Cum (nu) sunt căutaţi şi cum (nu) sunt număraţi condamnaţii fugari

În ultimii ani, funcţionari notorii, condamnaţi la ani grei de puşcărie, au reuşit să se eschiveze de la ispăşirea pedepsei, fiind anunţaţi ulterior în căutare, dar fără a fi găsiţi. Deşi obiectivul final al instituţiilor statului ar trebui să fie depistarea şi încătuşarea condamnaţilor, organele de drept refuză să facă publice numele lor, contribuind astfel la intrarea cazului în anonimat şi la prosperarea condamnaţilor fugari. Cele patru instituţii de stat de la care am solicitat informații despre numărul persoanelor anunțate în căutare , deşi au revenit în urma partajării politice a funcţiilor din actuala alianţă de guvernare unui singur partid, nu colaborează sau nu deţin baze de date comune. Informaţia primită de la PG, IGP, MJ şi DIP este de multe ori incompletă, dar cel mai important, diferită, deşi, în esenţă, am solicitat de la toate cele patru instituţii aceleaşi cifre.

Joi, 26 iunie 2014, judecătoarea de la Criuleni Elena Roibu şi avocata Tatiana Mostovoi-Filimancov, învinuite de Procuratura Anticorupţie (PA) că ar fi pretins şi primit mită în valoare de două mii de euro, participau la ultima şedinţă de judecată de pe dosar. În momentul în care judecătorii s-au retras să delibereze, cele două au părăsit sala de şedinţe a Judecătoriei Ciocana şi au dispărut, fiind condamnate, în lipsă, la opt şi, respectiv, şapte ani şi jumătate de închisoare cu executare. De la condamnare, au trecut doi ani şi jumătate, fără ca avocata şi judecătoarea să fie găsite, deşi organele de drept au anunţat în nenumărate rânduri că le-ar căuta. După sentinţă, Oleg Efrim, pe atunci ministru al Justiţiei, spunea că cele două au fugit în regiunea transnistreană, „ceea ce înseamnă că aveau un plan stabilit din timp”. Efrim susţinea că acest caz „urmează să fie o lecţie pentru sistemul de justiţie”. Nu a fost însă deloc aşa.

Judecătoarea şi avocata, căutate, dar cu vizite la domiciliu

Conform legii, poliţia naţională, dar şi poliţistul de sector din s. Boşcana, r. Criuleni, acolo unde are viza de reşedinţă Elena Roibu, sunt responsabile de căutarea fostei magistrate, după ce sentinţa pe numele ei a fost menţinută inclusiv de Curtea Supremă de Justiţie (CSJ), fiind astăzi definitivă şi irevocabilă. Oleg Iacubov, şeful de post din Boşcana, a evitat însă să ne împărtăşească metodele prin care o caută pe Elena Roibu şi prin care nu reuşeşte s-o găsească deja de doi ani şi jumătate. „Dar cu ce scop vă interesaţi? La acest moment, nu vă pot răspunde la întrebare. Sunt unele momente legate de anchetă şi de căutare”, ne-a spus acesta. Oameni din Boşcana afirmă însă că au auzit că fosta judecătoare, deşi anunţată în căutare, ar fi fost în ultimii doi ani şi jumătate inclusiv în sat, chiar sub nasul poliţiştilor, pentru a-i putea vedea pe mama şi pe fiul ei, Andrian, care a fost angajat în calitate de inspector vamal şi, deci, cu multe relaţii la frontieră. Acum, şi acesta este plecat din R. Moldova. „Ştiu că a depus, cu un alt avocat, cerere la CEDO”, afirmă Alexandru Ursachi, fostul apărător al judecătoarei, evitând să dezvăluie cine i-a furnizat informaţia, din moment ce ne-a spus că nu cunoaşte locul aflării ei.

