„Condamnaţi” la libertate (III)
Chiar dacă eşti condamnat pentru crime grave la zeci de ani de puşcărie, în schimbul a câteva mii de euro poţi obţine eliberarea din penitenciar peste doar câţiva ani de detenţie. Evident, prin metode ilegale. Se întâmplă în R. Moldova, iar secretul constă în relaţiile financiare pe care, dacă eşti deţinut, trebuie să le stabileşti cu unii avocaţi, cu experienţă în astfel de scheme, cu angajaţii penitenciarelor, cu judecătorii de instrucţie sau chiar cu procurorii.
Continuare din nr. trecut
Eduard Verstivschii fusese condamnat în Rusia, în august 2007, la 6 ani de închisoare pentru “viol” şi “acţiuni violente cu caracter sexual”. Pe 12 august 2011 a fost transferat în P. 13 din Chişinău, pentru a-şi ispăşi întreg termenul în ţara sa natală.
Condamnat în Rusia la 6 ani, eliberat în R. Moldova după o lună şi jumătate
Însă, peste doar o lună şi jumătate după ce era adus în R. Moldova, mai exact, pe 30 septembrie 2011, acesta era eliberat condiţionat înainte de termen, în baza art. 91 Cod Penal, printr-o încheiere a lui Vladislav Babenco, judecător de instrucţie la Judecătoria Centru, cu aproape 2 ani înainte de ispăşirea integrală a pedepsei.
Contactat de ZdG, Babenco ne-a reamintit că art. 91 CP prevede eliberarea condiţionată înainte de termen a unei persoane care se caracterizează pozitiv. “Eu, din câte ştiu, el a fost transferat din Rusia şi el acolo avea multe sancţiuni, pardon, menţiuni. A avut vreo 7…, 3 diplome pentru că a învăţat în toată perioada asta. Legea prevede că la expirarea a 2/3 (66 %) din termen, dacă condamnatul se caracterizează pozitiv, dacă este recuperată paguba, poate fi eliberat. Iar eu am emis o hotărâre de eliberare la cererea condamnatului. Hotârârea este în vigoare. Nu a fost atacată de nimeni, nici de procuror, nici de Verstivschii, nici de penitenciar”, s-a rezumat să ne spună Vladislav Babenco. Cert este că magistratul a luat decizia de a-l elibera pe Verstivschii fără aprobarea de eliberare din partea Comisiei penitenciarului.
2500 de euro pentru a fi eliberat
Una peste alta, eliberarea lui Verstivschii a provocat panică în rândurile angajaţilor DIP, asta după ce, în noiembrie 2011, peste 2 luni de la eliberare, pe adresa DIP şi a Preşedinţiei R. Moldova a venit o scrisoare, semnată de acesta, prin care se reclama faptul că, aflându-se în P. 13, de la el s-ar fi estorcat 2500 euro. 500 euro ar fi cerut Svetlana Calalb, şefa Unităţii Speciale a P.13, pentru a nu-l transfera în alt penitenciar, şi alte 2000 pentru a-i organiza eliberarea înainte de termen.
Şi DIP, dar şi PG au examinat plângerea respectivă. “Noi am pedepsit-o pe Svetlana Calalb pentru că, într-adevăr, nu l-a inclus la etapare pe Verstivschii. Nu am putut însă demonstra că s-au dat bani pentru asta. Totul mergea bine, dar când l-am audiat pe Verstivschii, acesta a negat că el ar fi scris acea scrisoare. Şi el, şi avocatul lui au spus că este exclus aşa ceva. Astfel, totul s-a terminat. Am decis neînceperea urmăririi penale pentru că nu aveam probe”, ne-a spus Vitalie Bordea, procurorul-şef al Secţiei control al executării pedepselor şi locurilor de detenţie din cadrul PG.
