DETALII: Cine sunt și ce avere declară cei patru pretendenți la fotoliul de judecător al CC din partea Guvernului
Guvernul selectează astăzi, 15 august, două persoane pentru a fi desemnate în funcția de judecător la Curtea Constituțională. ZdG a studiat CV-urile și declarațiile de avere ale celor patru pretendenți la fotoliile de judecători ai Curții Constituționale din partea Executivului și vă prezintă, mai jos, cele mai relevante informații.
9 august 2019. După audieri, o comisie creată pe lângă Guvern a decis să propună 4 nume pentru cele 2 locuri care-i revin la Curtea Constituțională, decizia finală fiind pasată către Guvern. În ordinea punctajului acumulat, Comisia a propus candidaturile profesoarei Liuba Șova, a secretarului de stat din cadrul Ministerului Justiției (MJ), Eduard Serbenco, a fostului ministru al Justiției, Vladimir Grosu, selectat anterior și de Parlament și a profesorului Nicolae Roșca, fost candidat pe listele Blocului ACUM la parlamentarele din februarie 2019. Guvernul a acceptat în concurs 12 persoane.
Agent Guvernamental în perioada dosarelor 7 aprilie
Vladimir Grosu a cochetat pentru prima dată cu sistemul public în 1996, când a activat timp de un an în calitate de consultant juridic la Judecătoria Botanica din Chișinău. A urmat funcția de jurist la Moldova-Gaz și cea de șef al Serviciului juridic la Chișinău-Gaz și Euromol SRL. În anii 2004-2006, Grosu a fost prodecan al Facultății de Drept a Universității de Stat din Moldova, iar ulterior, timp de câteva luni, a fost director al Departamentului drept de autor și drepturi conexe din cadrul Agenției de Stat pentru Proprietate Intelectuală. Cea mai importantă funcție o obține în decembrie 2006, fiind numit Agent Guvernamental – reprezentant al Guvernului R. Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO).
A fost agent guvernamental până în iunie 2011, reprezentând poziția statului inclusiv în dosare ajunse la CtEDO în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009. În unele dintre aceste dosare, Grosu a susținut punctul de vedere al Guvernului, iar în dosarul Taraburcă a subliniat că nu ar fi existat tortură la 7 aprilie 2009. Într-un interviu acordat pentru ZdG în 2015, perioadă în care era ministru al Justiției, Vladimir Grosu a menționat că ar fi procedat corect, reieșind din atribuțiile pe care le avea.
Cum a explicat Grosu poziția sa în unele dosare privind 7 aprilie
„Agentul Guvernamental este avocatul Guvernului. Agentul solicită informaţii de la autorităţi. În dosarele „7 aprilie” a fost la fel. În calitate de agent, am solicitat toate materialele de la procuratură, poliţie, instanţe de judecată… Din materiale reieşea că nu a fost aplicată forţa fizică. Înţelegeţi? Eu nu mă bizui pe spuse. Opinia mea se formează în baza documentelor oferite de stat. Primele cereri pe 7 aprilie au fost comunicate Guvernului în mai-iunie 2009. În cereri, nu se spuneau foarte multe. Doar că persoana a fost maltratată. Lipsesc mai multe documente. Eu, neavând probe din partea cealaltă, a reclamantului, din care să-mi fac o imagine clară, mă bizui pe actele procuraturii, ale judecătoriilor şi ale poliţiei. În ele lipseau probele că s-ar fi aplicat forţa fizică. Documentele se anexează în a doua rundă de comentarii. La această etapă, spre sfârşit de 2009, am făcut declaraţii unilaterale. Când a venit Alexandru Tănase ministru al Justiţiei, i-am spus despre dosarele „7 aprilie”, că acolo situaţia este complicată. Împreună cu ex-ministrul Tănase, am decis să facem declaraţie unilaterală pe mai multe dosare, recunoscând astfel încălcarea drepturilor persoanelor. Atunci am propus, în numele Guvernului, despăgubiri”, a precizat Vladimir Grosu.