Nu a fost găsită nici avocata Tatiana Mostovoi-Filimancov, domiciliată oficial în or. Codru, mun. Chişinău, şi condamnată în cadrul aceluiaşi dosar penal la şapte ani şi jumătate de închisoare cu executare. Reprezentanţii Inspectoratului de Poliţie Codru au refuzat să ne ofere informaţii despre mersul căutării, deşi surse ale ziarului susţin că şi aceasta a fost în R. Moldova după momentul anunţării ei în căutare, unde s-a întâlnit cu fiica sa minoră.

Perju şi recursul în anulare de la CSJ cu un avocat angajat de rude

Marţi, 28 aprilie 2015, Ion Perju, fost inspector superior al biroului de căutare a infractorilor deosebit de periculoşi din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei (IGP), asistă la ultima şedinţă de judecată la Curtea de Apel (CA) Chişinău în dosarul în care era învinuit de omorul lui Valeriu Boboc, tânărul decedat în urma protestelor din aprilie 2009. Victor Boboc, tatăl lui Valeriu, declara atunci pentru ZdG că Ion Perju a asistat la şedinţă, dar a plecat atunci când judecătorii au intrat în deliberare. Când au revenit, magistraţii l-au condamnat pe Perju la 10 ani de închisoare cu executare, însă fostul poliţist nu a ajuns să fie încătuşat. Acesta a închis telefonul la scurt timp după ce a plecat din sala de judecată şi nu a fost găsit de organele de drept responsabile de punerea în aplicare a deciziei de condamnare nici până astăzi, deşi au trecut aproape doi ani. „Pe segmentul pe care îl controlăm 100%, deci prin vămile R. Moldova, nu există traversare, doar dacă au părăsit ţara prin segmentul transnistrean. Greu să vă spun despre această informaţie, deoarece nu avem o conlucrare cu partea transnistreană”, declara presei, la scurt timp, Oleg Balan, ministrul de Interne din acea perioadă.

Anatolie Ceachir, avocatul lui Ion Perju, a atacat decizia CA Chişinău la Curtea Supremă de Justiţie (CSJ), care însă, în decembrie 2015, a decis menţinerea ei. Deşi de negăsit de organele de drept de la Chişinău, Perju şi-a angajat un alt avocat, pe Vladimir Spoială, care a depus în numele său, la CSJ, „recurs în anulare împotriva hotărârii judecătoreşti irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac”. Pe 15 decembrie 2016, CSJ însă a declarat recursul inadmisibil, astfel că Perju este, teoretic, căutat în continuare de către foştii săi colegi. „Nu cunosc ce a decis CSJ. Dacă aşa scrie pe site-ul CSJ, înseamnă că aşa este. Pe noi ne-au angajat rudele, pentru că există o astfel de posibilitate. Cu dl Perju nu am discutat. Probabil este căutat, dar nu cunosc. Întrebaţi organele de drept”, ne-a zis avocatul Spoială, precizând că, în paralel, împreună cu un alt avocat, Ion Perju s-a adresat şi la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO).

„Funcţia de poliţist de sector pentru această stradă este vacantă”

Ion Perju are viza de reşedinţă într-un apartament din sectorul Botanica al capitalei, pe str. Băcioii Noi, dar, de facto, nu a mai locuit la acea adresă din 2010, când a vândut locuinţa. Totuşi, datele acestuia lipsesc de pe panoul instalat la intrarea în Inspectoratul de Poliţie al sect. Botanica, acolo unde regăsim însă fotografia lui Renato Usatîi, primarul de Bălţi, pe numele căruia există un mandat de arest, dar şi cea a lui Nicolae Vicol, fostul şef al Fiscului, condamnat de prima instanţă la şase ani de închisoare cu executare, ambii anunţaţi în căutare. „Funcţia de poliţist de sector pentru această stradă este vacantă, aşa că noi ne implicăm acum acolo doar dacă sunt chemări”, ne-a declarat un reprezentant al sectorului de poliţie nr. 6 din Chişinău, în raza căruia se află str. Băcioii Noi, ultimul domiciliu oficial pe care l-a avut Ion Perju.

