Extremele justiţiei din R. Moldova: Învinuit de omor şi eliberat de răspundere penală

În timp ce, în dosare de o sută de lei, persoanele sunt condamnate la ani de închisoare, în altele, infractorii, inclusiv ucigaşii, scapă de pedepse. După publicarea articolului „Trei pepeni verzi la Curtea de Apel”, am fost sesizaţi despre un dosar penal încetat în urma expirării termenului de prescripţie.

Igor Fondos, cetăţean al R. Moldova şi al Federaţiei Ruse, a fost învinuit de omor, furt, organizarea unei bande armate, dar şi de instigarea şi atragerea unui minor în activităţi criminale, în baza infracţiunilor prevăzute de art. 145, 186, 208, 283 Cod Penal. În septembrie 1999 – iulie 2000, Fondos, împreună cu Veaceslav Cetea, Mihail Cacic, Veaceslav Drăguţan, Vitalie Musteaţă, Ion Răducan, Andrei Duca, acţionând în grup, au comis o serie de infracţiuni deosebit de grave în R. Moldova, în privinţa lor, fiind deschisă o cauză penală. Ulterior, în februarie 2001, pe numele lui Fondos, aceasta a fost disjunsă. Toţi membrii grupării au fost traşi la răspundere. Unul dintre aceştia, Veaceslav Drăguţan, a fost condamnat, la 21.06.2001, la detenţie pe viaţă. Mai mulţi ani la rând, Fondos s-a aflat în căutare internaţională, iar în 2013 a fost extrădat în R. Moldova, fiind deferit justiţiei. Timp de doi ani, dosarul său s-a aflat în instanţă. Concomitent, termenul de prescripţie, de 15 ani, pentru comiterea omorului a expirat, iar la 18 decembrie 2015, Judecătoria Botanica a încetat procesul penal, Fondos scăpând de pedeapsă.

Învinuirile aduse lui Fondos

Igor Fondos a fost învinuit de procurori că, la 23 septembrie 1999, în comun cu un complice, a pătruns într-o casă din Grebleşti, Străşeni, de unde a sustras bunuri în valoare de 6160 de lei. La 17—18 mai 2000, Fondos, în urma unei înţelegeri prealabile cu patru persoane, a jefuit o vilă din Dobruja, sustrăgând două arme de vânătoare. Infracţiunile au fost încadrate în art. 186 alin. (3), Cod Penal – furt comis de un grup sau o organizaţie criminală organizată. În învinuirea înaintată lui Fondos se spunea că, în mai 2000, prin înţelegere prealabilă cu Drăguţan, Musteaţă, Răducan şi Cetea, au organizat o bandă armată, atacând cetăţeni şi însuşindu-şi proprietăţile acestora. Ulterior, la acest grup a aderat Duca.

Potrivit învinuirii, la 28 iunie 2000, Fondos şi alţi membri ai bandei au pătruns într-un magazin din Ţâpala, Ialoveni, ameninţând vânzătoarea şi sustrăgând bunuri şi bani. Infracţiunile au fost calificate conform art. 283, Cod Penal, organizarea unor bande şi atacarea persoanelor juridice sau fizice.

În dosar se spune că, la 10 iulie 2000, Fondos, Drăguţan, Musteaţă, Cetea şi Răducan au pătruns într-o casă din Sângera, Chişinău, i-au aplicat proprietarului multiple lovituri şi au sustras obiecte în valoare de 4473 de lei. În consecinţă, victima a decedat, iar soţia acestuia a suportat leziuni corporale. Pentru aceste acţiuni, Fondos a fost învinuit conform art. 145, Cod Penal, omor comis din interes material, de două sau mai multe persoane.

Tot el este învinuit că, în mai 2000, împreună cu Drăguţan, Musteaţă şi Cetea, l-a convins pe Răducan, despre care ştia că e minor, să participe la acţiuni ilegale. Prin atragerea minorului în activitate criminală, Fondos a comis infracţiunea prevăzută de art. 208, alin. 3, Cod Penal.

34 de şedinţe, victime în Italia şi declaraţiile complicilor

Prima învinuire pe numele lui Fondos a fost făcută în 2001. Ulterior, dosarul în privinţa sa a fost disjuns, urmărirea penală – suspendată, Fondos fiind dat în căutare. Despre perioada de căutare, procurorul Oleg Gonţa, care a participat pe dosar în instanţă, spune că în acea perioadă procesul de căutare era defectuos, deoarece legislaţia fusese modificată: „Real, pe aceşti infractori nu-i căuta nimeni. Activez în procuratură din 2006. Când am venit, am fost uimit că aceşti infractori nu erau căutaţi”.

