Motto: "Poti minti mai multa vreme un om, poti minti mai multa lume odata, dar nu poti minti tot timpul toata lumea"
Abraham Lincoln, presedinte SUA

La 25 ianuarie 2007, Consiliul Municipal Chisinau (CMC) a aprobat majorarea tarifelor la apa si canalizare pentru populatie de la 2,62 lei la 3,67 lei pentru un metru cub, cu o crestere de 40%. CMC a mai decis ca bugetul local va suporta diferenta de tarif pentru pensionarii care nu fac parte din cele 11 categorii, beneficiari de subventii, conform legislatiei in vigoare. La aceeasi sedinta, majoritatea constituita din consilierii comunisti si crestin–democrati a decis majorarea tarifelor la caldura de la 233 la 540 de lei pentru o gigacalorie, sau de 2,4 ori. Tot ei au decis ca diferenta de tarif sa fie suportata din bugetul local. Potrivit calculelor, aceasta diferenta ar putea insemna anual pentru buget circa 220 mil. de lei. Liderul comunistilor din CMC, Svetlana Popa, a declarat ca subventionarea tarifelor din bugetul local nu este o actiune populista a comunistilor, ci una care "perfect se incadreaza in conceptia de politica sociala pe care o promoveaza partidul de guvernamant".

Un pahar cat un cub de apa

Majorarea tarifelor la apa si canalizare era previzibila demult atat pentru populatie, cat si pentru alesii poporului. Concomitent cu instaurarea guvernarii comuniste, tarifele au fost "inghetate" (figura nr. 1). O incercare de a ajusta tarifele la costurile curente a fost intreprinsa de CMC la sfarsitul anului 2002, insa in ajunul alegerilor locale din 2003, prin eforturile conjugate ale regretatului Benderschi, ale consilierilor comunisti si ale guvernarii, decizia respectiva a fost anulata.

Intre timp, situatia economico–financiara a intreprinderii municipale "Apa–Canal Chisinau" (ACC) se inrautateste din an in an. De la 90 incoace, volumul apelor comercializate de intreprindere a scazut de trei ori. Aceasta tendinta a fost cauzata atat de schimbarile structurale in economia Chisinaului, micsorarea consumului populatiei ca urmare a contorizarii, cat si, in special, in urma utilizarii sistemului diferentiat de tarife, prin care costurile pentru agentii economici si institutiile bugetare sunt de peste 5 ori mai mari decat cele achitate de populatie. Consumul populatiei, care constituie peste 70% din totalul volumului de apa comercializat, constituie doar 25% din venitul total al ACC. Astfel, 75% din venit se achita de catre agentii economici si cei bugetari, ponderea carora este mai mica de 35% din consumul total. Aceasta afecteaza negativ activitatea atat a agentilor economici, in special a IMM–lor, cat si bugetul municipal, care finanteaza institutiile bugetare. Pe de alta parte, in cadrul sistemului actual de tarife, populatia achita serviciile de aprovizionare cu apa la un tarif de 1,96 lei/m3 sau de trei ori mai putin decat pretul de cost al acestor servicii.

"Conlucrarea" cu Guvernul

Activitatea ACC a fost tot timpul in vizorul Guvernului, dar "conlucrarea" cu guvernele comuniste si cu cele neocomuniste se limita doar la politizarea problemei tarifelor si la controlul fluxurilor financiare anuale de aproape 300 mil. lei si mai putin la solutionarea adevaratelor probleme: elaborarea cadrului normativ adecvat, ajustarea tarifelor, restructurarea manageriala si financiara, dezvoltarea infrastructurii si calitatii intreprinderii. In jurul intreprinderii s–au organizat diferite evenimente politice cu impact electoral de la arestarea/eliberarea conducerii ACC, pana la invinuirea /indreptatirea edililor Primariei, suspectati de coruptie. Aceasta avea loc concomitent cu diminuarea indicatorilor activitatii intreprinderii (tabelul nr. 1). Odata cu reducerea volumului apei comercializate, s–au majorat pierderile si consumul apei necontorizate. In 2000–2005, acestea au crescut de la 34 la 39% din total si de la 54 la 64% din volumul apei comercializate.

Din 2002, situatia financiara ACC a devenit si mai vulnerabila ca urmare a oportunitatii deservirii unui credit de peste 22 mil. USD, acordat de BERD inca in 1997, un imprumut impus de Guvern. Desi intreprinderea acumuleaza pierderi anuale in valoare de 10–15 mil. lei, pana in 2014, ar trebui achitate suplimentar peste 2 mil. USD anual.

Costurile unei politici populiste

Pentru a acoperi pierderile acumulate si a onora angajamentele asumate, se intrevedeau doua solutii: ajustarea tarifului la costurile serviciilor sau dotatii directe, acordate intreprinderii din bugetul municipal. Declarand o grija deosebita fata de popor, majoritatea bolsevica din CMC a ales cea de–a doua cale, de parca banii din buget nu ar fi platiti tot de contribuabili. Astfel, pe parcursul ultimilor doi ani, din bugetul local au fost alocate ACC, in contul majorarii capitalului social, 64 mil. lei. Desigur, acesti bani nu au existat in contul curent al municipalitatii, motiv din care se tot solicita "ajutor" de la banci. Acestea, la randul lor, ofertau credite cu dobanzi grase — intre 18–25% anual. Astfel, numai in ultimii doi ani, costurile directe ale populismului comunist au prejudiciat municipalitatea de peste 80 mil. lei. De altfel, cu acesti bani s–ar fi putut construi sau renova o retea de apeducte si canalizare cu o lungime de 200 km. Alocarea anuala a acestor sume in reconstructia statiei de epurare a apelor uzate — cea mai grava si cea mai rusinoasa problema a Chisinaului, ar putea solutiona aceasta problema in 3–5 ani.

Tariful unic respins nefondat

Acum patru ani, am propus conducerii ACC si CMC aprobarea unui tarif unic pentru toate categoriile de consumatori. Este o practica aplicata nu doar in tarile civilizate, dar si in mai multe orase din R. Moldova. Avantajele acestei variante sunt vizibile: cresterea consumului de catre agentii economici, reducerea furturilor, sporirea responsabilitatii si calitatii serviciilor, reducerea costurilor de productie si, nemijlocit, a pretului marfurilor si serviciilor, inclusiv a serviciilor de asigurare cu caldura si apa calda. Dar, cel mai convingator argument al introducerii tarifului unic este reducerea considerabila a cheltuielilor bugetare pentru serviciile ACC si redresarea financiara a acestei intreprinderi. Calculele demonstreaza (tabelul nr.2)  ca, intr–un asemenea caz, ACC ar acumula venituri suplimentare in valoare de circa 100 mil. lei, inclusiv profit de circa 67 mil. lei. Acest profit ar asigura oportunitatile investitionale ale intreprinderii. Totodata, bugetul municipal ar economisi anual 15 mil. lei din contul reducerii tarifului pentru agentii economici.

Partea vulnerabila a implementarii tarifului unic este considerata capacitatea redusa de plata a populatiei. Acest argument, vehiculat de politicieni de diferite ranguri, tine doar atat cat se vorbeste despre majorarea tarifelor, dar, trecandu–se la un calcul concret, constatam ca este vorba doar de niste speculatii populiste. Cat de eronate si nefondate sunt aceste argumente, vom demonstra in numarul urmator.

Mihai ROSCOVAN,
Consilier municipal