Biserica catolică despre avort, divorţ şi venituri
ZdG a lansat o serie de articole cu participarea reprezentanților confesiunilor religioase din R. Moldova despre subiecte considerate controversate în societatea noastră. Pentru a elucida asemănările și diferențele, am decis să le adresăm reprezentaților confesiunilor religioase din R. Moldova câte cinci întrebări ce țin de căsătoria între persoane de același gen, avort, divorț, moarte, dar și despre veniturile bisericilor. Am început acest serial având o discuție cu un preot creștin-ortodox – parohul Bisericii Sfântul Dumitru din Chişinău, Pavel Borşevschi. În cele ce urmează, vă prezentăm considerațiile la aceleași subiecte ale vicarului parohial de la Parohia Romano-Catolică „Providența Divină” din Chișinău, Petru Ciobanu. În numerele următoare, vom publica viziunile reprezentanților confesiunilor islamică și iudaică.
Despre divorţ. „În biserica catolică, nu există noţiunea de divorţ. De ce? Fiindcă este un lucru care contravine planului lui Dumnezeu. Atunci când vorbim despre divorţ, sau respingem ideea de divorţ, ne bazăm pe ceea ce spune Hristos în Sf. Scriptură. Mai întâi, cuvintele pe care le spune în Cartea Genezei – „ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu desfacă”, după care, în Evanghelia după Sf. Matei, capitolul 19, e destul de clar spus: „cine îşi lasă soţia şi se căsătoreşte cu alta, comite adulter”, respectiv şi viceversa este valabilă – cine îşi lasă soţul şi se căsătoreşte cu altul, comite adulter, ceea ce nu înseamnă însă că persoanele nu se pot separa. Evident, sunt cazuri diferite în care soţii nu se înţeleg între ei. Biserica, în astfel de situaţii, recomandă sau poate accepta separarea lor pentru o perioadă, dar se îngrijeşte de ambii, precum şi de copii – partea spirituală, evident, şi va căuta şi caută orice mijloace de a reuşi reîntregirea familiei. În acelaşi timp, există posibilitatea în biserică ca o anumită căsătorie să fie declarată invalidă. Pentru aceasta trebuie să lipsească unul dintre cele trei elemente constitutive ale căsătoriei catolice: fie lipsa consimţământului dat liber – să fi fost dat consimţământul sub presiunea anumitor factori familiali, financiari sau alţi factori, trebuie să fie respectată forma canonică – însuşi ritul celebrării cununiei în biserică cu obligativitatea prezenţei a doi martori, care se mai numesc uneori şi naşi, şi, evident, în momentul căsătoriei să nu fi fost niciun impediment care să conducă apoi la invalidarea căsătoriei. În rest, nu avem ideea de divorţ”, spune Petru Ciobanu.
Despre avort. „Este un fapt arhicunoscut – nu cred că e un secret pentru cineva, biserica catolică, ca şi biserica ortodoxă, va fi întotdeauna împotriva avortului. Este o poruncă a lui Dumnezeu, porunca a cincea, care spune să nu ucizi. Şi dacă este un păcat enorm să ucizi o persoană care se poate apăra, cu atât mai mare este păcatul în momentul în care ucizi o persoană care nu se poate apăra – ne referim la copilul nenăscut. Evident, discuţii sunt foarte multe – este sau nu este copilul până la naştere persoană. Biserica catolică stabileşte clar: din momentul conceperii, deci unirii celor două celule, vorbim deja despre o persoană umană formată din trup şi suflet. Deci, conform învăţăturii catolice, în acel embrion care începe să se formeze este prezent deja sufletul. Din acest motiv, biserica va fi întotdeauna împotriva avortului, fiindcă nu poate să meargă împotriva unei legi a lui Dumnezeu”.