Fondos a fost extrădat autorităţilor R. Moldova pentru a fi tras la răspundere penală după ce Procuratura Generală a înaintat un demers Procuraturii Federaţiei Ruse. La 8 aprilie 2013, Judecătoria Breansk a acceptat demersul. Avocatul lui Fondos, Ş. Zeinalov, a contestat decizia, ajungând şi la Curtea Supremă de Justiţie a Rusiei. Cea din urmă a stabilit, la 5 iunie 2013, că există motive ca Fondos să fie extrădat în R. Moldova, în arest preventiv. În hotărâre se spune că Fondos poate fi tras la răspundere penală pentru ilegalităţile imputate, cu excepţia infracţiunii prevăzute de art. 188, lit. b), comise la 16 septembrie 1996, pentru care expirase termenul de prescripţie.

Urmărirea penală a continuat de la 28 iunie până la 7 august 2013, dosarul fiind remis în judecată la 20 august 2013. Au avut loc 34 de şedinţe. Majoritatea au fost amânate din lipsa martorilor şi a părţii vătămate, aflaţi peste hotare. „Am convocat comisii rogatorii. Am cerut prezenţa părţii vătămate, ca să prezinte date cu referire la faptele lui Fondos. Am formulat solicitări prin intermediul Ministerului Justiţiei către autorităţile italiene şi am cerut identificarea locului aflării victimelor. A durat. Ba nu era traducerea, ba autorităţile italiene au cerut să concretizeze detalii despre domiciliul lor. Ştiam doar oraşul, nu şi domiciliul. Procesul a durat peste un an. Cel mai mult timp ne-au luat eforturile de a contacta părţile vătămate. Până la urmă, autorităţile italiene, în mod diplomatic, au refuzat să ne prezinte informaţia, motivând că persoanele nu pot fi găsite”.

Procurorul spune că părţile vătămate sunt singurele persoane care pot indica circumstanţele comiterii faptelor, pentru că toate celelalte probe erau indirecte sau constau în declaraţiile complicilor. Între timp, cei din urmă şi-au schimbat poziţia, declarând că persoana respectivă nu a participat cu ei. „Spre deosebire de declaraţiile din cadrul urmăririi penale (anul 2000, n.r.), acum, citaţi în judecată pe dosarul Fondos, aceştia au spus că Fondos nu a participat la acele acţiuni”. Procurorul aminteşte că ar exista o scrisoare din 2000 a celorlalţi inculpaţi, care afirmau că, în 2000, au fost forţaţi de oamenii legii, prin tortură, să declare că ar mai fi fost cineva implicat în comiterea acelor infracţiuni. Gonţa spune că, atunci, ceilalţi inculpaţi au transmis scrisoarea autorităţilor, semnalând acţiunile de tortură, dar autorităţile ar fi stabilit că faptele nu s-au confirmat. Acuzatorul de stat mai afirmă că unii complici îşi ispăşesc pedeapsa, inclusiv pe viaţă, în Penitenciarul de la Soroca, unde sunt plasaţi deţinuţi condamnaţi pentru infracţiuni grave. El susţine că anume cei condamnaţi ar fi organizatorii bandei, Fondos figurând doar episodic.

Între timp, termenul de prescripţie era aproape expirat, de aceea Curtea de Apel a dispus schimbarea măsurii de arest preventiv în arest la domiciliu, după care Fondos a fost plasat sub control judiciar. Procurorul afirmă că persoana se prezenta la şedinţe regulat, şi chiar dacă nu şi-a recunoscut vina, anumite momente le-a recunoscut. „Practic, răspuns de la autorităţile italiene nu aveam şi nu era nimic clar. Pentru incertitudine nu poţi ţine omul în arest.”

Termenul de prescripţie a expirat la 5 iulie 2015. Conform Codului Penal, redacţia 1961, în cazul „săvârşirii infracţiunilor pentru care poate fi aplicată o pedeapsă mai severă decât până la 10 ani sau pedeapsa cu detenţiune pe viaţă”, acesta constituie 15 ani de la comiterea ilegalităţii. Procurorul afirmă că se aplică, prin efect ultraactiv, prevederile legii valabile la momentul săvârşirii infracţiunii, şi nu noile prevederi. Codul Penal nou, în vigoare din 2003, pentru aceleaşi infracţiuni, prevede condiţii mai dure. Astfel, persoana care a comis o crimă gravă este liberată de răspunde dacă au trecut 25 de ani, timp în care nu a încălcat legea.