Cu referire la cazul lui Andrei Taraburcă în care candidatul la funcția de judecător la CC a susținut că nu ar fi existat elemente de tortură la 7 aprilie, Grosu a precizat că a fost unul singular. „E singurul caz de acest fel. Am studiat atent dosarul prezentat de procuratură. Acolo era un martor care susţinea că Taraburcă nu a fost maltratat. Asta m-a determinat să ezit în recunoaşterea, în numele Guvernului, a vinovăţiei. De altfel, despăgubirile, în cazul recunoaşterii vinovăţiei, nu le ofeream din buzunarul meu, ci din bugetul statului, iar acest fapt înseamnă că trebuie să fiu 100% sigur că nu greşesc când dau aceşti bani”, a menționat Vladimir Grosu. După ce a plecat din funcția de Agent Guvernamental, Grosu a fost viceministru al Justiției în anii 2011-2015, iar ulterior, în februarie-iulie 2015, a deținut fotoliul de ministru al Justiției în Guvernul Gaburici. După ce a plecat din Guvern, a continuat să predea la Facultatea de Drept a USM, la Departamentul Drept Penal și Criminologie.
Casa „de milioane” în care locuiește și explicațiile candidatului
Vladimir Grosu locuiește, împreună cu familia, într-o casă „de milioane” amplasată în sectorul Râșcani. Imobilul era evaluat, în ultima declarație de avere depusă de acesta în perioada în care era ministru al Justiției, la 5,2 milioane de lei. Atunci, Vladimir Grosu indica în declarație că folosește ⅓ din imobil, iar într-un interviu pentru ZdG preciza că acesta era înregistrat și construit de părinții săi. „Casa despre care aţi menţionat nu e a mea, ci a părinţilor mei. A fost construită de ei şi veţi vedea că proprietarii casei sunt părinţii mei, Alexandra şi Dumitru Grosu. Nu este o altă persoană interpusă. Eu nu sunt proprietarul casei, doar locuiesc în ea. Mă folosesc de ea. Nu am contract cu părinţii, pentru că nu am nevoie de vreun contract cu părinţii mei. Casa e de mai mult timp, nu din 2014. Doar că nu am locuit tot timpul în ea. A fost construită cu mult înainte ca eu să ajung în serviciul public şi nu are nicio legătură cu venitul meu de funcţionar public. Mă folosesc doar de o parte a casei şi nu-mi aparţine doar mie. Este maică-mea, este fratele meu”, declara Grosu.
Între timp, datele de la Cadastru arată că, în 2016, Vladimir Grosu a devenit, oficial, proprietar a ⅙ din imobil, după decesul tatălui său, Dumitru Grosu, fost judecător, inclusiv la CSJ. Cote părți similare în acest imobil au obținut, în același an, fiica sa, Aura și soția, Rodica, în temeiul unor contracte de donație. Câte ¼ din imobil este înregistrată pe numele mamei candidatului la funcția de judecător la CC, Alexandra și a fratelui său, Serghei Grosu. Conform datelor cadastrale, casa a fost dată în exploatare în septembrie 2008. Aceleași informații arată că familia Grosu deține cote părți în două apartamente din Chișinău, obținute de părinții soților Vladimir și Rodica Grosu încă în perioada sovietică.
„Tatăl meu a primit lotul de pământ în anii ’90. Tata a ridicat casa la sfârșitul anilor ’90. El a început, dar eu am terminat construcția. Construcția este ridicată la sfârșitul anilor ’90, cu mult înainte ca eu să vin în funcție publică. E un duplex care a fost făcut pentru familia mea și pentru familia fratelui meu. Eu trăiam în acea casă, nefiind proprietar, încă de la începutul anilor 2000. Acum, da, sunt unul dintre coproprietari”, a precizat Grosu, solicitat de ZdG.
A candidat la funcția de deputat pe listele Blocului ACUM
Nicolae Roșca este unul dintre cei patru candidați propuși Guvernului de către de Comisia de Concurs pentru a fi numiți în funcția de judecător la CC, acumulând al patrulea punctaj. Roșca este avocat, profesor universitar și șef de catedră în cadrul Facultății de Drept a Universității de Stat din Moldova (USM). Deține titlul de doctor în drept și este autorul mai multor publicații științifice și didactice în domeniul dreptului.
