Aneta Grosu

Prima decada a lunii decembrie este dedicata Drepturilor Omului. Sunt organizate zeci de evenimente, sunt premiati promotorii Drepturilor Omului, sunt antrenati in discutii chiar si cei care poarta vina directa pentru nerespectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetateanului. La 11 decembrie sarbatoarea e deja consumata, banii alocati pentru onoruri sunt deja impartiti. Pe acest fundal festiv si post–festiv, omul simplu, neobservat de nimeni, continua sa–si consume viata intr–un sistem iresponsabil si corupt, in care drepturile omului par a fi niste bibelouri frumoase, uitate pe noptiera unei femei de lux.

Dupa expirarea sarbatorilor, de altfel, ca si pe parcursul acestora, oamenii raman sa–si traiasca frica de institutiile oficiale ale acestui stat. Cu fiecare zi, teama se inteteste, iar lumea nu mai gaseste raspunsuri la o intrebare banala: cum de se intampla ca, in lumea civilizata, sistemul politienesc si cel judiciar protejeaza cetatenii de nedreptati si abuzuri, iar la noi situatia e tocmai inversa, astfel incat, in R. Moldova, cetatenii simpli nu mai au cea mai mare frica de saracie sau de boli, ci de abuzurile care ar putea fi comise in raport cu ei atunci cand ajung pe mana unor politisti sau judecatori. Din aceasta cauza, printre multiplele drepturi consfintite de coduri de legi si conventii, dreptul la frica, nerecunoscut inca oficial, este cel mai mult respectat in R. Moldova.

Chiar si reprezentantul Guvernului R. Moldova la CEDO, Vladimir Grosu, recunostea intr–un interviu recent, acordat Agentiei INFO–PRIM NEO, ca marea sa ingrijorare este numarul in crestere de cereri, comunicate Guvernului, pe marginea incalcarii dreptului la libertate si siguranta, exprimate prin aplicarea, neargumentata judiciar, a masurii preventive sub forma de arest, precum si a cererilor care au drept obiect aplicarea relelor tratamente din partea unor organe de drept.

De altfel, cele mai multe cereri adresate CEDO, dar si hotarari prin care se constata violarea Conventiei Europene pentru Drepturile Omului, tin de neexecutarea sau executarea tardiva a hotararilor judecatoresti definitive. Aceste lacune sunt urmate de administrarea proasta a justitiei, adica dreptul la un proces echitabil.

In 2007, R. Moldova a fost condamnata in mai mult de 60 de cauze, din totalul celor 100 de dosare examinate de CEDO pe parcursul intregii perioade in care am devenit parte la Conventia Europeana pentru Drepturile Omului, adica de la 1997 incoace. Deci, intr–un singur an, de 15 ori mai mult decat in ceilalti 10 ani, luati in parte.

Intre timp, Barometrul Global al Coruptiei dezvaluie ca, in R. Moldova, 63 la suta dintre respondenti considera ca, in urmatorii trei ani, coruptia va creste. Daca va creste coruptia, abuzurile vor culmina, iar CEDO va avea si in continuare mult de lucru in R. Moldova. Eforturile guvernului in combaterea coruptiei sunt depreciate sau chiar negate de jumatate din numarul total al respondentilor. Logica e simpla: coruptia va creste pentru ca eforturile guvernantilor, in combaterea acestui viciu, sunt ineficiente.