«Din '93 pana in prezent am avut parte doar de promisiuni goale», sustin transnistrenii refugiati la Chisinau. Guvernul a promis persoanelor intern deplasate din raioanele de est ale tarii ca vor dispune de spatiu locativ, insa lipsa resurselor financiare a stopat activitatile de constructie.

Conform unei hotarari de Guvern din 1993, persoanele intern deplasate din raioanele de est ale tarii trebuiau asigurate cu spatiu locativ in urmatorii cinci ani.

Din 52 mii de persoane refugiate in 1993, astazi au ramas 160 de familii care pretind autoritatilor municipale si de stat locuintele promise. «Am initiat multe proteste in toti acesti ani, dar totul a fost in zadar. Locuim cinci persoane intr–o odaie in camin. Copiii sunt mari si ne este foarte greu», spune Vasile Manic. «Au promis multe, dar degeaba. Lipsa resurselor financiare a stopat actiunile de constructie. Este necesara o suma de 32 mln lei, insa au fost alocate pana in prezent doar 19 mln. Fiica mai mare are 20 de ani, cea mica 13, locuim patru persoane intr–o  singura odaie, insa aceasta problema preocupa mai putin autoritatile», spune Valeriu Chirita, locatar al aceluiasi camin.

«Acasa suntem dusmani»

«Am parasit tot ce am agonisit in decursul vietii si am venit aici doar cu o singura valiza. In scurt timp, am fost nevoiti sa alegem intre Transnistria si teritoriul controlat de Republica Moldova. Aceasta divizare mi–a transformat prietenii in dusmani. Alti refugiati se plang ca sunt considerati dusmani chiar de rude si nu se mai pot intoarce in localitatea natala… Am fost silita sa abandonez casa in care locuiam pentru aceasta odaie, deoarece nu am avut alta alegere. Guvernul ne–a promis atunci ca ne asigura cu locuinte in urmatorii cinci ani», spune Aurelia Dabija.

De cand a decedat sotul sau, locuieste impreuna cu fiica si nepotica. ,,Suntem cateva generatii, cei mici au crescut aici», spune ea. Dupa finalizarea studiilor in Bulgaria fiica sa, Carolina Dabija, a suportat un grav accident si a ramas invalida. La varsta de 42 de ani, Carolina este inapta de munca si amnezica. Dupa toate cele intamplate, si sotul a parasit–o  si a lasat–o  singura cu fiica.

«Am fost nevoiti sa plecam din Transnistria, nu rezistam sa vedem in fiecare zi tancurile care impuscau prin preajma, toti trebuiau sa vorbeasca in limba rusa, au fost modificate legile», isi aminteste Carolina. Ea mai spune ca Guvernul R. Moldova le–a  promis refugiatilor locuinte.

«Ne–a  vizitat dna Ostapciuc si a spus ca ne va solutiona problemele. Familiilor vulnerabile le–a donat cate un tol pentru asternut. Eu nu am primit nimic, dar nici nu am nevoie de acest ajutor de batjocura», a continuat Aurelia.

Problema locuintelor pentru refugiatii din Transnistria se discuta in fiecare an in cadrul autoritatilor municipale. Solicitat de Ziarul de garda, avocatul Alexei Frunze, unul dintre aparatorii cauzei acestor oameni, a precizat ca pentru anul 2007 bugetul municipal a prevazut o suma in valoare de 17 mln lei pentru constructia blocurilor locative, insa au fost alocate doar 2 mln lei.

El sustine ca pentru finisarea constructiei primului bloc mai sunt necesari aproximativ 7 mln lei. Desi a inceput constructia celui de–al  doilea bloc locativ din strada Milescu Spatarul, si aici lucrurile se misca cu greu. Initial a fost achitata suma pentru proiect in valoare de 360 mii lei, apoi s–au  alocat 140 mii lei pentru saparea fundatiei. Din lipsa resurselor financiare au fost stopate activitatile ulterioare de constructie, a confirmat Anatolie Bazgu, presedintele Miscarii Refugiatilor din Transnistria.

