Trei ani de libertate pentru rapt si viol
O mama bate la mai multe usi, cerand pedepsirea violatorilor fiicei sale, care sufera de handicap mental. Acum sase luni, fata, de 18 ani, a fost rapita si violata. Vinovatul a fost condamnat la trei ani de munca in regim de libertate.
Galina
Gandrabur, mama Alei Graur din satul Trebujeni, Orhei, s–a
adresat la Ziarul de Garda in speranta ca, din paginile
publicatiei noastre, va fi auzita de toti acei demnitari
care au musamalizat cazul, lasand la libertate violatorii.
La 13 septembrie 2006, la orele 19.00, copilul meu, invalid de gradul I, cu diagnoza «retard mental sever», a fost rapita de acasa. Am constatat ca fiica mea a fost batuta de catre un oarecare Potoroaca, din satul vecin, Butuceni, dupa care a fost fortata sa iasa din curte. Vecinele, Aliona Golovei si Elena Doncila, auzind strigate, s–au pornit din urma si au vazut cum Potoroaca a fortat–o pe Ala sa treaca Rautul. Ala plangea. Potoroaca a silit–o sa treaca mai repede peste rau. Pentru ca ea refuza sa faca ce–i cerea Potoroaca, el a lovit–o cu pumnii in cap, in coaste si cu o piatra la piciorul stang. A fortat–o sa fumeze, iar pentru ca Ala nu a vrut, ticalosul a incercat sa o dea cu capul de stanca. Noroc ca in acest moment l–au vazut vecinele, care se luasera dupa el. Pe cealalta parte a Rautului ii astepta un alt satean, Vicu Doncila. Una dintre cele doua vecine a hotarat sa se intoarca in sat, sa vada daca eu sau sotul meu am revenit acasa, ca sa ne spuna despre cele intamplate. In momentul in care ne–a vazut, Aliona Golovei dadea din mana si striga sa oprim caruta. Femeia m–a anuntat ca fiica mea fusese rapita de catre Potoroaca. In directia Rautului a mers si feciorul nostru, Nelu, care, dupa ce a trecut Rautul, s–a intalnit cu Vicu Doncila. Nelu striga sa ii dea drumul surorii sale.
Tot atunci ne–am adresat si primarului, Ion Railean, care, auzind de cele intamplate, s–a urcat in masina si a mers in directia indicata. Cand a ajuns aproape de acel loc, primarul s–a intalnit cu Vicu Doncila. Celalalt disparuse…
Am fugarit calul cat de tare am putut, ca sa scapam fiica din mainile ticalosilor. Fata, intre timp, ramanea plangand langa stanca… Cele doua vecine au ajutat–o sa treaca inapoi peste Raut. Ala era uda si plina de sange. O durea tot corpul, dar mai ales capul. Ticalosii care mi–au rapit fiica erau in stare de ebrietate. Ei au fortat–o sa se sarute, iar pentru ca ea nu stia ce inseamna asta, au batut–o. Vecinele nu au vazut ce s–a intamplat cu fiica mea in tufarii de peste rau…
Acum, dupa sase luni de la acest caz, copilul meu nu inceteaza sa planga zi si noapte. Are febra, dureri fizice, e mereu speriata si tresare prin somn. Adesea striga: «Vin sa ma loveasca de stanca».
Condamnat la trei ani de libertate
Despre toate cele intamplate am relatat la politie. Am constatat, insa, ca plangerea pe care am scris–o la 13 septembrie 2006, ziua in care s–au intamplat cele relatate, a disparut. Ma gandesc ca au ascuns–o. De asemenea, la politie au cerut si hainele fetei, dar nici pana in prezent nu stiu ce s–a intamplat cu ele. De nenumarate ori am fost la politie ca sa depun marturii, insa, din acea zi blestemata, ticalosii raman la libertate. A doua zi, la 14 septembrie, am dus fiica la spital. Acolo, expertul medical a constatat ca fiica mea a fost supusa unui viol in grup.
Am fost chemati la Procuratura de mai multe ori. Procurorul Felix Cernei mi–a spus atunci ca pot sa ma jelui si lui Dumnezeu, ca va fi zadarnic. Mi–a spus ca nu voi reusi sa dau de adevar, pentru ca infractorul are avocat ca sa–l apere. Deoarece Procuratura Orhei a refuzat sa ia masuri, m–am adresat la Procuratura Generala din Chisinau. Acolo mi s–a spus ca se va tine cont, dar, dupa cum vedeti, nici Procuratura de la Chisinau nu m–a ajutat. Pana la urma, dosarul a fost examinat de procurorul Larisa Coselic si de judecatorul Violeta Visanu din Orhei. Cu toate ca sedinta a fost inchisa, in sentinta scrie ca a fost una publica. Reprezentantii organelor de drept ma obligau sa ma impac cu Potoroaca. Avocatul vinovatului imi spunea ca, daca nu ma impac, o sa raman cu pata si o sa ne vorbeasca tot satul.