La 18 decembrie 2015, completul de magistraţi ai Judecătoriei Botanica (Luiza
Gafton, Vitalie Stratan şi Nicolae Şova) a hotărât că „procesul penal de învinuire a lui Igor Fondos în comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 145, 186, 208 şi 283 Cod Penal al R. Moldova se încetează din motivul expirării termenului de prescripţie de tragere la răspundere penală”.

Opinia separată a unui judecător

Vitalie Stratan, unul dintre judecătorii completului, deşi a semnat sub sentinţa din 18 decembrie, a emis o opinie separată. „Consider că instanţa de fond incorect nu a constatat vinovăţia sau nevinovăţia lui Fondos în comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 145 alin.2 lit. b,i,k); 186 alin.3 lit..b); 208 alin.3 lit. b) şi 283 Cod penal, nici în partea descriptivă a sentinţei, nici în cea dispozitivă”, indică acesta. Stratan afirmă că instanţa urma să pronunţe o sentinţă de condamnare a lui Igor Fondos, cu menţiunea că acesta este „liberat de răspundere penală din motivul expirării termenului de prescripţie”.

Magistratul Stratan susţine că, conform art. 46 CP (1961), „persoana nu poate fi trasă la răspundere penală, dacă de la data comiterii infracţiunii au trecut 15 ani şi prescripţia nu a fost întreruptă prin săvârşirea unei noi infracţiuni”. Conform materialelor dosarului, Fondos s-a aflat în căutare interstatală din 21 august 2002, fiind reţinut pe teritoriul altui stat şi extrădat în R. Moldova. Judecătorul consideră că trebuia verificată persoana sub aspectul săvârşirii unei noi infracţiuni în locul unde s-a aflat pe timpul prescripţiei invocate, lucru ce n-a fost făcut de către procurori, afirmă judecătorul. Acesta spune că nu a fost anexată la dosar verificarea cazierului detaliat, inclusiv în statele în care s-a aflat Fondos, fapt ce pune la îndoială aplicarea prescripţiei. Judecătorul face
referire şi la faptul că la materialele cauzei penale au fost anexate acte în vederea caracterizării personalităţii unei persoane sub numele Rotaru Igor Ivanovici, anul naşterii 1980, identitatea căruia nu a fost stabilită. Judecătorul spune că procurorul trebuia să înainteze demersuri autorităţilor ruse pentru a stabili dacă în perioada de prescripţie nu a săvârşit alte infracţiuni şi să aducă partea vătămată pentru a depune mărturii.

Referitor la părerea separată a judecătorului Stratan, procurorul Oleg Gonţa afirmă că aceasta „era, pur şi simplu, o trecere în revistă a situaţiei, dar nu era dată o soluţie: ce să facem cu omul acesta? Să-l condamnăm, să-l arestăm?”. Gonţa spune că aceasta nu poate fi considerată opinie separată, ci o „compunere”, deoarece nu face referinţă la legi sau articole. „Nu pot să critic, dar citind-o, n-am înţeles care este părerea acestui judecător”.

Acte false în Federaţia Rusă

În hotărârea Curţii Supreme de Justiţie a Federaţiei Ruse din 5 iunie 2013 vizând extrădarea, figurează un alt detaliu interesant, potrivit căruia, în Rusia, Fondos şi-ar fi însuşit altă identitate, figurând ca Igor Rotari. Identitatea a fost obţinută prin falsificare de acte. În 2002, acest Igor Rotari a obţinut cetăţenia F. Ruse şi a locuit cu acest nume în regiunea Breansk, unde a fost reţinut de poliţie la 16 iulie 2012. Judecătoria autonomia Hantî-Mansi a stabilit că Fondos a obţinut, la 19 februarie 2002, cetăţenia rusă prin falsificarea adeverinţei de naştere şi a buletinului de identitate.

Avocatul acestuia, Ş. Zeinalov, a încercat să demonstreze autorităţilor de drept din F. Rusă că Igor Rotari este cetăţean rus şi nu poate fi extrădat, dar, în urma expertizelor dactilografice şi portretistice, judecata a stabilit falsul şi Fondos a fost extrădat în R. Moldova. Acasă, după ce s-a aflat în arest preventiv, a fost eliberat sub control judiciar şi, ulterior, eliberat de răspundere penală. Procurorul Oleg Gonţa spune că, la extrădarea lui Fondos, F. Rusă nu a prezentat niciun act precum că acesta ar fi urmărit penal sau judecat pentru atribuirea identităţii false.