, la 22 martie 2007, in Ziarul de Garda a fost publicat articolul «O mana de libertate printre gratii». In mare parte, condamnatii povestesc despre atitudinea batjocoritoare a gardienilor si despre faptul ca sunt «hraniti ca sa nu moara de foame».

«Administratia face ceea ce nu ar trebui sa faca. Ne bat fara motiv, de parca ar avea placere din asta… Chiar acum trei zile, am fost batut. Trebuie sa cerem permisiune chiar si pentru a merge la veceu. Suntem umiliti.»

«Desi cei din administratia penitenciarului spun ca in depozit se pastreaza jumatate de tona de carne, Igor spune ca li se da ceva de mancare, doar ca sa nu moara de foame.»

«Normele minimale nu se incalca»

In scurt timp dupa publicarea articolului, la redactie au ajuns mai multe scrisori semnate de condamnati care afirma ca, in urma declaratiilor lor pentru Ziarul de Garda, sunt supusi presiunilor.

«Pe 12 aprilie, procurorul Pavliuc din Briceni a venit la noi si nu–i putea gasi pe cei care au raspuns la intrebari», se relateaza intr–o scrisoare. «L–au gasit doar pe unul dintre noi… Iar acum ii creeaza probleme.»

«Nu am vazut inca articolul, dar deja cei din administratie m–au chemat "la o vorba", relateaza un alt detinut. «M–au intrebat pe un ton ciudat: "Putin iti dam?", de parca ar fi trebuit sa–mi fie frica de ei. Educatorul mi–a spus ca a vazut cu ochii lui cum fierbe carnea in terciul pe care ni–l dau, iar noi nu suntem multumiti. L–am rugat sa nu se uite in oale, dar sa vada ceea ce ni se pune la fiecare in farfurie. Sa isi inchipuie ca acea bucata mare de carne, pe care zice ca a vazut–o, este impartita la 180 de oameni.»

«Nu m–am asteptat ca atatea s–ar putea intampla timp de o luna», povesteste un minor de la Lipcani. «A venit un procuror si ne–a chemat, rand pe rand, pe vreo 10 baieti. Eu am fost singurul care a spus ca nu–i place comportamentul fata de noi si cum ne hranesc. Dar ei tineau una si buna: "Normele minimale nu se incalca." Eu le explic ca acesti copii ar putea fi viitorul R. Moldova si nu e normal sa–i tii la norma minima de alimentare. Din primele vorbe am inteles ca acel procuror nu a venit sa ma asculte, ci sa–mi inchida gura. A fost o presiune morala intentionata, pe care nu am reusit sa o suport ca sa raman invingator…»

«Statul va hraneste ca sa nu muriti, dar nu ca sa va saturati»

«In timp ce vorbeati cu noi, s–a apropiat un alt Andrei si a spus ca a fost batut. Cei din administratie au citit articolul din ziar si au crezut ca eu v–am spus… Gardienii si pe mine m–au batut! Spuneti–mi, va rog, in ce instanta sa ma adresez? Ei nu se vor linisti», afirma un detinut pe care oamenii legii l–au confundat cu un alt minor.

Din aceste scrisori am inteles ca angajatii penitenciarului au incalcat si dreptul detinutilor la corespondenta. «Multumesc pentru ravasul pe care mi l–ati scris, dar am avut neplaceri cu angajatii de aici. Ei au citit scrisoarea si nu au vrut sa mi–o intoarca pentru ca ati intrebat de ce am fost batut. Mi–au interzis sa mai ies vreodata cand va mai veni cineva pe la noi. Nu mai stiu ce sa fac…»

De fapt, o parte dintre minori si–a dat sema ca «un drept pe care nu–l stii, nu–l ai!»

«Angajatii de aici privesc drepturile omului ca pe un atribut strain, netrebnic si incorect», se afirma intr–o scrisoare. «Ei stiu doar de sistemul militar si de principiul "Eu sunt sef, iar tu gunoi!"»

De asemenea, detinutul spune ca angajatii penitenciarului nu uita «sa le aminteasca» ca sunt «criminali». «Am mai auzit de multe ori: «Sunteti criminali, iar statul ar trebui sa se gandeasca la voi in ultimul rand. Trebuie sa va hraneasca asa ca sa nu muriti, dar nu ca sa va saturati.» Am rugat sa nu ma numeasca criminal, pentru ca, in cazul in care ii spui unui om ca el este porc, el va incepe sa covitaie, la fel ca porcul. Cel mai slab de fire din aceasta colonie ar putea sa creada chiar ca este un criminal adevarat. Asta nu este o colonie de reeducare, ci o bucata de iad pe pamant…»

Numele lor nu «figureaza»

Intre timp, la 8 mai 2007, la redactie a venit o alta scrisoare. De aceasta data, din partea Procuraturii Generale a R. Moldova, care spune ca declaratiile detinutilor de la Lipcani, facute in articolul «O mana de libertate printre gratii», «au constituit subiectul unui control efectuat de sectia control al respectarii legilor la executarea pedepselor a Procuraturii Generale in comun cu Procuratura r. Briceni.»

Potrivit Procuraturii si contrar declaratiilor detinutilor, «cele expuse in articolul "O mana de libertate printre gratii" nu s–au adeverit».

«Potrivit documentelor prezentate de seful serviciului logistica al Penitenciarului nr. 2 din Lipcani, cele expuse in articolul "O mana de libertate printre gratii" nu  s–au adeverit, fapt confirmat atat prin declaratiile facute de lucratorii din administratia penitenciarului, cat si a condamnatilor ai caror nume figureaza in subiectul respectiv.»

Responsabili din Procuratura afirma ca au discutat cu detinutii «ai caror nume figureaza in subiectul respectiv», desi in articol nu apar numele detinutilor, ci doar prenumele acestora, schimbate partial (!).

«Doar reclama»

Totodata, in scrisoarea Procuraturii din mai 2007 se aminteste despre un raport din anul 2004. «E necesar de mentionat faptul ca, in raportul Comitetului European pentru Prevenirea Torturii, din anul 2004, se mentioneaza ca: "Dintre toate institutiile penitenciare vizate pana atunci in r. Moldova, in Penitenciarul nr. 2 din or. Lipcani sunt cele mai bune conditii materiale. In toate institutiile de detentie cantitatea si calitatea hranei detinutilor constituie un motiv de reala ingrijorare, cu exceptia Penitenciarului din Lipcani, unde eforturile depuse in acest sens sunt laudabile."»

«Cei care ajung aici sunt saraci, pentru ca bogatii nu ajung la asa viata. Din cauza aceasta colonia e saraca… Uneori am nevoie de ceva elementar, asa ca un aparat de ras, dar nu am de unde sa–l iau. Aici totul e doar reclama. Oaspetilor le spun ca avem un cabinet stomatologic, dar nu le spun ca pentru a–ti repara un dinte trebuie sa platesti 90 de lei pentru o singura plomba.»

Anastasia NANI

(n. r. Pentru a evita eventuale presiuni, numele autorilor scrisorilor nu este specificat.)