Nu pot face acest pas de impacare, deoarece nu pot uita crima comisa.
Familia noastra este una defavorizata, dar niciodata nu m–am gandit sa o duc pe Ala la internat. Este copilul meu si, atat timp cat traieste, voi avea grija de ea. Doctorii mi–au spus ca fiica mea va trai doar pana la 21 de ani. Nu mai am decat trei ani la dispozitie ca sa–i port de grija, timp in care nu voi permite nimanui sa–si bata joc de ea.
Nu avem bani pentru a angaja un avocat. Din aceasta cauza, mereu ni se amintea ca nu o sa reusim sa ajungem la adevar. Judecatoarea Visanu a refuzat sa imi dea sentinta emisa, spunandu–mi ca nu am dreptul sa ma adresez mai departe. Am reusit doar sa citesc hotararea. Judecata a hotarat ca infractorul sa fie condamnat la trei ani de munca… la locul de trai…
«Vom face tot…»
Ivan Cucu, avocat parlamentar:
«Daca acest caz este unul adevarat, inseamna ca este
o adevarata incalcare a legislatiei. Vom face tot posibilul
ca drepturile acestei familii sa fie reabilitate. Vom insista
asupra investigatiilor. Sigur ca, la mijloc, este interesul
cuiva, iar acesta reprezinta o frana in dosar.»
«Judecata nu a luat o hotarare corecta»
Ion Railean, primar de Trebujeni:
«Eu nu sunt jurist. Oricum, consider ca judecata
nu a luat o hotarare corecta, potrivit gravitatii crimei.
Imi aduc aminte ca, in acea seara de septembrie, a venit
tatal fetei, care mi–a relatat despre cele intamplate.
Era infuriat. Mi–a spus ca ia furca sa–i
ucida pe cei vinovati. Ca sa se evite aceasta crima,
m–am urcat in masina si am mers
in locul in care se afla fata. Pe drum, l–am intalnit
pe Doncila, care era in stare de ebrietate. In acel
moment cineva ii ajuta fetei sa ajunga acasa. De Potoroaca
stiu ca este un baiat iute. El a mai incercat sa savarseasca
o astfel de fapta, dar atunci nu i–a reusit.
Daca l–as fi prins la locul faptei,
l–as fi dus imediat la politie. Familia
Gandrabur este una defavorizata. Nu a reusit sa angajeze
un avocat. Consider, totusi, ca organele de drept ar fi trebuit
sa faca dreptate acestei familii, mai ales ca este vorba despre
un copil cu handicap…»
Organele de drept tac
Violeta Visanu, Judecatoria Orhei:
«Nu pot sa va dau nici o informatie despre
acest caz. Nu am dreptul. Sentinta nu este definitiva,
ea a fost atacata. Familia Gandrabur a fost la proces…»
Larisa Coselic, Procuratura Orhei:
«Sentinta a fost atacata. Eu nu va pot
spune nimic altceva. Nu aveti dreptul sa aveti date din dosar.
Sentinta nu este inca in vigoare.»
Dansatori si rapitori in Justitie
Ziarul de Garda a publicat anterior cazul unui
dansator condamnat la zece ani de inchisoare pentru o datorie
de o mie de dolari. Aceasta a fost sentinta emisa
de catre judecator. Dintr–o alta localitate,
aducem exemplul unei mame care pentru a apara drepturilor fiicei
sale a batut pe la toate usile unde a crezut ca i se va deschide.
Acum sase luni fata de 18 ani cu handicap mental a fost
rapita si violata. Vinovatul a fost condamnat la trei
ani de munca la libertate. Asa a hotarat un alt
judecator… Gravitatea crimelor comise si pedeapsa carora au fost
supusi inculpatii par a fi doua extremitati. Pe de o parte
un batran cu o datorie neachitata si condamnat la zece
ani de inchisoare, iar pe de alta, un tanar care
a rapit si si–a batut joc de o adolescenta
cu handicap mental fiind supus unei pedepse la trei ani de munca
la libertate… Nu putem pune pe balanta corectituninea
judecatorilor la emiterea acestor sentinte, impactul lor, insa,
este cutremurator.
Situatia e si mai grava pe holuri sau
in salile de judecata unde fostii deportati asteapta pana
tarziu examinarea cazurilor lor, iar in final li se spune
ca sedinta a fost amanata, unde mamele incearca sa faca
dreptate copiilor sau unde condamnatii jura cu mana pe Biblie
despre nevinovatie.
De fapt, la redactie vin numeroase scrisori
prin care cetatenii ne spun ca nu sunt de acord
cu hotararile si sentintele emise. Saptamanal, zecile de ravase
dovedesc ca acestor cetateni li s–au lezet
drepturile cele mai fundamentale…
Anastasia Nani