Aceleaşi informaţii ni le-a oferit şi DIP. Aceştia însă ne-au spus că Svetlana Calalb, şefa Unităţii Speciale din P.13, nu a fost pedepsită în niciun fel pentru că nu s-au adeverit cele scrise în scrisoare, care s-a dovedit a fi una anonimă. Surse din P. 13 ne-au spus că Verstivschii urma să fie transferat la un alt penitenciar, dar, pentru că s-a pus la cale eliberarea sa înainte de termen şi totul era deja stabilit cu judecătorul, Calalb ar fi stopat transferul acestuia.
Verstivschii spune că nu el a făcut denunţul
Adevărul în acest dosar se bazează pe mai multe presupuneri, iar ipotezele nu sunt negate de către procurori. Fie că acea scrisoare a fost scrisă într-adevăr de Verstivschii sau de către o rudă a acestuia, doar că el nu a avut curajul să meargă mai departe şi să recunoască asta, pentru că i-ar fi fost teamă chiar şi pentru faptul că s-ar fi putut întoarce în puşcărie, fie că plângerea a fost scrisă de angajaţi ai P. 13, care ar fi ştiut despre acest caz, dar s-au răzbunat pentru că nu le-ar fi revenit nimic din cei 2500 de euro care s-ar fi plătit în acest scop, cred oamenii legii.
Una peste alta, spune Bordea, toate acestea sunt doar presupuneri, fără probe, care nu pot duce la un dosar penal. Însă ambele ipoteze enunţate mai sus certifică faptul că eliberarea lui Verstivschii lasă în urmă multe întrebări, la care nici organele abilitate să găsească răspunsuri nu au făcut-o.
Remarcăm aici şi faptul că Valeriu Sârbu, procuror în Procuratura sect. Centru, cel care urma să decidă dacă atacă sau nu încheierea prin care Verstivschii era eliberat, nu a făcut-o şi nici nu a dorit să ne explice motivele. “Nu mă ocup eu de niciun caz de felul ista. Este serviciul de presă al PG. Adresaţi-vă lor. Nu intră în atribuţiile mele oferirea de informaţii. Eu audiez o persoană şi sunt ocupat”, ne-a spus iritat Sârbu.
Contactat de ZdG, Eduard Verstivschii şi-a menţinut discursul avut în faţa oamenilor legii. “Nu ştiu cine a avut nevoie să scrie aşa ceva. Eu nu am scris nimic. De la mine nu s-au cerut bani. Avocatul meu s-a ocupat de toate”, s-a rezumat să zică Verstivschii.
Gheorghe Ionaş, avocatul său, ne-a spus şi el că acele scrisori, “care au fost vreo 4, au fost scrise în grafie latină, iar Verstivschii nu cunoaşte decât limba rusă. Le-a scris cineva din penitenciar”, crede Ionaş. Avocatul susţine că refuzul penitenciarului de a-l elibera pe Verstivschii a fost contestat în judecată, iar aceasta i-a dat câştig de cauză. Totodată, Ionaş a precizat că lui Verstivschii nu i s-a cerut niciun leu pentru a fi eliberat, pentru că el întrunea toate condiţiile. “A lucrat vreun an şi jumătate, avea vreo 15 mulţumiri şi 2 copii minori la întreţinere”, a precizat avocatul.
44 extrădaţi, 14 eliberaţi peste câteva luni
Cazul lui Verstivschii nu este unul singular. ZdG a intrat în posesia unei liste a tuturor persoanelor care au fost transferate din Rusia în R. Moldova în anul 2011. Dubios este faptul că, din cei 44 de condamnaţi transferaţi aici pentru a-şi ispăşi pedeapsa, nu mai puţin de 14 au fost eliberaţi înainte de termen, la doar câteva luni după ce au ajuns, majoritatea în baza art. 91 CP, “liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen”.
Un alt lucru demn de remarcat este faptul că 8 condamnaţi au fost eliberaţi în timp ce se aflau încă în P. 13, care trebuia să fie pentru ei doar un loc provizoriu de detenţie, până a fi transferaţi în alte închisori. Ceilalţi 6 condamnaţi în Rusia au ieşit la libertate în R. Moldova la puţin timp după ce au fost transferaţi în penitenciarele unde urmau să-şi ispăşească toată pedeapsa.
