Cine este Recep Tayyip Erdogan, omul care conduce Turcia de peste 15 ani
Pentru prima dată, Recep Tayyip Erdogan (n.r.: aflat în funcția de prim-ministru) a fost invitat în R. Moldova încă în anul 2014, de către, pe atunci, omologul său Iurie Leancă. Politicianul turc a acceptat invitația însă așa și nu a vizitat Moldova. În anul 2015, în cadrul unei întâlniri cu președintele de atunci al R. Moldova, Nicolae Timofti, ministrul Afacerilor Externe al Turciei, Mevlut Cavusoglu, a anunțat despre o posibilă vizită a lui Erdogan în R. Moldova.
Erdogan a fost invitat și de către viceprim-ministrul, ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene Andrei Galbur, în 2016. Și de această dată Erdogan a acceptat invitația. În anul 2016 și președintele R. Moldova, Igor Dodon, l-a invitat pe Erdogan să viziteze R. Moldova. La una dintre întâlnirile sale cu Dodon, Ambasadorul Republicii Turcia la Chișinău, Hulusi Kilic, a declarat că Erdogan a acceptat invitația. Presa anunțase că vizita la Chișinău a președintelui Turciei este planificată pentru ziua de 5 mai 2017. Mai târziu, s-a aflat că Erdogan va vizita Moldova la 27 august, pentru ca, într-un final, vizita să fie contramandată pentru luna octombrie.
Născut la 26 februarie 1954 în Istanbul, Recep Tayyip Erdogan are patru copii: doi băieți și două fete. Înainte de a-și începe cariera politică, Erdogan a jucat fotbal profesionist în cluburi precum Erokspor, Camialti și İETT Spor.
În 1981 a absolvit Universitatea Marmara, facultatea de economie și științe administrative. În perioada în care își făcea studiile, l-a cunoscut pe Necmettin Erbakan, un politician islamist veteran, Erdoğan a devenind activ în partidele conduse de el – în ciuda interzicerii în Turcia a partidelor politice bazate pe religie.
Susținătorii săi spun că a îmbunătățit economia turcă și a introdus reforma politică. Criticii îl acuză de tendințele autocratice, de corupție și extravaganță. Erdogan este, de asemenea, criticat pentru faptul că nu a protejat drepturilor omului, a limitat libertatea de exprimare și a încercat să contracareze identitatea seculară a Turciei.
Scurt istoric al activității politice a lui Erdogan:
1984: a fost ales în calitate de șef de regiune al Partidului pentru bunăstare (Refah Partisi);
1985: este ales șef al Refah Partisi în Istanbul și devine membru al consiliului executiv central al partidului;
1994-1998: primar de Istanbul;
1998: Partidul pentru Bunăstare este interzis. Erdogan este închis pentru patru luni pentru „incitarea urii religioase după recitarea unui poem controversat”;
august 2001: devine co-fondator al partidului islamist Partidul pentru justiție și dezvoltare (AKP).
