De la 6 la 27 de state membre – analizăm extinderea Uniunii Europene

Luna mai poartă o dublă valență – îi comemorăm pe cei care au murit pentru ca noi să trăim în pace și celebrăm împreună valorile europene pe care le împărtășim cu toții. În acest an, luna mai înseamnă și aniversarea celui mai mare val de extindere a Uniunii Europene. După zeci de ani, în 2004, Europa a fost întregită prin extinderea sa istorică cu 10 noi state membre. La o distanță de 20 de ani, reflectăm – cum se întâmplă că Uniunea Europeană întrunește astăzi 27 de state membre și unde găsim situată Republica Moldova pe axa cronologică a potențialelor noi valuri de extindere.

Procesul prin care un stat aderă la Uniunea Europeană este cunoscut drept extindere. De la momentul inițierii și până în prezent, Uniunea Europeană a cunoscut câteva valuri succesive de extindere. Din 1973, când primele 3 state noi – Danemarca, Irlanda și Regatul Unit, au decis să facă parte din această comunitate și până în 2013, când Croația, cel mai nou stat membru, a acces la UE, procesul de extindere a crescut în complexitate și importanță. 

Ceea ce numim astăzi cu un sentiment de mândrie, dar și cu multă speranță, Uniunea Europeană,  a început de la 6 state fondatoare – Germania de Vest, Italia, Franța, Belgia, Țările de Jos și  Luxembourg, care, într-o lume marcată de ororile celui de-al Doilea Război Mondial, își doreau, întâi de toate, pace. În 1973, Comunitatea Economică Europeană (CEE) crește de la 6 la 9 state, incluzând și Danemarca, Irlanda, Regatul Unit. În 1981 – Grecia, iar în 1986 – Portugalia și Spania, aderă la CEE, mărind numărul membrilor la 12. Statele care au aderat prin al patrulea val de extindere – Austria, Finlanda și Suedia, făceau parte deja din Uniunea Europeană, care întrunea 15 state membre. 

Data de 1 mai 2004 marchează un moment istoric pentru proiectul de pace și prosperitate pe care-l cunoaștem drept Uniunea Europeană. Dacă întoarcem fila calendarului cu 20 de ani în urmă, ne bucurăm de momentul în care Uniunea Europeană s-a extins prin aderarea a 10 noi state membre: 2 țări mediteraneene – Cipru și Malta, alături de alte 8 state din Europa Centrală și de Est, adică din fostul bloc sovietic – Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia și Ungaria. În 2007, prin aderarea Bulgariei și a României, Uniunea Europeană devine vecina de care ne desparte doar o graniță artificială. În 2013, Croația devine cel mai nou stat membru al Uniunii Europene. 

Vine valul de extindere?! Cine e următorul?

Uniunea Europeană înseamnă demnitate umană, libertate, drepturile omului, egalitate, democrație, stat de drept. N-o recunoaștem doar noi, echipa Tinerilor Ziarului de Gardă. Acestea sunt valorile pe care se construiește acest proiect de pace și prosperitate pe bătrânul continent european. 

Articolul 49 al Tratatului privind Uniunea Europeană setează fundamentul procesului de extindere, pornind de la adeziunea valorică, dar și de la geografie (statele trebuie să fie amplasate pe continentul european), precum și de la recunoașterea suveranității acestora de către UE. La Chișinău, dar și în alte capitale din arealul geografic european, împărtășim aceste valori și le promovăm prin politicile pe care le dezvoltăm, însă drapelul Republicii Moldova nu se regăsește deocamdată în rândul celor 27 de state ale Uniunii Europene. 

Pe lângă valorile pe care le împărtășesc, statele care aspiră să devină membre ale Uniunii Europene trebuie să întrunească și un set de criterii de eligibilitate, cunoscute și drept Criteriile de la Copenhaga. Definite încă în 1993, aceste condiții sunt obligatorii pentru țările care își doresc să devină state membre ale Uniunii Europene:

• criteriul politic – instituții stabile, care să garanteze respectarea drepturilor omului și a statului de drept, protecția minorităților;
• criteriul economic – o economie de piață funcțională, care să reziste concurenței pe piața  din cadrul UE;
• criteriul legislativ – capacitate administrativă de a aplica acquis-ul UE, de a-și asuma obligațiile de membru, de a adera la obiectivele UE.

Aceste condiții exemplifică elementele necesare pentru buna dezvoltare a oricărui stat, așa cum esența lor cuprinde democrația, prosperitatea și o administrație funcțională. 