Justitia da dreptate refugiatilor, dar Primaria tace

«Nu suntem satisfacuti de activitatea Primariei. Am avut parte doar de promisiuni goale. La una din cererile noastre, dl Iordan a declarat ca municipalitatea nu solutioneaza aceste probleme si ca rezolvarea lor tine de competenta Guvernului», mentioneaza Bazgu. Tot el a mai spus ca la 20 decembrie 2004 Guvernul a fost actionat in judecata din motiv ca nu se intreprind masurile necesare pentru asigurarea refugiatilor cu spatiu locativ. Curtea Suprema de Justitie a recunoscut drepturile persoanelor refugiate si a obligat Guvernul sa solutioneze problema respectiva.

Refugiatii au expediat deja cereri la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului. Cererile au fost inregistrate si petitionarii asteapta o decizie finala pana la finele anului curent.

Am solicitat opinia Ninei Stratulat, sefa Directiei Social–Umanitare si Relatii Interetnice din municipiul Chisinau, cu referinta la solutionarea problemei persoanelor refugiate din raioanele de est ale Moldovei, care a precizat ca nu detine informatiile necesare pentru a raspunde la aceasta intrebare. «Exisa organe responsabile care se ocupa de solutionarea acestor probleme», a conchis Stratulat.

Actiuni politice de manipulare

Vazand ca autoritatile locale din municipiul Chisinau nu acorda atentie acestei hotarari de Guvern, precum si deciziilor instantelor judiciare cu privire la asigurarea cu spatiu locativ a refugiatilor, bietii oameni au recurs la ultima metoda de a–si  apara drepturile — protestele. La aceasta etapa, insa s–au  inclus organele de drept. Procuratura Generala si SIS–ul au solicitat refugiatilor sa renunte la actiunile de protest. Unele persoane au continuat actiunile, altele insa au renuntat, deoarece riscau sa–si  piarda locul de munca, sustine Anatolie Bazgu. El a mai spus: «Mi–au promis mie in parte un apartament in schimbul renuntarii la functia pe care o detin si la actiunile pe care le initiez. Anterior, presedinte al acestei organizatii a fost Tudor Plesca. Dupa ce a fost asigurat cu apartament, problemele lui au fost rezolvate. Tot asa s–a  intamplat si cu Grecu, a spus Bazgu, adaugand ca «bugetul nu dispune de banii necesari pentru constructia blocurilor de locuit, insa premierul Tarlev si fostul ministru Zgardan locuiesc in case de lux pe care nu le–au  avut pana in '93».

Bazgu a precizat ca in 2005, din resursele finanaciare care erau prevazute pentru constructii, o parte din bani au fost alocati pentru reconstructia Teatrului de Opera si Balet si a Monumentului Stefan cel Mare. «Cand am aflat despre aceasta, a trebuit sa recurgem la actiuni de protest pentru restituirea banilor. Reiese ca bugetul local dispune de resurse financiare pentru constructia havuzurilor, iar pentru constructia blocurilor locative pentru refugiati resursele sunt mereu insuficiente».

«Refugiatii sunt optimisti si multumiti»

Inspectorul general de stat Dumitru Stavila sustine ca se atesta un anume progres in acest sens si ca in curand va fi incheiata constructia primului bloc locativ din strada Ginta Latina. «Refugiatii sunt optimisti si multumiti», a conchis el, adaugand ca «totusi actiunile nu se realizeaza cum ne–am fi dorit. Pana la sfarsitul lunii iulie va fi dat in exploatare primul bloc de locuit. Situatia este dificila insa cu cel de–al doilea. Resursele au fost concentrate pentru finalizarea constructiei blocului din Ginta Latina, astfel incat fortele nu sunt suficiente pentru edificarea celui de–al doilea bloc. O problema care franeaza constructia este cea financiara. Exista posibilitatea de a beneficia de un credit social de la Banca Europeana, dar nu se stie daca aceasta oportunitate va fi folosita.»

Tot Stavila a mai spus ca, indiferent de suma necesara pentru finisarea constructiilor, banii vor fi alocati si valorificati in termenul stabilit. «Persoanele refugiate inteleg situatia dificila in care suntem la moment. Ele inteleg deficitul bugetului, si nu cred ca exista neintelegeri intre persoanele fortat stramutate din regiunea transnistreana si autoritatile din R. Moldova», a mentionat Stavila.

Svetlana TURCU