2002-2003: Erdogan câștigă majoritatea locurilor în alegerile parlamentare și este numit prim-ministru;
2003-2014: prim-ministru al Turciei;
iunie 2011: AKP câștigă cu o marjă largă în alegerile parlamentare, asigurând un al treilea mandat pentru Erdogan;
iunie 2013: demonstrațiile antiguvernamentale țintesc politicile lui Erdogan, inclusiv planul său de a transforma un parc într-un mall și de a cere reforme politice. Ciocnirile s-au soldat cu numeroși răniți;
decembrie 2013: este pornită o investigație cu implicarea a mai mult de 50 de suspecți, inclusiv membri ai cercului interior al lui Erdogan. Zece luni mai târziu, procurorul renunță la anchetă;
martie 2014: după ce Erdogan amenință să desființeze Twitter-ul într-un miting de campanie, Turcia interzice site-ul social media, având loc o suspendare a Twitter-ului timp de două săptămâni la nivel național;
10 august 2014: Erdogan este ales președinte în timpul primelor alegeri directe din istorie;
noiembrie 2014: la un summit găzduit de un grup de femei din Istanbul, Erdogan spune că femeile și bărbații nu sunt egali „pentru că natura lor este diferită”. Nu este pentru prima dată când liderul turc a făcut comentarii controversate despre femei: în trecut, a spus elevilor din Turcia că nu ar trebui să fie „pretențioși” atunci când aleg un soț și a cerut tuturor femeilor turce să aibă trei copii;
7 iunie 2015: la alegerile parlamentare din Turcia, AKP câștigă 41% din voturi;
15-16 iulie 2016: în timpul încercării de lovitură de stat de către o facțiune a armatei, cel puțin 161 de persoane sunt ucise și 1140 rănite. Erdogan se adresează națiunii prin intermediul FaceTime și îndeamnă oamenii să meargă pe străzi pentru a se ridica împotriva facțiunii militare din spatele revoltei. Erdogan îl acuză de tentativă de lovitură de stat pe clericul și rivalul său Fethullah Gulen, care trăiește în exil în Pennsylvania, SUA;
16 aprilie 2017: este votat un amendament constituțional care extinde puterile prezidențiale ale lui Erdogan. Mass-media din statul turc declară că aproximativ 51% dintre cetățeni au votat „da” la referendum, ceea ce anulează sistemul parlamentar al țării și ar putea permite lui Erdogan să rămână în funcție până în 2029. Observatorii electorali internaționali pun la îndoială că alegerile au fost libere și corecte. Liderii de opoziție din Partidul Popular Republican declară că intenționează să conteste rezultatele alegerilor în instanță;
16 mai 2017: Erdogan se întâlnește cu președintele american Donald Trump la Casa Albă. În timpul unei conferințe de presă comune, Erdogan salută victoria electorală a lui Trump și promite că va ajuta Statele Unite să lupte împotriva terorismului. Între timp, mai multe persoane protestează în fața reședinței ambasadorului turc. Nouă persoane sunt rănite;
12 octombrie 2017: Erdogan acuză SUA că își sacrifică relația cu Turcia, într-un discurs făcut după câteva zile de la arestarea unui membru al consulatului american și anunțul că refuză să recunoască autoritatea ambasadorului SUA, John Bass. Erdogan îi acuză pe Bass și pe ceilalți oficiali care au rămas din vechea administrație Obama de sabotarea relațiilor dintre cele două țări;
decembrie 2017: ca răspuns la decizia președintelui Trump de a recunoaște Ierusalimul capitală a Israelului, Erdogan declară că această acțiune este nulă și anunță intenția Turciei de a deschide o ambasadă a Turciei la Ierusalim;
24 iunie 2018: este reales în funcția de președinte al Turciei.
La câteva ore după ce a depus jurământul de învestitură într-un nou mandat de președinte al Turciei, Recep Tayyip Erdogan a anunțat componența noului cabinet de miniștri. Erdogan și-a numit ginerele, Berat Albayrak, în funcția de ministru al Finanțelor.
Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a depus pe 9 iulie 2018 jurământul pentru un nou mandat de cinci ani cu puteri sporite la conducerea Turciei, în fruntea căreia se află din 2003. Erdogan (64 de ani) a depus jurământul în parlament, unde o alianţă dominată de partidul său islamo-conservator, AKP, deţine majoritatea. După depunerea jurământului, Erdogan a prezidat o ceremonie la palatul prezidenţial, inaugurând o nouă eră în istoria modernă a Turciei, cu trecerea la un sistem prezidenţial, după o revizuire constituţională adoptată prin referendum în aprilie 2017.
Totodată, la începutul lunii iulie 2018, a fost emis un decret prin care atribuie mai multe puteri preşedintelui. Noile atribuţii îi permit lui Erdogan să numească miniştri şi să intervină în sistemul legal. Accederea sa la această „hiperpreşedinţie” survine la doi ani după o tentativă eşuată de puci, pe 15 iulie 2016, întreprinsă de militari rebeli şi urmată de vaste epurări, îndeosebi în armată, poliţie şi administraţie, cu arestarea sau demiterea a zeci de mii de persoane.
Surse: cnn.com,wikipedia,britannica.com,agerpres.ro, bbc.com, Daily sabah, newsmaker.md Foto: karadeniz-press.ro
