Bătrânețea demnă – temelia bunăstării societății daneze 

Asigurarea unei bătrâneți îndestulate și a unei îngrijiri demne pentru persoanele vârstnice este o piatră de temelie a bunăstării societății daneze. În Danemarca, țară membră UE din 1973, există la nivel de stat o politică de demnitate pentru îngrijirea vârstnicilor: un minister al vârstnicilor, o gamă largă de servicii sociale și medicale gratuite, unul dintre cele mai bune sisteme de pensii din lume și convingerea că fiecare om este valoros.

Una dintre formele de grijă ale statului față de persoanele în etate este îngrijirea la domiciliu. Despre cum funcționează acest sistem povestește moldoveanca Alina Racila, care este stabilită de 11 ani în sudul Danemarcei, iar în 2024 a devenit asistentă socială și de sănătate.

Cadrul legal, valorile și standardele de calitate privind îngrijirea vârstnicilor sunt dictate de minister, dar fiecare comună dintre cele 98 existente în Danemarca are propria politică de demnitate și este direct responsabilă pentru asigurarea vârstnicilor cu ajutor și îngrijire personală și practică, servicii alimentare și de reabilitare. Aceste servicii sunt gratuite și sunt prestate de asistenții sociali și de sănătate la domiciliu sau în centrele de îngrijire.

„Ministerul are drept priorități: calitatea vieții, autodeterminarea, continuitatea în îngrijire, alimentarea, moartea cu valoare, familia și lupta cu singurătatea”, explică Alina Racila.

În Danemarca (țară cu o populație de 5,9 milioane de oameni) există peste 1,1 milioane de persoane cu vârsta de peste 65 de ani, iar proporția persoanelor în vârstă va crește semnificativ în următorii ani, prognozează autoritățile. Dintre acestea, peste 167 de mii fie locuiesc în aziluri de bătrâni, fie primesc îngrijire la domiciliu în propriile case, iar în sectorul de îngrijire a vârstnicilor sunt antrenați aproximativ 74 de mii de angajați. Speranța de viață a danezilor este de 81,9 ani.

Statul propune ajutor

Alina Racila explică că odată ce a atins vârsta de pensionare, fiecare cetățean danez poate depune o cerere la primărie pentru a-i fi oferit ajutor acasă dacă nu se mai descurcă singur sau are probleme de sănătate. Cererea este examinată de un consiliu și este luată o decizie în funcție de necesitățile persoanei.

„Am în îngrijire, de exemplu, un beneficiar de 91 de ani care are dificultăți în a-și face igiena personală și necesită o vizită pe săptămână. O dată la două săptămâni, o persoană merge să facă curat în casă. O dată în săptămână vine mâncarea pre-preparată, care necesită doar încălzită. Are mașină de spălat și de uscat rufe. Persoana locuiește singură și se descurcă. Totodată, am o doamnă de 85 de ani care locuiește împreună cu soțul. Îi vizitez o dată pe zi, dimineața, pentru igienă personală și administrarea pastilelor. Atât”, exemplifică Alina Racila, precizând că beneficiari ai acestui sistem pot fi și persoane mai tinere, care suferă de anumite boli fizice sau psihice cronice.

Există cazuri când vârstnicii nu solicită ajutor și atunci reprezentanții primăriei fac vizite preventive mai multor categorii de persoane, precum cele de peste 70 de ani care locuiesc singure sau cele cu vârsta între 65 și 81 de ani care se află în grupuri de risc, având probleme de sănătate fizică sau mintală.

„Sunt și persoane care refuză ajutorul. În aceste cazuri, reprezentanții primăriei vor să vină să verifice dacă florile nu sunt ofilite, dacă pisica nu a murit de foame sau dacă gunoiul nu stă adunat într-un colț, dacă hainele sunt spălate și în frigider este mâncare. Scopul nu este de a pedepsi omul, ci de a-i veni în ajutor”, precizează Alina Racila, punctând că aceste vizite contribuie la creșterea securității, bunăstării și sănătății în rândul cetățenilor, deoarece oferă consiliere și îndrumări cu privire la activitățile destinate persoanelor în etate și opțiunile de sprijin ale comunelor.

Pacienți la domiciliu

Alina Racila spune că serviciile medicale sunt costisitoare în Danemarca, respectiv, aflarea în spital costă scump statul. De aceea, atunci când pacientul nu se mai află în stare critică și nu mai are nevoie de supravegherea permanentă a medicilor, este trimis la un centru de reabilitare sau acasă, unde poate beneficia de servicii medicale și îngrijire.