Ion Perju a dispărut la scurt timp după ce fostul său şef, Gheorghe Papuc, condamnat în ianuarie 2015 de CA Chişinău la patru ani de închisoare cu executare, tot în dosarul 7 aprilie, s-a făcut nevăzut imediat după decizia judecătorească. Dispariţia acestuia a fost posibilă după ce instanţa de judecată a decis ca Papuc să fie încătuşat abia peste o lună de zile de la anunţarea pedepsei, atunci când urma să fie pronunţată hotărârea motivată. Papuc a apărut în luna iulie 2015, la scurt timp după ce CSJ a decis să-l achite pe fostul ministru de Interne în acest dosar şi să-i aplice o amendă pe un alt capăt de acuzare. „Eu nu m-am ascuns. Am fost în R. Moldova, nu m-am ascuns, am fost în aşteptarea deciziei CSJ”, a spus presei Gheorghe Papuc, deşi oamenii legii au anunţat că fostul oficial s-a aflat în căutare.

Fostul şef al Fiscului, căutat doar la nivel naţional

Nicolae Vicol, fostul şef al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, a plecat din R. Moldova în România, la tratament, cu puţin timp înainte ca pe numele lui să fie pronunţată o sentinţă de condamnare la şase ani de închisoare cu executare. La fel ca şi ceilalţi condamnaţi cu nume, nici acesta nu a fost găsit, deşi s-a scurs un an şi jumătate de la declanşarea căutării lui. Iniţial, Vicol a fost anunţat în căutare inclusiv pe site-ul Interpol, doar că ulterior informaţia despre acesta a fost ştearsă.

Conform informaţiilor obţinute de Ziarul de Gardă, Vicol este astăzi căutat doar la nivel naţional, nu şi internaţional, după ce Comisia de control a fişierelor din cadrul Interpol a acceptat o solicitare venită din partea avocatului Vasile Nicoară, care însă nu a răspuns la apeluri pentru a confirma informaţia. Comisia a dispus scoaterea lui Vicol din urmărire internaţională, constatând că dosarul este considerat unul politic, faptele reproşate acestuia nu se ridică la nivel de infracţiune şi că procedurile care au avut loc până în prezent în raport cu Vicol ar fi fost lipsite de echitate. Viorel Ţentiu, şeful Biroului Naţional Central Interpol din R. Moldova, a confirmat că Vicol nu este, în momentul de faţă, căutat la nivel internaţional, însă susţine că ar fi o decizie temporară. „Temporar, dl Vicol nu este căutat la nivel internaţional. Este o decizie a Comisiei de control a fişierelor de a suspenda temporar căutarea lui, pe motiv că există unele verificări”, a precizat acesta.

Dosarul penal pe numele lui Nicolae Vicol nu are încă o finalitate, fiind examinat la CA Chişinău. Timp de aproape cinci luni, în această vară, examinarea dosarului a fost suspendată, după ce avocaţii părţilor din dosar s-au adresat la Curtea Constituţională, pentru interpretarea unor articole din Codul Penal.

Doi procurori condamnaţi, dar în libertate. „Nu cunosc aşa persoană”

Procurorul Vasile Tcaci a fost condamnat în mai 2016 la patru ani de închisoare pentru că ar fi luat mită în valoare de 400 de euro. Pe parcursul examinării dosarului, acesta însă a plecat din R. Moldova, evitând să ispăşească pedeapsa. „A plecat pentru că a văzut că n-o să fie ieşire. Deocamdată, luptăm pe căile care le avem. Nu-i cazul ca el să stea închis „pe degeaba”. Nu-i infracţiune în acţiunile lui Tcaci”, declara Nicolae Baban, avocatul său, anul trecut. De atunci, dosarul a ajuns la CSJ, recursul fiind declarat admisibil, el urmând să fie examinat în luna februarie. „Dl Tcaci nu a fost găsit”, explică avocatul acestuia. Alina Cojocaru, persoana responsabilă de căutarea lui Vasile Tcaci din cadrul Inspectoratului de Poliţie Ocniţa, ne-a anunţat că acesta nu a fost găsit, deşi se întreprind toate măsurile legale. „Unul spune că e acolo, altul în altă parte. Verificăm. Pe acest dosar a fost reţinută cealaltă persoană condamnată. Cu dl Tcaci mai lucrăm”, ne-a anunţat ea. „Sperăm că în curând o să-i dăm de capăt”, precizează Cojocaru. Au trecut peste şapte luni de când Vasile Tcaci a fost condamnat.

