De ce a fost condamnat fostul ministru al Finanţelor
Veaceslav Negruţă, ministru al Finanţelor în anii 2009—2013, a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare pentru că, fiind ministru, nu a luat decizia de a ataca la Curtea Supremă de Justiţie o hotărâre judecătorească a Curţii de Apel Chişinău, prin care Pantelei Sandulachi, deputat în primul Parlament, primea 400 de mii de euro drept despăguburi, dar şi pentru că a permis executarea hotărârii când aceasta nu era încă definitivă. În consecinţă, 400 de mii de euro, echivalentul la acea oră a 6,2 milioane de lei, au ajuns pe conturile lui Sandulachi. Deşi, ulterior, Curtea Supremă de Justiţie anula acea hotărâre, precizând că fostul deputat merită doar o mie de euro, banii care i-au intrat în conturi nu au fost recuperaţi nici până astăzi.
Marţi, 19 mai 2015, din a treia tentativă (primele două şedinţe în care urma să fie pronunţată sentinţa fiind amânate), judecătorul Iurie Potânga de la Judecătoria Râşcani a emis sentinţa în dosarul penal în care ex-ministrul Finanţelor, Veaceslav Negruţă, a fost învinuit în baza art. 327 din Codul Penal, abuz de putere sau abuz în serviciu.
Sentinţa şi nemulţumirea ex-ministrului
Procurorii au cerut trei ani de închisoare cu executare pentru fostul şef al Finanţelor, iar instanţa a decis să-l condamne la trei ani de închisoare, doar că, în baza art. 90, Cod Penal, să suspende executarea pedepsei pe un termen de probă de trei ani, „dacă condamnatul, în termenul de probă, nu va comite noi infracţiuni şi prin purtare exemplară şi muncă cinstită va confirma încrederea acordată”. Conform sentinţei, Negruţă nu va putea exercita în următorii 5 ani funcţii publice, iar până la intrarea ei în vigoare, pe numele său a fost aplicată măsura preventivă, obligarea de nepărăsire a localităţii.
„Sentinţa este clară?”, a întrebat judecătorul Potânga, imediat după pronunţarea dispozitivului ei. „Eu sunt Veaceslav Nicolae Negruţă”, a precizat ex-ministrul, cu referire la faptul că judecătorul, probabil din cauza unei erori, l-a condamnat pe Veaceslav Anatolie Negruţă. „Sunt în dezacord total cu sentinţa. Sper că dvs. v-au fost clare toate motivele invocate pentru luarea acestei decizii”, i-a zis Negruţă, vădit nemulţumit, magistratului care a emis sentinţa de condamnare. După pronunţare, Negruţă, flancat de avocaţii Ana Ursachi şi Vladislav Roşca, a declarat că va ataca sentinţa la Curtea de Apel (CA) Chişinău. A doua zi, a scris pe blogul personal că are două opţiuni pentru perioada imediat următoare: „Contestare în apel. Pentru a avea procedurile pe intern finalizate, ca apoi şi în extern să ajung. Pe intern – nivele diferite, dar în spate – aceiaşi cetăţeni. Miza mea – decizii ale instanţelor în afară… Şi, ajutor tuturor şi implicare în pornirea unui veritabil dosar pe Banca de Economii, motiv pentru care mi s-a fabricat acest dosar de 2 bani. O să ajut şi Preşedinţia, şi alte instituţii să se trezească, să iasă din comă, să se apuce de muncă şi să dezasambleze regimul. Regimul care le-a încorsetat potenţa. Chiar dacă se vor împotrivi”, a precizat fostul ministru.
Rezoluţia de necontestare
Condamnarea lui Veaceslav Negruţă a provocat diverse reacţii. Unii l-au apărat, declarându-se contrariaţi de sentinţă, în timp ce alţii au salutat decizia instanţei. De ce a fost, totuşi, condamnat ex-ministrul? Chiar a doua zi după emiterea sentinţei, pe site-ul Judecătoriei Râşcani a fost publicată motivarea deciziei. Acolo găsim multe din argumentele expuse deja de ZdG, în două articole publicate încă în vara anului 2012, atunci când acest caz devenea public. Condamnarea lui Negruţă are la bază, aşa cum se ştie, executarea de către Ministerul Finanţelor (MF), condus pe atunci de Negruţă, a unei hotărâri a Curţii de Apel (CA) Chişinău, prin care Pantelei Sandulachi, deputat în primul Parlament, pe atunci membru al PLDM, partid care l-a propus pe Negruţă la funcţia de ministru, primea 400 de mii de euro despăgubiri de la stat pentru că „ar fi fost tras la răspundere penală ilegal şi pentru că procesul penal iniţiat pe numele său a depăşit limitele rezonabile de examinare a unor astfel de cauze”.