„Ajung în închisorile din R. Moldova cei cu relaţii sau bani. Mulţi, nu obţin extrădarea şi rămân în închisorile din ţările unde au fost condamnaţi. Toţi însă vor să ajungă în ţară, pentru că aici e mai uşor de ocolit legile şi e mult mai uşor să fii eliberat înainte de termen”, ne-a spus un angajat al P. 13 din Chişinău, acolo unde ajung iniţial cei condamnaţi în străinătate.
Un an şi jumătate munciţi fictiv
Rezultatele anchetelor organelor de drept privind eliberarea ilegală a condamnaţilor înainte de termen, de cele mai multe ori, nu se fac publice. Astfel, despre ilegalităţile din domeniu aflăm doar peste câţiva ani sau poate niciodată.
Aşa am aflat că, la 13 august 2007, administraţia P. 16, Pruncul, a emis hotărârea cu privire la eliberarea de executare a pedepsei cu închisoarea, conform compensării privilegiate a zilelor de muncă, în privinţa condamnatului Grigore Ţurcan, care a fost eliberat din detenţie ilegal, cu 1 an 6 luni şi 27 de zile înainte de termenul care i-ar fi permis eliberarea înainte de termen. “În afară de aceasta, prin infracţiunea sa, condamnatul Ţurcan adusese la 3 părţi vătămate o pagubă materială de 124.490 lei, sumă care n-a fost achitată”, se arată în rechizitoriul unui dosar penal iniţiat pe faptul eliberării ilegale a deţinutului.
Grigore Ţurcan fusese condamnat la 12 ani de închisoare pentru banditism, în 2000. În 2005, a fost transferat la P. 16, Pruncul, cu statut de penitenciar-spital (aici sunt trataţi deţinuţii care suferă de diverse maladii), pentru tratament medical, pe motiv că suferea de o patologie a inimii. Totodată, Ţurcan se afla în permanenţă în vizorul serviciului securitate al penitenciarului, ca autoritate criminală de orientare negativă. De remarcat că, o regulă nescrisă spune că asemenea deţinuţi nu lucrează niciodată în penitenciar.
Puşcăriaşul – liber, vinovaţii – amendaţi
Totuşi, în aprilie 2007, la aproape 2 ani după ce era transferat la P.16, Ţurcan depunea o cerere prin care solicita recalcularea zilelor privilegiate de muncă începând cu 19 mai 2005 (exact la o săptămână după transferul său în acest penitenciar), motivând că a activat ca muncitor în secţia de deservire a penitenciarului. Au fost pregătite actele necesare, care au fost avizate şi aprobate de către director. La insistenţa acestuia, Comisia penitenciarului ar fi decis recalcularea zilelor privilegiate de muncă. Astfel. peste 4 luni, Ţurcan era deja liber. Unul dintre motivele invocate de instituţie pentru a-l elibera a fost acela de a scuti penitenciarul de cheluielile pentru tratamentul lui Ţurcan, care s-ar fi ridicat la 100 mii lei.
Alexandru Chiriţă, procurorul militar care a investigat cazul, susţine că a fost imposibil de demonstrat că ar fi existat vreun act de corupţie în eliberarea lui Ţurcan, chiar dacă se presupunea acest lucru. La o lună de la iniţierea dosarului penal, ambii angajaţi ai penitenciarului care au participat la eliberarea sa au depus cereri de concediere şi au ieşit la pensie. Peste aproape un an de la săvârşirea infracţiunii, la 1 iulie 2008, Anatolie Lozovschi, care timp de un an a exercitat atribuţiile şefului P. 16, Pruncul, împreună cu şeful serviciului logistică, Ghenadie Scutelnic, au fost condamnaţi de Judecătoria Militară pentru abuz de serviciu şi fals în acte publice. Ambii au fost pedepsiţi cu câte o amendă în valoare de 2 mii de lei.