Octavian Zmeu, procuror suspendat din funcţie la Procuratura Nisporeni, a fost învinuit că a primit o mie de euro pentru a dispune clasarea unui proces penal, iar ulterior, a fost condamnat la opt ani de închisoare. În toată această perioadă, Zmeu a fost cercetat în stare de libertate. În octombrie 2016, CSJ a declarat inadmisibile recursurile avocaţilor procurorului. Condamnatul însă nu a fost nici până astăzi încătuşat, fiind, la fel, anunţat în căutare şi, la fel, fără a fi găsit. Reprezentanţii Judecătoriei Călăraşi susţin că au trimis dosarul pentru executare Inspectoratului de Poliţie al sect. Râşcani, mun. Chişinău, acolo unde Zmeu are viza de reşedinţă, dar nu au primit de atunci nicio informaţie. „Nu cunosc aşa persoană. Oricum, toate dosarele de căutare sunt secrete şi nu vă pot oferi nicio informaţie”, ne-a zis, scurt, la subiect, Serghei Danilov, ofiţer de investigaţii din cadrul Inspectoratului de Poliţie al sect. Râşcani, numărul căruia ne-a fost dat atunci când am solicitat să discutăm cu persoana responsabilă de căutarea lui Zmeu.

Cifre neoficiale: Zeci de angajaţi ai organelor de drept anunţaţi în căutare

Cazurile acestor funcţionari condamnaţi, dar liberi, şi căutaţi fără mare tragere de inimă de organele de drept nu sunt singulare. Din informaţiile obţinute de ZdG, există zeci de angajaţi ai organelor de drept sau persoane care au fost condamnate deţinând funcţii publice care se eschivează, în prezent, de la ispăşirea pedepsei, cu largul aport al celor care, oficial şi documentar, îi caută.

În octombrie 2016, ZdG a trimis solicitări de informaţii la adresa Procuraturii Generale (PG), Inspectoratului General al Poliţiei (IGP), Ministerului Justiţiei (MJ) şi Departamentului Instituţiilor Penitenciare (DIP) pentru a obţine detalii despre persoanele condamnate de instanţele de judecată din R. Moldova care s-au sustras de la ispăşirea pedepsei. Întrebările erau practic aceleaşi pentru toate instituţiile de stat. Am căutat, primordial, să obţinem numărul de persoane care au reuşit să fenteze legea şi organele de drept şi, deşi sunt condamnate, au reuşit să plece din ţară sau să se ascundă, astfel încât să nu poată fi găsite pentru a fi încarcerate. Totodată, am solicitat de la aceste instituţii să ni se ofere numele persoanelor condamnate, dar şi funcţia pe care acestea o deţineau în momentul în care şi-au primit sentinţa definitivă şi irevocabilă.

PG: în 2015 – 133, iar în 2016 – 111 persoane condamnate care nu-şi ispăşesc pedeapsa

Solicitările, dar şi răspunsurile primite, au transformat însă demersul nostru jurnalistic într-un exerciţiu de acces la informaţie şi au demonstrat, într-un final, că cele patru instituţii de stat, deşi au revenit în urma partajării politice a funcţiilor din actuala alianţă de guvernare unui singur partid, nu colaborează sau nu deţin baze de date comune. Informaţia primită de la PG, IGP, MJ şi DIP este de multe ori incompletă, dar cel mai important, diferită, deşi, în esenţă, am solicitat de la toate cele patru instituţii aceleaşi cifre.

