Doi bolnavi de insuficienta renala in stadiu terminal din Palanca, r. Stefan–Voda, traiesc intr–o benzinarie. Pentru a–si apara drepturile, Tatiana Gavrilovici si fiul sau, Leonid, alearga de la o instanta la alta. Ei spun ca sunt unicii bolnavi din tara carora li s–a refuzat ajutorul financiar. Vinovata de aceste incalcari, crede familia Gavrilovici, este actuala putere executiva din raion, care continua actiunile NKVD–ului din 1941.

Din 2004, Alexandru Gavrilovici a batut la mai multe usi si a scris in numeroase instante, inclusiv presedintelui Voronin. El incearca sa apere drepturile familiei sale care, din 1998, s–a stabilit cu traiul in incaperile propriei benzinarii din s. Palanca. De ce in benzinarie? Anterior, sotia acestuia, Tatiana Gavrilovici, a vandut apartamentul in care locuiau pentru a initia afacerea. La inceput de ianuarie 1997, autoritatile de la Primaria s. Tudora, r. Stefan–Voda, i–au refuzat Tatianei Gavrilovici acordarea vizei de domiciliu permanent in acea localitate. «Probabil ca scopul sotului dumneaei, Alexandru Gavrilovici… este de a obtine teren pentru constructia casei», si–a motivat refuzul primarul de atunci. Benzinaria care se afla pe marginea traseului Palanca — Tudora devenise casa acestei familii. Viza de resedinta le–a fost acordata aici la 10 august 1998. Intre timp, pe la sfarsitul anului 2000, autoritatile raionale au ridicat actele contabile ale benzinariei. Familia Gavrilovici spune ca, in 2001, autoritatile au intreprins un sir de actiuni ilegale, care s–au soldat cu pierderea dreptului de proprietate asupra intreprinderii.

Autoritatile stiu despre pericolul pentru viata

La 5 aprilie 2004, Leonid Gavrilovici, tatal lui Alexandru, a inaintat, in numele tuturor proprietarilor benzinariei, o actiune in Judecatoria raionului Stefan–Voda impotriva autoritatilor raionale privind obligarea de a restitui actele contabile, ridicate la 22 decembrie 2000.

«Venitul din aceasta afacere ne este necesar pentru a avea o viata normala. Boala noastra este una costisitoare», afirma Tatiana Gavrilovici care, impreuna cu fiul sau, sufera de insuficienta renala.

Familia Gavrilovici spune ca, imediat dupa intentarea actiunii, autoritatile i–au lipsit de recompensa cheltuielilor de transport in scopul dializei si au conditionat restabilirea ajutorului financiar prin retragerea actiunii in judecata. «Am refuzat. A urmat dezinformarea consilierilor, denunturi calomnioase si defaimarea noastra, intentarea unui dosar penal, taraganarea examinarii dosarului, alt dosar, de asta data civil, privind retragerea vizei de resedinta… Autoritatile stiu ca lipsa procedurii de hemodializa are consecinte grave, ca este posibil chiar si decesul, iar lipsa resurselor financiare nu permite procurarea medicamentelor necesare», afirma familia Gavrilovici. Dar atunci, in 2004, Consiliul raional Stefan–Voda a continuat sa refuze oferirea unei recompense pentru cheltuielile de hemodializa…

Arestat pentru cuvantul «fascist»

La sfarsitul anului 2004, presedintele Consiliului raional, Iurie Moiseev, a inaintat o actiune civila impotriva lui Alexandru Gavrilovici in vederea apararii onoarei si demnitatii sale. In calitate de proba a fost prezentat procesul–verbal al sedintei Consiliului raional Stefan–Voda din noiembrie 2004, care, potrivit lui Gavrilovici, era un act falsificat. «Iurie Moiseev spune ca eu l–am numit fascist. Cum puteam sa–l numesc fascist pe un comunist? El s–a suparat, dar ulterior chiar a devenit membru al partidului comunist», spune Alexandru Gavrilovici.

«In permanenta, ma invinuieste. Am incercat chiar sa il ajut, dar am fost chemat la 26 de sedinte de judecata. Din cate cunosc, el a indus in eroare mai multe institutii… Problema lui este una profunda. Eu nu am nimic in comun cu el», spune Iurie Moiseev. El afirma ca Gavrilovici l–a numit cu multe cuvinte murdare si brutale. «In sala erau peste 100 de oameni. M–a numit fascist, dar a folosit si cuvinte murdare», detaliaza presedintele. Intrebat daca este membru al vreunui partid, Iurie Moiseev a raspuns: «La acel moment nu eram…»

Astfel, la 26 ianuarie 2005, pentru ca a lezat demnitatea presedintelui raionului, in baza unui demers, Alexandru Gavrilovici a fost supus arestului administrativ pentru cinci zile, fiind retinut chiar la mormantul mamei sale. Ea a decedat, conform spuselor fiului sau, la zece zile dupa ce a fost supusa interogarii de catre politisti.

Intre timp, au urmat mai multe drumuri de la o instanta la alta. Alexandru Gavrilovici considera ca de tot ce i s–a intamplat este vinovata persoana numarul unu din raion…

Chiar si la 3 ianuarie 2007, in Palanca, a aparut o echipa de politisti in frunte cu vicecomisarul Godinciuc, care a explicat aparitia acestei echipe «prin examinarea ilegalitatii asezarii cu domiciliu permanent in s. Palanca a cetatenilor Tatiana Gavrilovici si a fiului ei, Leonid», ambii invalizi de gr. I, care sufera de insuficienta renala in stadiu terminal si sunt dependenti de hemodializa.

«Aceasta actiune demonstreaza si in continuare persecutarea noastra de catre autoritatile r. Stefan–Voda», crede familia Gavrilovici.

Deportat fara drepturi

Deoarece in iunie 1941 tatal lui Alexandru, Leonid Gavrilovici, a fost represat si deportat ca «dusman al poporului sovietic», iar in 1991 reabilitat, el a depus o cerere in care solicita permisiunea de a construi o casa de locuit si restituirea averii confiscate. Pana in prezent, autoritatile din Stefan–Voda au refuzat sa ii satisfaca cererea. Cu toate ca a depus si o cerere de dobandire a creditelor preferentiale, lui Leonid Gavriloci i s–a refuzat si aceasta. Instanta a obligat, totusi, Banca de Economii sa elibereze acest credit pentru constructia unei case.

«Ne gandeam ca banii de la banca ne vor ajuta sa ne construim, in sfarsit, o casa a noastra. Iar restituirea benzinariei sa imi tina in viata sotia si feciorul…», spune Alexandru Gavrilovici. Pana atunci, insa, el este nevoit sa alerge de la o usa la alta. Trei dosare in instantele din Moldova si alte trei la CEDO — astfel incearca Alexandru Gavrilovici sa apere drepturile fundamentale ale familiei sale.

Anastasia NANI