Pe lângă activitatea didactică, Nicolae Roșca a activat în calitate de membru al Consiliului de Experţi a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, membru al Comisiei de Licenţiere a Activităţii Notariale, membru al Comisiei de Licenţiere a Profesiei de Avocat, membru al Consiliului ştiinţific consultativ de pe lângă CSJ și a fost președinte al Colegiului Disciplinar al CSM.
Nicolae Roșca nu a deținut funcții publice până acum, dar, începând cu 2016, s-a implicat în politică fiind ales membru al Biroului Permanent Național al Partidului „Acțiune și Solidaritate”. La alegerile parlamentare din 24 februarie 2019, Roșca a candidat pe lista națională a Blocului Electoral „ACUM Platforma DA și PAS”, fără însă a obține un fotoliu de parlamentar.
În declarația de avere și interese personale depusă la Comisia Electorală Centrală (CEC) în decembrie 2018, cu ocazia participării sale la alegeri, Nicolae Roșca a indicat un venit de 263 de mii de lei din salariul de conferențiar universitar la USM, ridicat pe parcursul anilor 2017-2018. În aceeași perioadă, soția sa, Alla Roșca, profesoară la un liceu din Chișinău, a ridicat un salariu de 140 mii lei. În cei doi ani, familia Roșca a mai obținut 214 mii lei din darea în arendă a unui spațiu către Biroul Asociat de Avocați „Băieșu și Roșca”, din care face parte și Nicolae Roșca.
Potrivit datelor din declarația sa de avere, familia Roșca deține un teren intravilan de 9 ari (cu o valoare declarată de 853 mii lei), un apartament de 66 m.p., dobândit în 1995, și un automobil Toyota Corolla fabricat în 2010 și cumpărat în același an cu 13 mii de euro. În conturile bancare soții Roșca păstrau, în decembrie 2018, puțin peste 53 de mii de lei.
Candidata cu cel mai mare punctaj oferit de comisia de pe lângă Guvern
Liuba Șova a obținut cel mai mare punctaj în concursul organizat de Guvern pentru funcția de judecător la CC. În ultimii 25 de ani, Șova a activat în calitate de lector al Catedrei Drept Constituțional și Drept Administrativ (astăzi, Catedra Drept Public) din cadrul USM. În anii 2005-2007, Șova a fost consiliera președintelui CC, mandat deținut în acea perioadă de Victor Pușcaș.
În anii 1998-2005, Liuba Șova a profesat avocatura. Aceasta nu a deținut, până acum, funcții publice, respectiv, nu a depus niciodată declarații de avere. Contactată de ZdG, Șova a precizat că deține, în proprietate, două apartamente cu două odăi în Chișinău, dar că nu are un automobil personal.
Viceministru al Justiției din 2015 și reprezentat al Guvernului la CC
Eduard Serbenco a acumulat al doilea cel mai mare punctaj în concursul organizat de Guvern pentru funcția de judecător la CC. Din noiembrie 2017, acesta este secretar de stat la Ministerul Justiției, anterior, din august 2015 fiind viceministru al Justiției și reprezentant al Guvernului la CC. În anii 2012-2015, candidatul la funcția de judecător la CC a fost prodecan la Facultatea de Drept a USM, iar în perioada 2002-2003 și 2006-2012 a fost parajurist și avocat în Canada.
Conform declarației de avere și interese pentru 2018, Serbenco deține, din 1995, un teren atribuit de către Primăria Edineț, o casă și două construcții accesorii în același oraș, date în exploatare în 2011, dar și un apartament de 32 m.p., în Chișinău, cu drept de abitație. La început de 2019, când a fost depusă declarația de avere și interese personale, Serbenco scria că deține în conturi bancare 30 de mii de dolari canadieni, echivalentul a aproximativ 400 de mii de lei, 12,4 mii de euro, 7592 de USD și 334 mii de lei. Toate bunurile indicate în declarația sa de avere și interese au fost acumulate de acesta înainte de venirea la Ministerul Justiției.
P.S. În ediția tipărită a ZdG de astăzi, citiți detalii și despre ceilalți judecători de la Curtea Constituțională, din partea Consiliului Superior al Magistraturii și din partea Parlamentului.