Decizia instanţei de judecată a fost luată pe 23 ianuarie 2012, de judecătorul Valeriu Bogoroş care, peste câteva luni, a decedat. Pe 25 ianuarie 2012, această decizie ajunge pe masa ministrului Finanţelor, Veaceslav Negruţă, care o remite în adresa Direcţiei Juridice. La 10 februarie, reprezentanţii Direcţiei Juridice întocmesc o notă, pe care o prezintă ministrului, cerând poziţia acestuia în vederea atacării sau executării hotărârii CA Chişinău. Ministrul a aplicat o rezoluţie prin care menţiona că nu ar fi oportun de atacat hotărârea la CA Chişinău, motivând că, în acest caz, dacă s-ar contesta, prejudiciul cauzat bugetului de stat ar fi şi mai mare.
Explicaţiile lui Negruţă
Negruţă susţine, însă, că nu el ar fi decis necontestarea hotărârii, ci şeful Direcţiei Juridice de atunci a MF, Valeriu Secaş, care, iniţial, a figurat în dosar în calitate de bănuit, ulterior, însă, a fost scos de sub urmărire penală. Procurorii susţin că acesta, conform fişei de post, nu avea dreptul de a contesta sau nu o hotărâre, pentru că pe toate actele era nevoie de semnătura ministrului sau a viceminiştrilor. „Nota internă, pusă pe masa mea, datată cu 10 februarie 2012, indica termen limită de contestare – 14 februarie. 10 februarie era vineri. În MF toţi ştiu că mapele de vineri eu le lucram luni dimineaţa. Respectiv, am lucrat nota pe 13. Rezoluţia a fost una despre oportunitate economică, dar şi ea irelevantă, pentru că, 20 de zile pentru contestare, de la 23 ianuarie, când a fost emisă decizia, cădeau pe 12, adică duminică. Pe 13, nici nu am mai avut şansa să contest, mai ales că era deja emis şi un titlu executoriu”, susţine Negruţă, contrazis de procurorii care afirmă că fostul oficial a decis iniţial să nu conteste hotărârea, dar şi că data limită era, totuşi, 14 februarie.
Totodată, în motivarea sentinţei se menţionează că Negruţă a cunoscut despre hotărârea judecătorească încă pe 24 ianuarie, când aceasta ajunsese pe biroul său. „Da, ca şi orice poştă de intrare, hotărârea a fost la ministru, după care repartizată Direcţiei Juridice, conform competenţei. Şi aici, alt aspect. Hotărârea intră la MF pe 25 ianuarie, iar nota internă apare abia pe 10 februarie”, zice Negruţă, lăsând să se înţeleagă că juriştii ar fi procedat special în acest mod. „Din moment ce în notă era indicată data de 14, rezoluţia mea a fost a unui economist care reieşea din cele indicate de jurist în nota internă: Daună morală şi materială, investiţii ratate. Sandulachi a cerut 2,4 milioane de euro şi instanţa a decis 0,4 milioane. Am făcut referinţă la practicile CtEDO şi, respectiv, rezoluţia mea a fost non-indicativă de meditaţie – pare a fi inoportun”, zice Negruţă, apărându-se. Toate astea deşi regulamentele interne ale MF susţin obligativitatea contestării tuturor hotărârilor, menţionează procurorii.
Acţiunile suspecte ale judecătorului decedat
În acest dosar, totul a pornit de la Pantelei Sandulachi şi judecătorul Valeriu Bogoroş, care, în mod inexplicabil, a trimis hotărârea emisă pe 23 ianuarie către MF pe 24 ianuarie, deci, imediat după redactare, iar la adresa Procuraturii Generale, care intervenise în dosar, abia pe 13 februarie, zi în care Bogoroş elibera deja titlul executoriu pentru Sandulachi. La Procuratură, hotărârea CA a ajuns abia la 20 februarie, chiar în ziua în care MF deja o executa, umplându-i conturile lui Sandulachi cu 6,2 milioane de lei. „Dacă judecătorul ar fi fost în viaţă, cu siguranţă şi el ar fi fost anchetat”, spune procurorul anticorupţie Octavian Iachimovschi, care a participat în instanţă pe acest dosar. Încă un aspect interesant: în proces, s-a făcut o expertiză, prin care s-a demonstrat că autorul cererii de chemare în judecată împotriva statului şi autorul hotărârii Curţii de Apel sunt una şi aceeaşi persoană. Adică, sau Sandulachi a scris şi cererea, şi hotărârea de judecată, sau acest lucru l-a făcut judecătorul.
