UE pe înțelesul mEU Europa pentru toți: cum promovează Uniunea Europeană incluziunea persoanelor cu dizabilități?
Spiritul incluziv al Uniunii Europene dictează că drepturile tuturor cetățenilor, inclusiv ale persoanelor cu dizabilități, trebuie să fie respectate în toate statele membre. Dreptul la circulație liberă, acces la informație, servicii medicale de înaltă calitate și altele pare ușor de revendicat, dar nu atunci când ai o dizabilitate și ai nevoie de un sistem public de suport care să te ajute să te simți cetățean cu drepturi depline. Uniunea Europeană face eforturi considerabile pentru a asigura incluziunea persoanelor cu dizabilități în spațiul european, iar în acest articol vom explora care sunt principalele inițiative ale Uniunii în acest sens.
Cele mai recente date statistice atestă că 1 din 4 persoane din Uniunea Europeană are o formă sau alta de dizabilitate (101 milioane de persoane). Este, bineînțeles, de datoria instituțiilor europene să se asigure că o pătrime din populație se bucură de aceleași drepturi ca și ceilalți cetățeni. După cum am menționat și în alte articole din rubrica UE pe înțelesul mEU, responsabilitățile în diferite domenii se împart între Uniunea Europeană și statele membre în dependență de domeniul vizat. În ceea ce ține de respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, statele membre sunt cele responsabile, dar instituțiile europene au funcția de coordonare și suport. Toate politicile propuse trebuie să fie în conformitate cu legile europene și Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități, care servește drept act de căpătâi pentru implementarea reformelor de scară largă și a fost semnată, ratificată de toate statele membre. Fiind mult mai conectate cu propriul sistem social, medical, cu piața de muncă locală, acestea pot lua decizii individuale, dar sub umbrela politicilor și sugestiilor oferite de către instituțiile europene.
Tonul setat de către Uniunea Europeană este descris pe larg în Strategia privind persoanele cu dizabilități (2021-2030): O Uniune a egalității, adoptată în 2021. Aceasta are ca obiectiv progresul în direcția garantării faptului că toate persoanele cu dizabilități din Uniunea Europeană, indiferent de sex, origine rasială sau etnică, religie sau convingeri, vârstă sau orientare sexuală, se bucură de drepturile omului și beneficiază de șanse și acces egal la viața socială și economică. Pe lângă aceasta, în Uniunea Europeană, persoanele cu dizabilități trebuie să fie în măsură să decidă unde, cum și cu cine trăiesc; să circule liber în UE, indiferent de nevoile lor de sprijin și să nu se mai confrunte cu discriminarea. Strategia ține cont și de diversitatea tipurilor de dizabilitate, precum deficiențele fizice, mintale, intelectuale ori senzoriale pe termen lung, unele fiind deseori invizibile. Prin urmare, instituțiile europene au venit cu un set ambițios de acțiuni care să asigure accesibilitatea, calitatea decentă a vieții, șansa de a trăi independent și participarea egală.
Cardul european pentru dizabilitate
Una din inițiativele majore ale Uniunii Europene este Cardul european pentru dizabilitate. Comisia Europeană și-a luat angajamentul de a propune un card european pentru dizabilitate care să fie recunoscut în toate țările din UE. Cardul le va permite tuturor persoanelor cu dizabilități să beneficieze de sprijin adecvat atunci când călătoresc ori se mută în altă țară din UE. Unul din cele mai importante aspecte este, probabil, recunoașterea dizabilității, căci persoanele cu dizabilități constată că certificatele sau cardurile lor de dizabilitate naționale nu au nicio validitate atunci când călătoresc în alte țări UE. Noul card european pentru dizabilitate va servi drept dovadă a statutului de persoană cu dizabilități în UE, ceea ce e de o importanță majoră, ținând cont că doar 30 de milioane din totalul de 101 milioane de persoane își au dizabilitatea recunoscută.
Condițiile speciale ale cardului european se aplică în transportul public, la evenimente culturale și în muzee, în centre de agrement și sportive, parcuri de distracții și altele. Beneficiile de bază ale cardului sunt intrarea liberă, tarifele reduse, asistența personală și, în caz de necesitate, oferirea dispozitivelor de ajutor la mers. Pe lângă aceasta, Comisia Europeană a declarat că versiunea nouă va fi actualizată și cu un card european de parcare, ce va permite utilizarea spațiilor de parcare și a facilităților pentru persoanele cu nevoi speciale în toate țările UE. Proiectul este implementat în stil pilot în 8 state membre și este de așteptat să fie în plină desfășurare în toată Uniunea în 2028.
