Atenție! Pericol de trolleri…
Despre… trolling, troll
Definiție(i): Trollingul este o încălcare a regulilor Internetului și se face adesea pentru a iniția sau cataliza un conflict.
Troll-ul este este o persoană care: a) seamănă animozitate în spațiul online, folosind atacuri la persoană deseori fără argumente sau postând conținut agresiv, cu intenția clară de a provoca cititorii, pentru ca aceștia la rândul lor să reacționeze emotiv; și care b) perturbează o discuție sau conversație constructivă, de multe ori făcând-o pentru propriul lor amuzament. Claire Hardaker menționează că intenția majoră a trollilor este „să provoace animozități și să declanșeze sau agraveze conflicte, doar pentru propria distracție”.
Scurt istoric
Bineînțeles, trollii adevărați sunt cu totul altceva decât conotația care le-a fost atribuită de către „generația Internet”. În mitologia nordică, aceștia erau ființe zburdalnice, care trăiau în munți sau în păduri, întruchipau forțele rele ale naturii și nu dispuneau de capacități intelectuale tocmai avansate. Termenul de troll, cu semnificația și înțelesul lui prezent, a fost folosit pentru prima dată la sfârșitul anilor 80 ai secolului trecut. Totuși, acesta a fost menționat și cercetat (oficial) pentru prima dată în anul 1992 de către Judith Donath, care numea trollingul drept o tactică agresivă de a pune întrebări naive și sau a disemina informație falsă. Cel puțin așa erau identificate persoanele care perturbau în mod intenționat comunitatea online. Pe parcursul timpului noțiunea și procesul au suferit câteva mutații. Astfel, dacă trollingul timpuriu s-a manifestat ca un fenomen relativ inofensiv, ulterior însă acesta a luat o turnură agresivă și este caracterizat actualmente ca un mod de comportament total anti-social.
Scopul trollerilor este de a evita orice discuție pe baza argumentelor care le-ar constrânge acțiunile. Aceștia întotdeauna vor căuta noi căi și procedee de a-i enerva pe ceilalți (useri online) și/sau de a canaliza discuția sau subiectul discuției într-o cu totul altă direcție.
Trollingul în mare parte poate fi caracterizat drept formă de agresiune socială, care are la bază trei elemente esențiale:
1.Există în exclusivitate în mediul online/virtual;
2.Mizează pe niște mecanisme specifice care urmăresc catalizarea agresiunii și conflictului social, care se răspândește (mai) rapid și instantaneu în comunitatea online/virtuală;
3.Potențialele victime ale conflictului nu au posibilitatea contactului fizic sau vizual cu inițiatorul conflictului, ci doar virtual.
Caracteristici și categorizări
Cea mai importantă caracteristică a trollerilor este anonimitatea. Totuși, în prezent aceasta nu mai este o condiție obligatorie pentru aceștia. Altceva e că, de cele mai multe ori trollerii nu au simțul responsabilității pentru cele declarate și (mai în toate cazurile) operează cu judecăți de valoare și opinii personale, în dauna argumentelor sau faptelor/datelor concrete. Și, cel mai important: urmăresc distragerea atenției de la problemă/subiectul abordat și canalizarea discuției într-o cu totul altă direcție.
Există diferite categorizări ale trollerilor. De exemplu, sociologul rus Roman Vnebracinîh i-a divizat în: comentatori, provocatori, eroi și sfătuitori. Centrul NATO din Riga (Letonia) în domeniul comunicaţiilor strategice a făcut o clasificare trollerilor (referindu-se în special la armata trollerilor care se află în solda Kremlinului). Potrivit unui raport al acestui think- tank, există cinci tipuri de troli: a) „trolii conspiraționiști” (SUA e marele rău); b) „trollerii-bikini”, (amabili, care te roagă să le dai dreptate în tot ceea spun ei); c) „trollerii agresivi”; d) „trollerii Wikipedia” sau „editori” (editează conținutul online unde Ii se oferă posibilitatea, bineînțeles de fiecare dată postând osanale în adresa Federației Ruse); e) „trollerii ataşament”, care cutreieră Internetul în lung și în lat și postează informație, linkuri, poze, declarații etc. produse de instituțiile media propagandistice de la Kremlin.
Una din cele mai exhaustive categorizări (care de altfel se pretează și spațiului online din Republica Moldova) a fost făcută de către bloggerul Vali Petcu. Potrivit lui, există patru categorii de trolleri.
1.Trollerii vedete (sau comentatorii). De obicei, nu stau în anonimitate. Îi putem vedea uneori la TV, asculta la radio, sau citi în ziare sau platforme online. În cele mai multe cazuri se pricep la toate. De obicei, sunt angajați politic.
