Iata ca s–au apropiat de sfarsit cele 5479 de zile de detentie ilegala la care au fost supusi cei doi detinuti politici din Transnistria. In aceste mii de zile ei s–au gandit de milioane de ori la ce au facut ei pentru tara, la ce a facut tara pentru ei. Si de milioane de ori nu au gasit raspuns la intrebarea — de ce au fost trimisi la acest razboi si de ce sunt liberi cei care au pornit razboiul si i–au lasat in prizonierat?

Tot atatea mii de zile familiile lor au stat in greva foamei, au scris scrisori, au plans, au sperat, au batut carari spre autoritati si inchisori. Mii de scrisori, mii de kilometri strabatuti in toate directiile, mii de colete trimise la inchisoare, mii de zile pierdute in asteptare.

Sunt deja mai mult de 1000 de zile de cand CEDO a decis ca ei trebuie sa fie liberi imediat si neconditionat. Sunt peste 1000 de zile de cand Federatia Rusa refuza sa execute aceasta decizie CEDO. Sunt mii de zile de cand nimeni, dar absolut nimeni, din conducerea R.Moldova nu a facut nici macar un apel telefonic familiilor celor doi detinuti ca sa afle cum exista, de mai exista.

Sunt mii de zile de cand noi am incercat sa facem ceva pentru membrii Grupului Ilascu. Sunt sute de articole de ziar scrise despre ei in Ziarul de Garda. Sunt sute de intalniri cu Eudochia Ivantoc, cu Ilie Ilascu, cu Carolina si Victor Petrov–Popa, cu Raisa, sora lui Tudor, cu mama lui Andrei, cu fratii si surorile lor. Sunt sute de convorbiri telefonice cu functionari si militanti pentru drepturile omului de la Chisinau, Moscova, Strasbourg. Redactia a dialogat in direct cu avocatii Grupului Ilascu, cu judecatorii de la CEDO, cu sefii inchisorilor de la Hlinaia si Tiraspol.

Dar nu am putut schimba nimic. De aceea consideram ca am trait 15 ani de neputinta. Si ne simtim vinovati. Si ne cerem iertare. Si ii asteptam acasa. Si vom continua rubrica «In drum spre Haga», pana cand ultimii detinuti politici din Europa vor fi indreptatiti.

Alina Radu