„Acasă, pacienții sunt vizitați și monitorizați de către diverși specialiști: asistenți sociali și medicali, fizioterapeuți. Dacă asistentul social poate să ajute persoana să mănânce, să facă baie, să scoată gunoiul, să facă curat în casă, să se îmbrace și dezbrace, să se miște din pat în scaun sau scaunul cu rotile, de ce ar trebui să se facă asta în spital?” menționează Alina Racila.

Un sistem 24/7

Fiecare comună are un centru și echipe care prestează servicii la domiciliu 24/7. Acestea sunt formate din trei categorii de angajați: necalificați, ajutori și asistenți sociali și de sănătate, așa cum este Alina Racila, care a făcut studii în limba daneză în domeniul asistenței sociale și medicale.

Cele mai dese vizite sunt efectuate în cazul bolnavilor paliativi, fiind necesară evaluarea stării de sănătate o dată la două-trei ore, atât ziua, cât și noaptea. 

Alina Racila precizează că fiecare comună dispune și de un depozit de utilaje și dispozitive medicale, precum paturi electrice, ascensoare sau scaune cu rotile. Acestea pot fi solicitate de asistenții sociali după ce argumentează necesitatea și demonstrează că soluțiile accesibile și mai ieftine nu sunt eficiente. 

În funcție de posibilitățile financiare ale comunelor, sunt formate echipe specializate pentru a acorda îngrijiri anumitor categorii de beneficiari, cum ar fi bolnavii paliativi sau cu demență. 

„Sistemul este digitalizat. Noi venim la ora 8:00 și pe calculator vedem deja o listă cu toate persoanele care beneficiază zi de zi sau sunt proaspăt intrate în sistem. Respectiv, avem și o listă a sarcinilor pentru fiecare beneficiar în parte. Aproape zilnic sunt în contact cu asistentul medical, cu fizioterapeutul, cu diferiți medici. Dacă este o urgență, suntem în contact telefonic, dacă nu, se face printr-un e-mail oficial. Avem acces la toate informațiile necesare despre cum ar trebui să efectuăm atât procedurile medicale, cât și cele mai simple acțiuni: îngrijirea corpului, hrana, baia. Documentăm foarte mult ceea ce facem. De exemplu, eu am lista cu sarcinile pe care trebuie să le realizez și descriu amănunțit tot ce deviază de la planul stabilit. Mai mult, documentăm digital procedurile medicale: dacă s-au oferit pastile, dacă au fost luate corect sau cu întârziere, dacă s-a măsurat nivelul glucozei în sânge și cum s-a administrat insulina, până la faptul dacă au apărut reacții adverse sau starea pacientului s-a schimbat. De foarte multe ori am fost nevoită să apelez asistența medicală urgentă și împreună să luăm o decizie”, explică Alina Racila, adăugând că toate datele sunt introduse într-un jurnal digital al pacientului, fiind bine protejate și accesibile pentru specialiștii comunei, care calculează timpul și numărul de vizite necesar fiecărui beneficiar.

Reforma vârstnicilor

La sfârșitul anului 2024, în Danemarca a fost votată reforma vârstnicilor, care schimbă fundamental modul în care este reglementată și desfășurată îngrijirea persoanelor în etate. Reforma urmează să fie implementată până în 2027 și prevede, printre altele, o mai mare libertate la nivel local, desființarea centrelor de bătrâni și formarea unor case locale de îngrijire, posibilitatea cetățeanului de a alege furnizorul de servicii de îngrijire și constituirea echipelor permanente care vor deservi același beneficiar.

„Deoarece există un număr mare de vârstnici și acesta crește, Danemarca își dorește ca în casa fiecărui om să intre cât mai puțini oameni și să fie tot aceiași. Iar comuna în care muncesc este una dintre primele comune care a decis, deja de anul trecut, că trece la echipe mici. Acum suntem trei echipe la aceeași locație: vizităm cetățenii din imediata apropiere a centrului, la distanța de 1-2 kilometri sau din satele apropiate. Acum lucrez în imediata apropiere a centrului și în echipa mea sunt cinci persoane. Fiecare are între 10-20 de vizite zilnic”, punctează Alina Racila și consideră că tot acest sistem este un rezultat al mentalității și culturii daneze, care consideră fiecare om valoros.