2.Trollerii de comentarii. Cei care postează conținutul gândit de altcineva (sau cel puțin acesta este coordonat cu acel „cineva”). Tactica acestora: „au venit, au postat și au plecat”, fără să îi intereseze reacția la „conținutul” diseminat de către ei. Cea mai eficientă metodă de luptă cu ei este de a le șterge imediat conținutul postat.
3.Trollerii portalurilor de știri (singura categorie care are și un aspect pozitiv). Sunt în cele mai multe cazuri anonimii care comentează știrile de pe platformele online informative. Nota bene: în unele cazuri, postările acestora pot veni în ajutor jurnaliștilor. Spre exemplu, aceștia pot fi un fel de „whistleblower”-ii sau „insider”-i, care pot disemina informație ce poate deveni o știre, sau pot contribui la realizarea unei investigații (detalii, date etc.). Bineînțeles, acestea trebuie neapărat verificate din câteva surse înainte de a fi publicate de instituțiile media.
4.Postacii amenințători (sau provocatori). Nu fac altceva decât să polueze spațiul online (media). De obicei pentru aceștia există tactica BLOCK sauINGNORE. Sau, dacă se ajunge și mai departe (amenințări cu răfuiala fizică etc.) pot fi apelate organele de poliție.
Trolling-ul politic
Trollerii politici sunt, parafrazând vorba lui Lenin, „idioții utili” ai politicienilor sau, partidelor politice. Sunt niște instrumente online pentru politicieni sau partide politice pentru a face politică (murdară) cu mâinile altcuiva sau, în acest caz, a anonimilor virtuali.
Trollerii politici sunt în cele mai multe cazuri persoane plătite pentru a „purta” discuții și a se angaja în dezbaterile online susținând cauza celor care îi plătesc. Aceasta este o practică destul de răspândită în lume. Spre exemplu, în Federația Rusă există companii care plătesc adevărate armate de trolleri pentru a posta comentarii pe platformele online sau rețele sociale. Publicația The Atlantic vorbește despre un caz în care o persoană din Federația Rusă a fost angajată de o companie din Sankt Petersburg, pentru a posta 100 de comentarii pe zi, pe anumite platforme online, pentru un onorariu de „1,180 ruble ($36.50) și un prânz gratis”.
Un alt exemplu este cel al Chinei. Recent, un grup de cercetători de la Universitatea din Harvard (USA) a elaborat un studiu (How the Chinese Government Fabricates Social Media Posts for Strategic Distraction, not Engaged Argument) care arată că în ultimii cinci ani guvernul chinez a investit foarte multe resurse atât umane, cât și financiare în propaganda online, în special prin intermediul rețelelor sociale. Astfel, raportul menționează despre faptul că guvernul chinez are „angajați” aproximativ 2 milioane de persoane pentru a produce aproape jumătate de miliard de postări pe an. Scopul acestui conținut este de a distrage atenția de la problemele reale ale țării și/sau redirecționarea criticilor aduse instituțiilor oficiale. Majoritatea acestor trolli sunt funcționari publici, care au primit chiar și un nume „50c Party”, pentru faptul că sunt plătiți cu 50 cenți pentru fiecare postare. Nu credeți că, undeva, am văzut și în Republica Moldova ceva asemănător?
Dosarul „Gala Bute” în România. În octombrie 2015, website-ul Tolo.ro publica o investigatie realizata de jurnalistii Mirela Neag, Razvan Lutac și Catalin Tolontan, care arărau cum funcționa o rețea de trolleri plătiți de Elena Udrea. Astfel, potrivit acestei investigații în anul 2012, o echipă de 18 trolleri aveau misiunea de a posta câte minim 100 comentarii/mesaje la articolele care erau sugerate de către Elena Udrea. Fiecare persoană era plătită cu aproximativ 600 euro/lunar.
Republica Moldova. Partidele politice și politicienii din Republica Moldova în foarte multe cazuri au „angajate” persoane pentru această „misiune”. Aceștia – trollerii – au drept scop(uri) de: a) a lustrui imaginea și succesele „angajatorului”; b) a discredita oponenții politici ai acestuia. Exemple în acest sens: găsiți multe accesând și citind comentariile la postările paginilor oficiale Facebook ale partidelor politice sau ale politicienilor din Republica Moldova.
Respectă regula: „Don’t feed the trolls”
Sloganul nescris al trolleri-lor spune că „…nu există etică. Există doar dreptul celui superior de a conduce pe cel inferior lui”. Anume din acest considerent problema majoră în acest caz e că o minoritate (trollerii) pot distruge un website, forum, discuție sau subiect pus în discuție de o majoritate.
Care ar fi antidotul(urile) împotriva acestui fenomen și adepților săi?
