UE pe înțelesul mEU Istoria și scopul Uniunii Europene
Este anul 1945. Europa este distrusă – zeci de milioane de oameni au murit, au fost răniți, și-au pierdut rudele, locuințele și au fost împinși departe de casă de ororile războiului. Istoria UE începe la câțiva ani după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Pentru a asigura o pace durabilă în Europa, șase țări încep să coopereze între ele în domeniul producției cărbunelui și oțelului.
Astfel, în 1952 este pusă prima cărămidă la proiectul european. Belgia, Franța, Italia, Luxemburg, Țările de Jos (Olanda) și Germania de Vest (Republica Federală Germană) creează o piață comună pentru cărbune și oțel, numită „Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului” (CECO). Motivul principal pentru crearea unei piețe comune care este supravegheată de o autoritate supranațională, este de a monitoriza producția acestor două materii prime și respectiv, de a preveni o cursă a înarmării care ar putea pune în pericol din nou pacea în Europa.
Fondatorul ideii Uniunii Europene
Un nume important de reținut pentru această primă etapă este cel al lui Robert Schuman, pe atunci ministru al Afacerilor Externe al Franței. Acesta poate fi considerat fondatorul ideii Uniunii Europene. El a scris declarația care a propus crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, cunoscută acum și ca „Declarația Schuman”. În textul Declarației se menționa că unirea acestor resurse ar face războiul între rivalii istorici Franța și Germania „nu doar de neconceput, ci și imposibil din punct de vedere material”. Astfel, se credea – în mod corect – că fuziunea intereselor economice ar contribui la creșterea nivelului de trai și ar fi primul pas către o Europă mai unită. Calitatea de membru al CECO era deschisă și altor țări.
Tot în anii ’50 a fost fondată și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom) și Comunitatea Economică Europeană (CEE). Euratom a fost conceput pentru a facilita cooperarea în domeniul dezvoltării, cercetării și utilizării energiei atomice, iar CEE crea o piață comună fără bariere în calea circulației bunurilor, serviciilor, capitalului și forței de muncă (așa cum ar fi tarifele, cotele de import, interzicerea unor produse etc.), toate cu scopul de a opri politicile publice sau acordurile private care dăunau concurenței pe piața europeană.
Apoi, în 1962 a fost implementat pentru prima dată un element de mare importanță, care rămâne relevant până astăzi, inclusiv pentru potențialii noi membri ai UE cum ar fi Republica Moldova sau Ucraina – Politica Agricolă Comună (PAC), un sistem de subvenții și programe care tind să sprijine fermierii și să îmbunătățească productivitatea agricolă, asigurând o aprovizionare stabilă cu alimente la prețuri accesibile. La fel, PAC ține să garanteze că agricultorii din Uniunea Europeană au un nivel de trai rezonabil și că economia rurală este menținută vie prin promovarea locurilor de muncă în agricultură, în industria agroalimentară și în sectoarele conexe. Deși sectorul agricol din Moldova constituie doar 12% din Produsul Intern Brut, acesta reprezintă circa 45% din totalul exporturilor noastre. Respectiv, fermierii din R. Moldova ar beneficia semnificativ de pe urma PAC, care i-ar face mai competitivi, în același timp încercând să mențină prețuri accesibile pentru consumatori.
1973, prima extindere a Comunității Europene
La sfârșitul anilor ’60 apare încă un element de bază pentru UE cum o cunoaștem astăzi – Uniunea Vamală a Uniunii Europene. În practică, Uniunea Vamală înseamnă că autoritățile vamale din toate țările UE lucrează împreună ca și cum ar fi una singură. Acestea aplică aceleași tarife pentru mărfurile importate pe teritoriul lor din restul lumii și nu aplică niciun tarif pe plan intern, adică fără tarife între statele membre UE. Controalele vamale la frontierele externe ale UE îi protejează pe consumatori împotriva bunurilor și produselor care ar putea fi periculoase sau dăunătoare pentru sănătatea lor. La fel, autoritățile vamale colaborează cu serviciile de poliție și de imigrație în lupta împotriva crimei organizate și a terorismului. Acestea combat traficul de persoane, de droguri, de arme, de bunuri contrafăcute și verifică dacă cei care călătoresc cu sume mari de bani în numerar nu spală bani, nu se sustrag de la plata impozitelor sau chiar nu finanțează organizații criminale.