Primii care au răspuns la demersul nostru au fost reprezentanţii PG, singura instituţie care s-a încadrat practic în termenul legal de 15 zile acordat de Legea cu privire la accesul la informaţie. „Potrivit datelor statistice, pe parcursul anului 2015 şi perioada a zece luni ale anului 2016, numărul persoanelor condamnate ce se eschivează de la executarea pedepselor penale constituie 133 şi, respectiv, 111 persoane. Evidenţa persoanelor vizate este de competenţa MAI, care vă poate furniza, la solicitare, şi alte informaţii”, se menţionează în răspunsul PG. Totodată, procurorii admit că „lacunele legislaţiei în vigoare ce ţin de domeniul vizat generează imposibilitatea reţinerii şi luării condamnaţilor sub arest direct din sălile de judecată, după pronunţarea hotărârilor judecătoreşti executorii, favorizând în acest fel eschivarea condamnaţilor de la executarea pedepselor penale cu închisoarea”.

MJ nu răspunde şi trimite întrebările către DIP, care anunţă că nu e competent

Celelalte instituţii care ne-au trimis răspuns la solicitări au depăşit termenul legal. Trecând însă peste acest aspect, precizăm că MJ, în general, nu ne-a răspuns la solicitare, deşi am remis-o oficial, pe adresa ministrului Justiţiei, Vladimir Cebotari. Atunci când am revenit pentru explicaţii, persoana din cadrul secretariatului instituţiei ne-a anunţat, telefonic, că solicitarea noastră a fost redirecţionată către DIP, pentru că nu ar fi de competenţa Ministerului, asta deşi una din întrebările adresate se referea la lacunele din legislaţie la care făcea referire şi PG, în răspunsul pe care ni l-a oferit. Iar la acest capitol, MJ este instituţia care poate interveni pentru a propune schimbări la nivel legislativ.

Cei de la DIP nu au fost însă nici ei mai interesaţi de subiect, anunţându-ne doar că „nu dispun de datele persoanelor condamnate care nu s-au aflat în custodia instituţiilor penitenciare”. Răspunsul primit de ZdG de la DIP, semnat de Aureliu Suhan, directorul interimar al instituţiei, era adresat lui Eduard Serbenco, viceministrul Justiţiei.

Cifrele şi explicaţiile IGP

IGP-ul a răspuns la solicitarea noastră după ce am insistat şi peste aproximativ două luni de la primirea ei. Iar datele instituţiei diferă total de cele ale PG. „Pentru 11 luni ale anului 2016 în căutare internaţională pe canalele Interpol au fost anunţate 401 persoane cu scop de arest şi extrădare (persoane condamnate cu decizii executorii, dar şi irevocabile, cât şi persoane în baza emiterii unui mandat de arest). Pentru detalii suplimentare, solicităm respectuos să vă adresaţi autorităţilor competente, MJ şi PG”, cerea IGP. „Pentru 11 luni ale anului 2016, pe canalele Interpol în căutare în scop de localizare au fost anunţate 533 de persoane în baza ordonanţei de învinuire emise de Procuratura de resort. Pentru orice alte informaţii complexe şi complete, necesită să vă adresaţi structurilor abilitate ale MAI”, preciza IGP.

Instituţia a refuzat să ne ofere lista persoanelor aflate în căutare, făcând trimitere la Legea cu privire la protecţia datelor cu caracter personal. „Careva informaţii primare pot fi oferite de MJ”, preciza IGP. Oamenii legii menţionau că, „potrivit normelor, trimiterea hotărârilor judecătoreşti spre executare revine instanţei care a examinat cauza în prima instanţă. Hotărârea în privinţa persoanei care până la rămânerea ei definitivă nu se află în stare de arest preventiv se trimite organului afacerilor în a cărui rază teritorială se află domiciliul condamnatului pentru escortarea lui la locul de deţinere”. IGP relevă că, în temeiul unui ordin intern din 19 septembrie 2016, „Serviciul poliţiei judecătoreşti al IGP, în termen de 5 zile de la parvenirea spre executare a încheierii judecătoreşti…, intentează dosarul de căutare a persoanei”.