Rămâne a doua întrebare. De ce Veaceslav Negruţă a dispus, totuşi, executarea titlului executoriu la doar şapte zile de la emiterea acestuia, după ce, în prealabil, nu a atacat hotărârea la CA Chişinău? „Nota juristului şi titlul executoriu cu rezoluţia ministrului „rog executare conform prevederilor legale” au fost transmise Trezoreriei. Regimul de executare e unul automat. Singurul impediment să nu se execute un titlu executoriu putea fi lipsa de mijloace financiare în conturi. La 1 ianuarie 2012, a intrat în vigoare legea 87. Pentru neexecutarea titlurilor executorii, urma neglijenţa în serviciu. Despre asta am aflat ulterior de la jurişti”, zice Negruţă, motivându-şi decizia de a executa acel titlu la doar o săptămână de la emitere, deşi există mai multe exemple când asemenea titluri nu sunt executate nici după mai multe luni sau chiar ani. Deşi multă lume a făcut referire în acest caz la relaţiile de partid, Negruţă susţine că nu a primit nicio indicaţie. „Am fost permanent în opoziţie internă şi nu primeam nicio indicaţie. Asta echivala cu cererea de demisie imediat depusă”, susţine Negruţă.
Amintim că, deşi hotărârea CA Chişinău nu a fost atacată de MF, ea a fost contestată de procurori. CSJ, în iulie, a anulat-o, precizând că Sandulachi trebuie să primească doar o mie de euro, iar cei 399 de mii, pe care i-a încasat, să-i returneze.
Juristul de la MF a ajuns şef la Achiziţii Publice
Am încercat să discutăm cu Valeriu Secaş, despre care Negruţă susţine că ar purta o mare parte din vină în dosarul în care el a fost condamnat. Secaş, însă, nu mai activează la MF, fiind recent angajat/promovat în funcţia de director adjunct al Agenţiei Achiziţii Publice. Acesta s-a arătat surprins de faptul că Negruţă încearcă să paseze către el responsabilitatea şi vina din acest dosar. „Eu nu ştiu ce a spus dl Negruţă. Nu ştiu cum poate să paseze vina pe cineva, dacă el în general nu crede că acolo a fost o problemă. Au trecut trei ani de atunci şi nu-mi aduc aminte toate detaliile. Da, nu s-a contestat hotărârea la CSJ. Dl Negruţă spune că nu-i din vina lui? Dl Negruţă poate spune orice. Eu nu consider că am vreo vină, la fel cum nu consider că are cineva vreo vină în acest dosar”, ne-a zis Secaş.
Totodată, nici la aproape trei ani de la decizia CSJ prin care Sandulachi urma să restituie banii primiţi de la stat, acesta nu a onorat decizia instanţei. Roman Talmaci, preşedintele Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, tot el executor în acest caz, susţine că, la acest moment, procedura de executare şi, respectiv, de returnare a banilor a fost suspendată. „D-lui are contracte şi litigii cu Investprivatbank. Până nu se rezolvă problema cu banca, nu putem merge mai departe. Recent, Judecătoria Buiucani a dispus să suspendăm urmărirea bunurilor din cauza unor contestaţii depuse de Sandulachi. El are proprietăţi, dar toate se urmăresc mai întâi în favoarea băncii. Dacă mai rămâne ceva… Abia acum o lună, instanţa i-a aplicat lui interdicţia de a părăsi ţara. Şanse sunt. Trebuie, însă, să ni se dezlege mâinile”, zice Talmaci.
Iniţial, pe numele fostului deputat a fost deschis şi un dosar penal, pentru samavolnicie, însă anul trecut, conform www.anticorupţie.md, dosarul a fost clasat, pentru că ar lipsi elementele infracţiunii. Sandulachi nu a răspuns la apelurile repetate ale ZdG pentru a se pronunţa pe marginea acestui caz.