„Greşeala mea este că am semnat fără să înţeleg”
Lozovschi, care actualmente activează în calitate de consultant principal în cadrul Direcţiei Sănătate a Primăriei municipiului Chişinău, susţine că, în depoziţiile sale din dosar a indicat aşa cum au zis procurorii, deşi toţi ştiau că nu-i aşa. Spune că a făcut asta pentru că nu dorea să meargă prin instanţe şi să mai tragă după el şi alte persoane.
“Acest caz este acoperit, cum se zice în rusă, “s tiomnîm mrakom” (cu o beznă neagră — n.r.). Nu-i chiar aşa cum a mers dosarul, dar aşa am fost impus, ca să scap şi eu mai repede. Pe mine m-au indus în eroare subalternii, care au calculat incorect. Greşeala mea este că am semnat fără să înţeleg. Ei s-au jucat cu chestia asta, iar eu nu am intrat în detalii, eu doar nu sunt jurist, ci medic. Chiar şi în judecată am spus că nu am primit niciun bănuţ. El era om bolnav şi cu oamenii bolnavi nici nu te gândeşti la prostii de acestea. Mi-au pus o amendă de 2000 de lei şi atât. N-am mers mai departe pentru că m-am gândit că nu-i o sumă chiar atât de mare şi că nu-mi trebuie bătaie de cap şi umblătură. Şi aşa sunt bolnav”, a declarat Lozovschi, care a admis că, pe vremea când activa la penitenciare, mai erau cazuri când condamnaţii simulau diverse maladii pentru a fi eliberaţi înainte de termen.
Deşi, la intervenţia Procuraturii, eliberarea lui Ţurcan a fost anulată, iar directorul DIP a dispus reîntoarcerea condamnatului pentru executarea pedepsei, nu s-a mers niciodată în instanţă cu un demers pentru căutarea condamnatului. Nimeni nu ştie nimic despre Grigore Ţurcan, care a fost eliberat ilegal. Procurorul Chiriţă a dat de înţeles că acesta se află deja de mult timp peste hotarele ţării.
Condamnat la 20 de ani, eliberat după 8
Există şi cazuri când, deşi eliberarea unui deţinut din penitenciar provoacă mari semne de întrebare, ilegalitatatea, deşi pare evidentă, nu poate fi demonstrată, cel puţin nu în faţa judecătorilor.
După ce în 2002 fusese condamnat definitiv la 20 de ani de închisoare pentru mai multe infracţiuni grave, inclusiv “apartenenţă la grupare criminală” şi participare la asasinarea lui Valeriu Rotari, zis “Zelionii”, Iurie Lungu, fost angajat al Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate şi a Corupţiei, a fost eliberat în 2008, petrecând doar 8 ani după gratii. Acum, Lungu conduce o firmă din domeniul tutunului, iar anul trecut a fost audiat în dosarul asasinării omului de afaceri Igor Ţurcan, cu business în acelaşi domeniu. Abia atunci s-a aflat că Lungu ieşise din închisoare cu mult timp înainte de termenul stabilit de instanţa de judecată.
Eliberarea înainte de termen a lui Iurie Lungu Ştefan îşi are începutul, oarecum legal, în 2004, la 4 ani de la arestarea sa şi la 2 de la condamnarea definitivă. În baza legii amnistiei din 2004, printre cei 2500 de cetăţeni cărora statul le-a iertat “greşelile” se regăsea şi Lungu.
S-a plâns că munceşte fără contract
Astfel, i-a fost redusă pedeapsa cu 4 ani, deşi acesta nu prea se încadra în categoriile stipulate de lege pasibile amnistiei, care se referă la “femeile gravide şi cele cu copii în vârstă de până la 8 ani, minorii, invalizii de categoria I-a şi a II–a şi bătrânii; persoanele care au fost pedepsite cu închisoare de până la 7 ani şi cele care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, au executat cel puţin jumătate din termenul stabilit; deţinuţii care au fost condamnaţi la un termen mai mare de 10 ani de închisoare şi, la data emiterii legii, au ispăşit mai mult de 2/3 din termenul de pedeapsă stabilit pentru bărbaţi şi jumătate din termenul stabilit pentru femei”.