Solicitare către MAI, răspuns de la IGP. Alte cifre

Pentru că, la un moment dat, IGP ne-a cerut să ne adresăm „structurilor abilitate ale MAI”, am trimis o solicitare similară şi pe adresa ministrului de Interne, Alexandru Jizdan. Am primit însă un alt răspuns, semnat tot de Alexandru Pânzari, şeful IGP. Pânzari are, şi de această dată, alte cifre. El ne anunţă că „organele afacerilor interne deţin numai informaţia referitoare la numărul sentinţelor expediate în adresa Poliţiei, ce constituie, în prezent, 1262. Din numărul total de 1262 de persoane pe numele cărora au fost emise sentinţe de condamnare, 258 de persoane au fost reţinute pe teritoriul R. Moldova, iar 128 de persoane au fost reţinute pe teritoriul altor state”. Din acest răspuns deducem că astăzi, cu sentinţe de condamnare, dar fără a fi reţinute, au rămas nu mai puţin de 876 de persoane. Alexandru Pânzari ne-a asigurat că „la intrarea sentinţei în vigoare, Poliţia iniţiază tot spectrul de măsuri în vederea neadmiterii părăsirii teritoriului R. Moldova de către persoanele condamnate de instanţele de judecată”. Şeful IGP ne-a anunţat, repetat, că nu ne poate oferi lista persoanelor anunţate în căutare din cauza prevederilor legii cu privire la protecţia datelor cu caracter personal.

Pentru a ieşi din acest cerc, am trimis şi o solicitare pe adresa Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, pentru a-i întreba dacă numele persoanelor condamnate prin sentinţe definitive reprezintă date cu caracter personal. În răspuns, instituţia ne-a informat că inclusiv pedeapsa la care a fost condamnată o persoană se califică drept date cu caracter personal, indiferent de caracterul public sau închis al şedinţelor de judecată.

Frontiera de pe Nistru, scăparea condamnaţilor fugari

Condamnaţii din R. Moldova reuşesc, de cele mai multe ori, să se eschiveze de organele de drept din R. Moldova plecând în sau prin regiunea transnistreană, porţiune a ţării care nu este controlată de autorităţile constituţionale de la Chişinău.

„Accesul în regiune este posibil pe mai multe căi, cu ocolirea atât a posturilor interne, cât şi a celor instalate arbitrar de administraţia de facto. Mai mult, organele de miliţie locale nu deţin informaţii despre persoanele căutate de organele de poliţie, decât dacă nu există un schimb reciproc de informaţii. Tiraspolul susţine că are un mecanism eficient de control al migraţiei. Respectiv, la intrarea prin posturile de control locale, persoana va trebui să indice locul şi perioada aflării, datele despre rude. Menţionez că angajaţii serviciului de migraţie local au posibilitatea să constate valabilitatea adresei de domiciliu prin programul online. Mai degrabă, persoana ce intenţionează să se ascundă în regiune sau să o tranziteze poate intra în regiune, oficial, cu titlul de turist sau evitând posturile de control.

Evident că în regiune aceasta trebuie să aibă un domiciliu. Însă, nu pentru o perioadă îndelungată, pentru a nu fi identificată de miliţie. Ieşirea din regiune, la fel, poate fi efectuată prin ocolirea atât a posturilor locale, cât şi a celor ucrainene sau chiar circulând cu o simplă rută internaţională sau transport ocazional, cât timp autorităţile ucrainene nu au recepţionat informaţia despre persoana căutată. Problema invocată ţine mai mult de stabilirea unor competenţe clare între organele de poliţie, poliţia judiciară şi a instituţiilor penitenciare cu privire la reţinerea inculpatului din sala de şedinţe a instanţelor de judecată, precum şi de operativitatea măsurilor de anunţare şi căutare a acestuia”, explică Alexandru Zubco, jurist la Promo-LEX.