Dreptul de a fi tu insuti

Svetlana Panta

A incerca sa fii liber inseamna a vrea sa fii tu insuti. Dar ce «vor» cetatenii R. Moldova, care nicidecum nu pot sa inteleaga cine sunt si in ce limba vorbesc?

«Noi suntem romani si vorbim limba romana», spun cei care ocupa un loc in randuri enorme, pentru a–si revendica dreptul la cetatenia romana.

«Eu sint moldovan din talpa si graiesc moldoveneste!» Incearca de–i contrazice pe cetatenii care considera astfel, daca pana si unii oficiali europeni sunt confuzi la acest subiect.

Pe cei din stanga Nistrului nu–i mai intreaba nimeni cine sunt. I–au botezat «separatisti», nu mai conteaza nationalitatea lor si limba in care vorbesc.

«Oamini si sim, ci tat» sintem egali in fata lui Dumnezau«. Zilnic aud aceasta fraza disperata. As parafraza si as spune ca toti suntem egali in fata politicii promovate in prezent in R.Moldova. Toti suntem prizonierii acesteia. Nici miros de libertate in comunism.

Astia, cei de sus, dicteaza legile si hotarasc care sunt drepturile si obligatiile celor de «jos». S–a ajuns pana si la situatia in care presedintele republicii hotaraste, cu de la sine putere, cand anume trebuie sa sarbatoreasca crestinii Craciunul. Nu le–a fost de ajuns falsificarea istoriei si indobitocirea poporului, atenteaza si la dreptul oamenilor de a fi liberi sa–si aleaga credinta si sa respecte randuielile religioase.

Imi amintesc de cuvintele unui detinut: «Am devenit cu adevarat liber din prima zi de detentie, cand am fost izolat de societatea plina de nelegiure si de nedreptate».

Visam sa fim liberi, dar… o pasare care a fost inchisa intr–o colivie toata viata habar nu are ca nu stie sa zboare.

 

De luni pana duminica

Anastasia NANI

Fiecare zi la Ziarul de Garda inseamna sa scrii despre un nou caz de lezare a drepturilor fundamentale ale omului.

Incepem de luni, atunci cand la usa redactiei bate timid Galina Gandrabur de mana cu fiica sa Ala, de 18 ani. Fata care sufera de un grav handicap mental a fost rapita si violata de doi barbati din sat. Recent, Curtea Suprema de Justitie a lasat in vigoare hotararea instantei de fond care l–a condamnat doar pe unul dintre cei doi infractori. A decis ca acesta e vinovat de viol, dar ca isi poate «ispasi» pedeapsa la libertate.

Marti, cu o punga plina de acte, ca sa demonstreze toate probele, il ascultam pe Mihai Popa, adept al Miscarii Actiunea Europeana. El a fost batut de un director de intreprindere, adept al PCRM. Si justitia, si Procuratura prefera sa ramana absente la cazul Popa.

Coruptie la Primarie inseamna ziua de miercuri. Mai multor cetateni, locatari ai unor blocuri din Chisinau, li se incalca un «pachet» de drepturi atunci cand autoritatile permit, in fiecare zi, constructia unor noi edificii.

Joi, atunci cand incepem sa lucram la subiectele din numarul urmator, ni se incalca noua drepturile. «Informatia este secreta», cam asa functioneaza in institutiile statului Legea Accesului la Informatie.

Vineri ar putea insemna ziua in care se fac totaluri: cate dosare au fost pierdute de R. Moldova la CEDO din cauza incalcarii flagrante a celor mai elementare drepturi ale omului si cate altele ar mai putea fi pierdute…

Sambata si duminica, atunci cand de cele mai multe ori mergem sa vorbim cu oamenii de la sate, stim cu siguranta ca ne asteapta ca sa ne povesteasca despre ispravile actualei guvernari si despre noile intentii de a apela la CEDO.

 

O tara in care o mie plang si unul rade

Diana Railean

Cel care incalca drepturile omului nu–l va intelege niciodata pe cel ale carui drepturi sunt incalcate.

Ex–ministrul Apararii, Valeriu Plesca, nu va intelege cum de se incapataneaza vaduva lui Dumitru Comanac, Liuba, sa supravietuiasca fara sot, fara un acoperis deasupra capului, cu doar 70 de lei pe luna, bolnava de epilepsie si cu un copil de patru ani in brate.

Liuba Comanac, sotul careia a fost impuscat pe poligonul de la Bulboaca, nu poate intelege din ce cauza cei care i–au ucis sotul sunt «condamnati» la libertate, iar ea la saracie si singuratate.

Nu va intelege nici Eugenia Ostapciuc din ce cauza Vasile Busuioc, de 72 de ani, protesteaza ani in sir in fata Guvernului, cerand sa i se restituie pamanturile sechestrate de sovietici in 1949. Nu va intelege nici durerile de inima ale acestui batran, provocate de amintirile despre chinurile si foamea pe care a indurat–o in Siberia.

Nu vor intelege judecatorii din cauza carora R. Moldova a fost condamnata la CEDO de ce oamenii nu au incredere in justitie.