Este important să ne lărgim cunoștințele despre modul de realizare a extinderii Uniunii Europene, pornind de la simplul fapt că Republica Moldova se află în plin proces de aderare, cererea de aderare fiind depusă în martie 2022. Adeziunea valorică la Uniunea Europeană trebuie să fie completată prin pașii fermi pe care să îi facem în exprimarea clară a acestui deziderat. Pentru a înțelege mai bine unde se află Republica Moldova în calea europeană pe care o parcurgem, analizăm, pe scurt, etapele procesului de aderare. 

În prima etapă a aderării, statele care-și doresc să devină parte a Uniunii Europene trebuie să înainteze o cerere de aderare către Consiliu (ce este și cu ce se ocupă această instituție am reflectat într-un articol anterior). Intervine apoi Comisia Europeană, prezentând un Aviz prin care analizează dacă statul întrunește criteriile de aderare la Uniunea Europeană. După ce sunt  parcurse aceste două etape importante, lumina cade asupra celor 27 de state membre, care, în unanimitate, au rolul de a decide să acorde sau nu țării aspirante statutul de țară candidată pentru aderarea la Uniunea Europeană. Ne amintim cu multă căldură de iunie 2022, când Republica Moldova a devenit stat candidat pentru aderare la Uniunea Europeană, parcurgând cu succes această etapă.

În mai 2024, 9 țări sunt candidate pentru aderarea la Uniunea Europeană, în ordine cronologică: 

• Turcia (1999)
• Macedonia de Nord (2005)
• Serbia (2010)
• Muntenegru (2010) 
• Albania (2014)
• Republica Moldova (2022) 
• Ucraina (2022)
• Bosnia și Herțegovina (2022) 
• Georgia (2023)

Unele au primit undă verde pentru aderare încă în 1999, altele – abia în al doilea trimestru al anului trecut, însă, așa cum procesul de extindere este unul bazat pe meritele și progresele înregistrate, cine va fi următorul stat membru al Uniunii Europene devine aproape imposibil de prezis.

Etapa a doua, poate cea mai importantă din maratonul de rezistență administrativă care acompaniază aspirațiile noastre europene, se referă la procesul negocierilor de aderare, iar Republica Moldova s-ar afla anume aici, la această etapă a drumului spre UE. În perioada negocierilor, statul candidat pregătește terenul pentru implementarea acquis-ului comunitar (deja cunoașteți din articolele precedente, dar mai deslușim încă o dată că acquis-ul comunitar = toată legislația Uniunii Europene). Când se negociază modul de aplicare a legislației UE, Comisiei Europene îi revine responsabilitatea de a fi în strânsă conexiune cu modul desfășurării procesului, așa cum funcționarii din Berlaymont sunt cei care monitorizează cu atenție progresele privind agenda de reforme a statelor în proces de negociere. 

Ultima etapă ține de aderarea propriu-zisă a statului la Uniunea Europeană. Tot monitorizând cu diligență statutul reformelor curente, Comisia poate atesta momentul în care statul este pregătit pentru a deveni membru al UE. Pasul următor va ține de definirea tratatului de aderare. 

Pe lângă conotația simbolică a acestui document, tratatul de aderare este și un document de  importanță practică. Acesta poate fi comparat cu o instrucțiune prin care se explică termenii aderării. Bunăoară, în tratatul de aderare este prevăzută data exactă când statul va deveni oficial parte a Uniunii Europene. Acest acord va fi ratificat de către statul solicitant și de toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene.

O privire spre interior descoperă astăzi procedurile bine structurate și setul de condiționalități politice și economice clare pe care este necesar să le îndeplinească statele ce-și doresc să facă parte din Uniunea Europeană. Dacă însă ne uităm dincolo de granițele UE, devine tot mai clar faptul că extinderea este determinată inclusiv de imperativele geopolitice și de securitate. În încercarea de a balansa ecuația, deciziile privind extinderea vor ține cont atât de pregătirea propriu-zisă a statelor de a deveni parte integrantă a UE, cât și de capacitatea Uniunii de a prelua noi membri fără a aduce niciun prejudiciu celor 448 de milioane de cetățeni europeni ai celor 27 de state membre. 

Când vine valul de extindere al Uniunii Europene este dificil de prezis. Semnalele însă devin tot mai clare – avem nevoie de o Uniune Europeană rezilientă, prosperă, solidară, deci, o Uniune Europeană extinsă. 

Alexandrina GARUȚA, Colegiul Tinerilor ZdG