Despre căsătoriile LGBT. „Pentru biserica catolică, ca şi pentru biserica ortodoxă, căsătoria este un sacrament, sau o taină, ceea ce înseamnă că a fost instituită de Hristos, sau a fost ridicată la rang de sacrament de Hristos, fiind, putem spune, primul dintre sacramentele instituite vreodată. Din Cartea Genezei, cunoaştem acea frază care spune că Dumnezeu l-a creat pe om şi pe femeie şi amândoi trebuie să fie un trup. Cununia religioasă are loc, de obicei, în biserică, obligatoriu, între cei doi, el şi ea. Biserica catolică nu acceptă căsătoriile între persoanele de acelaşi sex, deoarece contravine planului originar pe care-l are Dumnezeu pentru om în această privinţă. Apoi, are loc binecuvântarea. Spre deosebire de biserica ortodoxă, în care preotul este cel care celebrează sacramentul, în biserica catolică, mirii sunt cei care celebrează această taină, prin consimţământul pe care-l schimbă reciproc între ei – eu te iau pe tine n de soţ, eu te iau pe tine n de soţie. Acesta este schimbul de consimţământ, şi apoi, evident, preotul binecuvântează inelele, pe care iarăşi cei doi miri şi le schimbă”, precizează Ciobanu.
Despre moarte. „În întreg creştinismul, moartea nu este, în niciun caz, un sfârşit. Noi vorbim despre o trecere în lumea celor drepţi, sau o trecere într-o viaţă mai bună. Evident, totul depinde de viaţa pe care o ducem aici, pe pământ. Viaţa veşnică nu începe după moarte. Viaţa veşnică ne-o construim noi, aici. Vorbim uneori despre o parte mai bună care este acolo şi, de multe ori, am auzit oameni spunând că nu s-a întors nimeni de pe partea cealaltă să ne spună cum este acolo. Eu spun că s-a întors, s-a întors Hristos de acolo şi ne-a învăţat cum este de partea cealaltă. Biserica catolică îndeamnă creştinul să se pregătească cum se cuvine pentru moarte şi să nu privească moartea ca pe o pedeapsă, ci ca pe o poartă de intrare în împărăţia cerească”.
Despre venituri. „Biserica catolică din Moldova este, să spunem aşa, sprijinită financiar în cea mai mare parte prin ajutorul venit de peste hotare, din partea bisericilor catolice din Occident, în principal, din Germania şi Italia. Evident, şi credincioşii contribuie, în măsura posibilităţilor, la întreţinerea bisericii, sunt colectele care se fac în fiecare duminică, în timpul Sf. Liturghii sau în timpul solemnităţilor sărbătorilor de poruncă. Contribuie fiecare cu cât poate, noi nu impunem nicio taxă la cununie, botez, înmormântări, deci fiecare om, cât poate şi cât crede de cuviinţă, atâta dă.
Pe de altă parte, ceea ce oferă credinciosul bisericii este rugăciunea sa proprie, în al doilea rând, se oferă pe el însuşi – prin botez, orice om devine preot, profet şi rege. Calitatea de preot înseamnă să se ofere pe sine ca jertfă, în totalitate. Mai există anumite servicii pe care le poate oferi bisericii – de exemplu, curăţenia în biserică şi în jurul ei, cu prilejul marilor sărbători. Biserica oferă, în primul rând, susţinere spirituală. Pentru cei mai nevoiaşi, există sub oblăduirea bisericii catolice organizaţii de binefacere, care oferă atât pâine cerească, cât şi materială, fără de care, evident, niciunul dintre noi nu poate trăi”, conchide Ciobanu.
Din numărul total al populaţiei care şi-a declarat religia la ultimul recensământ (2 611,8 mii de persoane), 96,8% s-au declarat ortodocşi. Din rândul persoanelor de altă religie fac parte baptiştii (creştinii evanghelici baptişti), care reprezintă 1,0%, martorii lui Iehova, cu o pondere de 0,7%, penticostalii, într-o proporţie de 0,4%, adventiştii de ziua a şaptea, cu o pondere de 0,3%, şi catolicii – de 0,1%. Ponderea persoanelor care s-au declarat atei şi fără religie (agnostici) a fost de 0,2%. 193 mii de persoane nu şi-au declarat religia, reprezentând 6,9% din populaţia R. Moldova, potrivit Biroului Naţional de Statistică.
Libertatea practicării religiei în R. Moldova este garantată şi protejată de Constituţie. Articolul 31 din Constituţie stabileşte că libertatea conştiinţei este garantată. Ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc. Cultele religioase sunt libere şi se organizează în temeiul statutelor proprii, în condiţiile legii. În relaţiile dintre cultele religioase sunt interzise orice manifestări de învrăjbire. Cultele religioase sunt autonome, separate de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în aziluri şi în orfelinate.
Citiți și: Confesiunile religioase din R. Moldova despre avort, divorţ şi venituri. 1. BISERICA ORTODOXĂ