Nici mama, al carei fiu a fost arestat si torturat de politisti, nu va intelege cum acestia, dupa serviciu, tinandu–si copiii la piept, le promit ca totul va fi bine, iar viata lor va fi in siguranta.

Niciodata, cel care incalca drepturile omului nu–l va intelege pe sarmanul ale carui drepturi sunt incalcate…

 

Ilustrate despre drepturile omului

Antonina SARBU

Odata ca si sfarsita era comunista, credeam, sfanta naivitate, ca vom trai, asemeni nemtilor, dupa principiul «Onoarea omului este un lucru sfant». Dar represiunea ideologica comunista mostenita a facut corp comun cu manipularea si peste noi a venit mizeria cea mare: manipulatori si misei, purtand alte insemne, care ne–au furat speranta si credinta. Am ramas cu drumurile cu gropi, cu tevile care curg, usile care seamana cu niste sperietori, cu jumatatile de adevar si cu oameni care te inseala. Drepturi? Ce stiu oamenii despre drepturile lor daca venim din saracie, din frica, diferente sociale, insecuritate, faradelege, somaj si agresivitate.

Lidia C. «A doua zi m–a chemat primarul si a tipat la mine cat sa loveasca: "ne–ai facut satul de rusine! De ce ai spus la ziar despre saracie?" La scoala, directoarea a strigat la copiii mei, facandu–i sa planga: «Sarantocilor, n–aveti cu ce va incalta, nu va mai plac galosii?» Iar vecina, strecurandu–se pe langa gard, ma indeamna: Da–i, lele, pe mana legii! O fi vreo lege care apara o batrana cu 5 copii? Poate pe hartie, da eu stiu legea de deasupra, m–am dus si i–am spus Preotului durerea.»

Pelagheia J: «Vreau sa ma duc la Voronin si sa–i pun biletul de partid pe masa si scrisorile lui de recunostinta — false, mincinoase. Sunt in drum spre CEDO, sa nu creada comunistii ca nu voi gasi dreptatea».

Valeriu: «O institutie prestigioasa a anuntat un concurs pentru un post de jurist. Am decis sa–mi incerc norocul. Raspunsul la cele 10 intrebari–test le–am expediat de la adrese e–mail diferite. Prestigioasa institutie mi–a raspuns la ambele adrese. La prima spunea ca am dat 2 raspunsuri gresite, iar la cea de a doua — ca am 7 raspunsuri gresite. Textele expediate erau absolut identice. Pot sa dovedesc ca–s niste mincinosi si ca postul de jurist era demult vandut».

Iulian: «Rusul ne–a promis marea si sarea, am muncit pe santier. In ziua cand trebuia sa ne dea salariul pentru 3 luni a intrat beat crita in bar si a inceput sa strige si sa ameninte ca omoara toti "moldovenii". Orchestra si–a intrerupt programul si tinerii moldoveni asteptau sa intervina oamenii de paza. Banditul–cap–de–mafie avea suficienti bani sa ne cumpere si sa ne tina in sclavie. Noi am fugit si am revenit acasa. Fara bani, inspaimantati si umiliti. Ce lege, parca ei au legi?»

 

Judecatorii CEDO la Chisinau

Alina RADU

De cand s–au deschis portile CEDO, parca respiram mai usor. Dar am gustat si noi din cupa injustitiei. Cel mai prost m–am simtit probabil, intr–o sala de judecata, la Curtea de Apel, unde incercam sa demonstrez ca nu am lezat onoarea si demnitatea unui reprezentant al Guvernului. Era deja al treilea an de sedinte interminabile si trebuia sa gasesc noi si noi argumente ca nu am lezat omul executivului. Avocatul i–a anuntat pe cei trei judecatori ca mai avem niste acte de anexat la dosar. Sefa completului de judecata a tuflit hartiile in dosar fara sa le priveasca, apoi a anuntat ca procesul e incheiat si ca in cateva minute va fi pronuntata decizia judiciara. Decizia a fost in favoarea omului de la Guvern.

In cativa ani am revazut–o pe sefa completului de judecata. Eram la Strasbourg, pe holul CEDO, cand in fata mi–a aparut judecatoarea de la Chisinau. Era la o vizita de studii. Gustul injustitiei mi–a revenit, alaturi de o speranta vaga ca poate aceasta vizita o va schimba. Revenind acasa, am intalnit noi si noi judecatori judecand de pe pozitia Guvernului, sau a partidului majoritar.

De fiecare data incercam sa inteleg ce pot face oamenii in fata injustitiei, ce sa zica oamenii de la sat, fara avocati, fara bani, fara acces la legi, atunci cand nu sunt ascultati intr–o sala de judecata? Ce sa zica atunci cand nedreptatea ia forma de document cu valoare definitiva si irevocabila? Ce sa faca atunci cand nu au nici o posibilitate de exprimare publica?

Ei vin zilnic pe la noi si ne spun cat costa sa lupti sau sa cedezi. Le amintim de fiecare data ca portile CEDO sunt deschise si ca una dintre primele victorii la Strasbourg s–a produs in baza unei scrisori trimisa din celula nr.13 din inchisoarea de la Tiraspol. . Acea scrisoare a lui Ilie Ilascu a adus pentru prima si unica deocamdata, oara, judecatorii CEDO la Chisinau.