Următorii ani vin cu noi succese. În ianuarie 1973 are loc prima extindere a Comunității Europene, care la cei 6 membri inițiali adaugă 3 noi membri – Danemarca, Marea Britanie și Irlanda. Un an mai târziu, apare încă o politică europeană foarte importantă – Fondul Dezvoltării Regionale Europene, care dorește să ajute zonele mai sărace ale uniunii să crească. Practic, un transfer de capital din zone mai bogate, care le ajută pe cele mai puțin dezvoltate să creeze locuri de muncă și condiții economice și de trai mai bune. La sfârșitul acestui deceniu – mai exact, în 1979, au loc și primele alegeri pentru Parlamentul European. În Parlamentul European, aleșii nu stau divizați pe criterii naționale, ci pe fracțiuni și partide politice de nivel european (despre acestea, citiți mai multe detalii în următoarea ediție!). În 1981, Grecia aderă la Uniunea Europeană, iar 5 ani mai târziu, Spania și Portugalia devin parte din familia europeană în continuă extindere.
Tratatul privind Uniunea Europeană, semnat în 1992
Anii ’90 sunt un deceniu plin de provocări și realizări. Tratatul de la Maastricht, cunoscut și drept Tratatul privind Uniunea Europeană, a fost semnat în 1992. Acesta reprezenta o etapă foarte importantă care stabilea reguli clare pentru viitoarea monedă unică (EURO), pentru politica externă și de securitate, precum și o cooperare mai strânsă în domeniul justiției și afacerilor interne. Astfel, Uniunea Europeană este creată oficial prin acest tratat care intră în vigoare la 1 noiembrie 1993.
Tot în 1993, a fost lansată piața unică, garantând cele 4 libertăți ale acesteia – libera circulație a persoanelor, bunurilor, serviciilor și banilor. În 1995, UE primește trei noi membri: Austria, Finlanda și Suedia. Tot în anii ’90, este fondat acordul Schengen, care le permite călătorilor să se deplaseze între țări fără niciun control la frontieră. În 1999 se naște moneda euro.
Începând cu 2004, UE se extinde și în Europa Centrală și de Est
Dacă până în anii 2000, UE a consolidat vestul continentului, începând cu 2004, aceasta se extinde și în Europa Centrală și de Est. În ceea ce unii numesc „Extinderea Big-Bang” (datorită dimensiunii sale), Uniunea Europeană adaugă tocmai 10 țări deodată! Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia și Slovacia devin parte a UE pe 1 mai 2004. 3 ani mai târziu, aderă și România, alături de Bulgaria. Tot în 2007, este semnat Tratatul de la Lisabona, care aduce schimbări importante în procedurile de luare a deciziilor la nivel de UE în domeniile respectării drepturilor omului, democrației, securității comune și politicii externe.
Pe 1 iulie 2013, Croația devine ultimul membru care aderă la Uniunea Europeană. În 2023, Croația a aderat la zona euro. Tot în deceniul precedent, UE este lovită de un val de atacuri teroriste în orașe precum Berlin, Londra, Paris, Barcelona și altele. Statele UE rămân solidare și întreprind acțiuni comune pentru combaterea pericolului din partea organizațiilor teroriste și pentru apărarea securității cetățenilor europeni. Acum 8 ani, în 2016, Marea Britanie votează pentru ieșirea din UE, lucru care s-a produs oficial în decembrie 2020.
În ultimii câțiva ani, Uniunea Europeană demonstrează capacitatea de a acționa colectiv la crize care îi lovesc în mod repetat spațiul. În timpul crizei COVID-19, statele UE se unesc și cumpără vaccinuri în mod centralizat. Tot la nivel de UE, are loc aplicarea celui mai mare fond de stimulare a economiei pentru refacerea economiei lovite de pandemie. Criza energetică, având la bază invazia Rusiei în Ucraina, este la fel una care unește statele – acestea încearcă în mod constant să reducă dependența de resursele naturale cum ar fi gazul, petrolul și aplică sancțiuni usturătoare Rusiei. Mai mult, UE devine cea mai mare susținătoare a Ucrainei, peste 91 de miliarde de dolari fiind alocate de la începutul invaziei pentru pensii, salarii, servicii medicale și procurare de echipamente militare și civile.
„Europa nu se va face dintr-o dată sau după un singur plan. Ea va fi construită prin realizări concrete care să creeze, mai întâi de toate, o solidaritate a tuturor”, este mesajul lui Robert Schuman