1.Excluderea compartimentului pentru comentarii. Pentru (anumite) blogguri, website-uri sau pagini online personale (în special cele care se bucură de o popularitate relativ mare) aceasta poate fi o soluție. La o astfel de strategie – de închidere a zonei de comentarii – au apelat mai multe publicații, printre acestea Reuters, Recode, Chicago Sun-Times sau The Huffington Post. Niciunul dintre aceste platforme online nu a revenit asupra deciziei. Alte publicații, de exemplu, au sistat scrierea comentariilor pentru o perioadă anumită de timp (The Verge). Totuși, această tactică nu ar fi fiabilă pentru instituțiile online mici, din simplul considerent că una din cauzele creșterii popularității lor este interacțiunea cu userii. Pe de altă parte, cum rămâne cu rețelele sociale, unde elementul de bază este interacțiunea și comentariile la anumite postări?
2.Filtrarea comentariilor și așa-numitului UGC (user generated content). De exemplu, versiunile online ale unor ziare, unde editorii filtrează comentariile și tot ei decid căror comentarii scrise de către utilizatori să li se ofere un răspuns. Punctul slab al acestei soluții este că se pierde foarte mult timp pentru filtrare, procedură de aprobare și răspunsuri la aceste comentarii.
3.Procedurile de pre-moderare – când conținutul (comentariile) necesită aprobarea preventivă a moderatorilor unei platforme online sau rețele sociale – și, post-moderarea, când conținutul plasat poate fi modificat ulterior publicării. În ambele cazuri apare la mijloc problema cenzurii. Totuși, atâta timp cât nu avem încă un „cod de conduită” în spațiul online și nu avem o cultură corectă a dialogului, aceasta ar putea fi o metodă de luptă contra trolling-ului.
4.Nu anonimatului online! Facebook, Google și Gizmodo au cerut și continuă să militeze pentru eliminarea anonimatului online. Totuși, aceasta ar fi o soluție pentru societățile democratice, unde există o justiție corectă, este asigurat dreptul la exprimare și există un spațiu online cu adevărat liber și reglementat. Întrebarea majoră este dacă aceasta poate fi o soluție aplicabilă și în cazul țărilor cu un regim autoritar sau totalitar, unde desidenții sau forțele de opoziție nu se pot exprima altfel decât prin intermediul anonimatului?
5.Elaborarea și adoptarea unor amendamente legale și normative care să combată (anumite) elementele nocive ale trolling-ului. În Mare Britanie de exemplu, secțiunea 127 din Communications Act 2003, spune că este o ofensă să trimiți mesaje care sunt „extrem de ofensatoare și conțin un caracter indecent, obscen sau amenințător”. Deja există cazuri ( vezi cazul Sean Duffy, sau cazul Colm Coss) de privare a libertății pentru persoanele care au încălcat această prevedere. În SUA, toate cele 50 de state au adoptat legi împotriva hărțuirii și agresiunii online/cibernetice.
Concluzie: Regula a 14 a Internetului spune: „Do not argue with trolls – it means that they win” (Nu te certa cu trollii – odată ce ai început, ai pierdut deja lupta). Însuși, Jason Fortuny, unul din trollerii „faimoși” spunea la un moment dat că „trolling-ul va muri, doar atunci când trollerii nu vor mai fi luați în serios”. Deci, nu hrăniți trollerii („Don’t feed the trolls”).
Mic îndreptar de „luptă” contra trollerilor
1.Atâta timp cât nu folosesc cuvinte necenzurate, lasă trollerii să se manifeste. Dacă trec limita și dau frâu cuvintelor necenzurate, simplu, există butonul BLOCK.
2.Încearcă să stabilești din capul locului că discuția în contradictoriu este acceptată, doar dacă se respectă un principiu simplu: fapte, argumente și informație veridică/verficabilă (de obicei nu funcționeză, însă depinde doar de tine). Dacă va fi un troll inteligent (straniu, dar sunt și din ăștia), ar putea să își dea seama că greșește și treptat să renunțe la „misiunea” sa.
3.Atâta timp cât comentariile lor sunt în limita bunului simț, nu încerca să le editezi. Or, aceasta e una din tactica care o urmăresc și, de pe urma căreia, ulterior veți fi acuzați: cenzura.
4.Cea mai sigură și testată metodă (când toate celelalte menționate mai sus se epuizează): Ignoră-i. Ignoranța doare cel mai mult, mai ales în cazul trolleri-lor, pentru că în cele mai multe cazuri ei se hrănesc din această „activitate”. De obicei, când nu le este acordată atenția cuvenită, trollerii… „mor”.
PS: Și, da, (potențiali) trolleri suntem toți, important e să avem bun simț și să conștientizăm limitele.
Acest material este publicat în cadrul proiectului “Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenței proprietății media, a accesului la informație,promovarea valorilor și integrării europene”, implementat de CJI, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360. Acest material este posibil datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.
Autor: Victor GOTIȘAN, cercetător media
Sursa: media-azi.md