Deşi Iurie Lungu nu era nici gravidă, nici invalid, nici minor şi nici măcar nu ispăşise 2/3 din termenul de pedeapsă (în cazul lui ar fi 13 ani, nu 4), a beneficiat de amnistie. După asta, termenul de pedeapsă al lui Lungu urma să expire la 4 aprilie 2016.
Peste alţi 4 ani, Lungu a depus în judecată o plângere împotriva administraţiei P. 5, Cahul, precum că el a muncit la biblioteca penitenciarului, dar administraţia nu a semnat contract de muncă cu el şi astfel nu i-au fost calculate corect zilele privilegiate de muncă. La 1 august 2008, Vasile Vulpe, judecătorul de instrucţie al Judecătoriei Cahul, a emis o hotărâre prin care obligă administraţia P. 5 să includă în termenul de executare a pedepsei condamnatului Lungu, drept compensări privilegiate în perioada 2006-2007, 547 zile de muncă, calculând 1 zi de muncă pentru 3 de detenţie. Cu aceste zile, compensări privilegiate, reieşea că Lungu executase efectiv 12 ani şi 5 luni şi era pasibil eliberării condiţionate înainte de termen, lucru care s-a şi întâmplat.
Procuratura, deranjată de hotărâre
Încheierea judecăţii a fost atacată de către Igor Serbinov, adjunctul Procurorului General, care solicita casarea totală a încheierii, ca fiind una ilegală şi neîntemeiată, cu dispunerea rejudecării plângerii deţinutului. Recursul a fost admis de către CSJ din mai multe motive. De exemplu, pentru că în dosarul personal al deţinutului lipsea ordinul prin care acesta ar fi fost angajat în calitate de bibliotecar sau ar fi activat în cadrul bibliotecii penitenciarului.
Ulterior, acesta a fost angajat în calitate de planton (pază) în bibliotecă, de asemenea în lipsa ordinului şefului penitenciarului, plus că, această funcţie, nu este inclusă în lege, ca muncă în condiţii grele şi deosebit de vătămătoare, pentru care condamnaţilor li se stabileşte 1 zi de muncă pentru 3 zile de detenţie, ca în cazul Lungu. De asemenea, procurorul a mai invocat câteva divergenţe ce ţin de numărul de zile, care era diferit, în diferite acte, de funcţia deţinută, care de asemenea era diferită de la un act la altul.
Şi Lungu, şi judecătorul – eliberaţi legal
Au urmat un şir de procese de judecată. În final, tot CSJ a constatat că hotărârile privind eliberarea condiţionată înainte de termen a lui Lungu sunt “legale, neafectate de viciu fundamental în cadrul procedurilor precedente”.
În acea perioadă, în cadrul procuraturii se discuta şi despre o acţiune legală împotriva judecătorului Vulpe, decizia căruia procurorii susţineau că ar fi ilegală. Lucrurile nu au avut însă o finalitate. Cert este că în 2009, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a propus Preşedintelui R. Moldova eliberarea din funcţie a judecătorului Vulpe, pe motivul expirării împuternicirilor, iar în martie anul trecut preşedintele semna decretul prin care îl elibera din funcţie pe judecătorul care a luat o hotărâre decisivă în eliberarea din închisoare a lui Iurie Lungu.
Am încercat să-l contactăm pe fostul judecător Vasile Vulpe. El nu era acasă, dar soţia acestuia, care a ridicat tonul vocii, ne-a spus să uităm adresa, numărul de telefon şi numele lor, pentru că noi le-am distrus viaţa (nu a specificat cine anume), şi că, dacă mai revenim, vom avea de furcă nu cu soţul ei, ci cu dânsa. Iurie Lungu nu a fost de găsit pentru a discuta la acest subiect.