Cardul va fi oferit în format fizic și digital, iar statele membre vor putea include un cod QR pe carduri pentru a digitaliza tot procesul. De ce menționez acest lucru? Pentru că data trecută când am interacționat cu statul Republica Moldova pentru a întocmi un card de dizabilitate pentru fratele meu, a trebuit să mergem la 3 instituții, iar tot procesul a fost pe hârtie și a durat luni de zile. Nu mai zic că s-au făcut greșeli în copierea unui număr de pe o foaie pe alta, ceea ce a făcut procesul de recunoaștere a dizabilității atât de frustrant. Toată această perindare prin cabinete ascunse în umbra coridoarelor te dezumanizează și îți dă sentimentul că statul îți face o favoare, pe când este de datoria lui să asigure aceste drepturi de bază în cel mai rapid și empatic mod posibil.
„În Uniunea Europeană, ajutoarele financiare ajung la o valoare medie de 644 de Euro pe lună”
De ce vorbim despre politicile, strategiile și prioritățile Uniunii Europene? Pentru că acestea îi dictează bugetul și alocarea de fonduri. De exemplu, fondul social european „Plus” are un buget de 24 de miliarde de euro anual și este dedicat implementării reformelor din domeniul social, incluziunea persoanelor cu dizabilități fiind una din cele 20 de priorități ale sale. Acești bani sunt destinați să ajute statele membre în implementarea reformelor și strategiilor menționate mai sus, însă este de datoria lor să le administreze, Uniunea Europeană având funcția de monitorizare. Fondurile europene contribuie și la bugetele naționale prin care se oferă ajutoarele sociale. În Uniunea Europeană, în 2018, ajutoarele financiare ajung la o valoare medie de 644 de Euro pe lună, cu valori de 1209 Euro în Olanda, 437 de Euro în Estonia și 102 Euro în România. Prin comparație, în R. Moldova, pensia medie pentru dizabilitate în 2021 era de 1736,9 lei, aproximativ 86 de Euro. Prin comparație, în R. Moldova, pensia medie pentru dizabilitate în 2023 era de 2104 lei, aproximativ 105 Euro. Bineînțeles că cele 27 de state membre nu se află toate la același nivel de dezvoltare și situația persoanelor cu dizabilități diferă de la țară la țară, dar Republica Moldova, ca stat membru, ar avea acces la fonduri și ghidare din partea comunității Uniunii Europene.
Una din prioritățile Uniunii Europene este încadrarea persoanelor cu dizabilități pe piața muncii. Rata medie de angajare în UE este de 47%, țări precum Austria, Finlanda, Luxemburg și Suedia conducând cu o rată mai mare de 60%, alte țări, precum Ungaria cu 24% și vecina noastră, România, cu 32%, find în capătul clasamentului. Dacă ar fi să comparăm cu datele statistice din Republica Moldova, Biroul Național de Statistică ne informează că rata de participare la forța de muncă a persoanelor cu dizabilități în anul 2022 a constituit 15,9%, practic, în jumătate ca cea a României. Un exemplu pozitiv din experiența mea pe care îl pot aduce aici este un magazin-depozit second-hand din Olanda, regiunea Haarlem, pe care l-am vizitat personal, unde toți angajații și angajatele erau persoane cu dizabilități. În discuția cu ele, am descoperit că aceasta este o practică comună și încurajată de statul olandez – de a crea businessuri sociale și a le oferi persoanelor cu dizabilități posibilitatea de a avea un loc de muncă stabil. Acest exemplu din Olanda demonstrează cum politicile adecvate pot transforma visul de a avea o piață a muncii incluzivă într-o realitate pentru toți cetățenii săi.
În ultima mea vizită la Parlamentul European, am participat la European Youth Event 2023 și am luat parte la mai multe sesiuni dedicate persoanelor cu dizabilități și priorităților acestora în Uniunea Europeană. În acest material am încercat să aduc temele cele mai importante care au fost discutate, dar și să prezint mecanismele de suport ale Uniunii Europene. Totuși, cel mai deosebit a fost să văd o comunitate de țări ce au sisteme total diferite, care se adună la o masă, discută și găsesc compromisuri. M-am convins că dacă am face parte din comunitatea europeană ce are politici și direcția bine setată, am putea avea acces la resursele necesare pentru a implementa proiecte cu adevărat importante pentru persoanele cu dizabilități.
