„O viaţă de erou cântăreşte cât 15 kg de demersuri…”
În or. Căuşeni, un veteran al războiului din 1992, luptător pentru integritatea şi independenţa R. Moldova, este lăsat în voia sorţii, bolnav, fără casă şi fără masă. Tudor Pânzari a fost rănit la război. El spune că în acele lupte a fost contuzionat la cap, fiind rănit şi la un picior. Aşa se face însă că, până în prezent, nu are grupă de invaliditate ca invalid de război, dar nici spaţiu locativ. Cele mai mari greutăţi ale vieţii acestui om nu au început pe timpul razboiului, ci recent, când a fost pus în situaţia de a continua lupta zi de zi, pentru o existenţă elementară.
„Consider că am fost persecutat de stat anume din motivul că am participat la acest război. Reprezentanţii comuniştilor au fost ostili întotdeauna faţă de participanţii la Războiul pentru Independenţă şi au ignorat permanent interesele noastre. Nu am casă tot din cauza lor. Oare aşa trebuie să se comporte cei de la putere cu noi?” se întreabă Tudor Pânzari.
Pensie de 275 de lei
Tot el se plânge: „N-am nicio rudă, am fost educat în casa de copii de la Tiraspol. Starea mea materială e foarte grea. Locuiesc pe la gazde ani de zile. N-am nicio sursă de existenţă. Primesc o pensie de 275 de lei. Nu-mi ajung bani nici pentru hrană, nici pentru medicamente. La Căuşeni am avut un apartament, unde şi acum îmi este viza de reşedinţă, dar clădirea a fost demolată când eram la spital. Şi până în prezent nu mi s-a acordat spaţiu locativ, nici pentru că acea clădire a fost demolată şi nici pentru că sunt invalid al războiului de pe Nistru. Ori de câte ori mă adresez primarului de Căuşeni, Anatolie Zaremba, care este membru al Partidului Comuniştilor, îmi răspunde că n-are de unde şi îmi mai spune că statul îmi poate acorda un credit preferenţial. Dar eu acest credit preferenţial nu îl pot primi din cauză că sunt invalid”.
Asigurarea cu spaţiu locativ, conform art. 4 alin. 1 al Legii R. Moldova nr. 435- XVI din 28.12.2003 privind descentralizarea administrativă, constucţia de locuinţe şi acordarea altor facilităţi pentru păturile social-vulnerabile, precum şi pentru alte categorii de populaţie, ţine de competenţa autorităţilor publice locale de nivelul întai, iar potrivit art. 29 alin.(1) al Legii R. Moldova nr. 436-VXI din 28.12.2007 privind administraţia publică locală, primarul asigură repartizarea fondului locativ şi controlul asupra întreţinerii şi gestionării acestuia în unitatea administrativ-teritorială respectivă. Totodată, în conformitate cu Hotărarea Guvernului R. Moldova nr. 1146 din 15.10. 2004, cu privire la creditele preferenţiale pentru unele categorii de populaţie, Tudor Pânzari este în drept să obţină un credit preferenţial pentru procurarea sau construcţia de spaţiu locativ de la instituţiile financiare, potrivit prevederilor legale, confirmate prin garanţiile acordate de autorităţile administraţiei publice locale.
Primarul face trimitere la comisie
Şi această soluţie e de competenţa primarului de Căuşeni. L-am găsit pe Anatolie Zaremba la unul dintre telefoanele de contact ale Primăriei. Primarul s-a declarat interesat să rezolve problema. El zice că l-a văzut pe Pânzari pe la şedinţele comisiei, dar că nu el este cel care hotărăşte. „Pentru aceasta este comisia care se ocupă de acordarea spaţiului locativ, ca şi de alte probleme. Eu doar semnez deciziile comisiei. Nu ştiu din ce cauză nu i se acordă spaţiu locativ.”
Ion Ciontoloi, preşedintele raionului Căuşeni, a precizat pentru ZdG că „statul are grijă de fiecare invalid aşa cum are grijă şi de Pânzari. Din partea Consiliului raional i-am acordat un ajutor material, dar referitor la spaţiul locativ, Consiliul nu dispune de fond locativ. Totodată, problemele cetăţeanului Pânzari cu privire la creditul preferenţial au fost examinate. Consiliul raional Căuşeni acordă scrisoare de garanţie participanţilor la acţiunile de luptă pentru apărarea independenţei şi integrităţii R. Moldova în scopul obţinerii creditului preferenţial pentru procurarea sau construcţia de spaţiu locativ, la prezentarea documentelor justificatoare, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Comisia a examinat cererea şi documentele anexate de Pânzari şi a solicitat, reieşind din prevederile Regulamentului cu privire la acordarea creditelor preferenţiale, să prezinte următoarele acte: contract de vânzare-cumpărare a spaţiului locativ şi act de verificare a condiţiilor locative întocmit de autorităţile publice locale pe teritoriul cărora îşi are viza de domiciliu. Dumnealui a prezentat doar actul de verificare a condiţiilor locative”. Nici Ciontoloi şi nici Zaremba nu au precizat de unde un invalid, fără venituri, poate obţine un contract de vânzare-cumpărare a locuinţei.
Pânzari intenţionează să declare greva foamei
În aceste circumstanţe, Pânzari spune că va intra în greva foamei. „Vreau să protestez. Ce fel de documente mai vor, am 15 kg de răspunsuri şi decizii, toate în favoarea mea, dar nici până acum nu am vreun rezultat – tot pe drumuri, fără casă, şi cu o pensie de 275 de lei, alocată ca invalid de război! Din moment ce statul nu mă ajută, nu mai vreau să fiu cetăţean al R. Moldova. Ce fel de stat e acesta care nu-şi ajută cetăţenii? Nu mai vreau nici casă, nici legitimaţie de invalid, doresc Refugiu Politic, din motiv că statul îmi ignoră drepturile de cetăţean şi de persoană.”
15 kg de hârtii într-un pachet negru de 1 leu. Asta e tot ce are Tudor Pânzari. Cereri, demersuri, scrisori adresate Comitetului Helsinki, decizii judecătoreşti, răspunsuri de la preşedintele interimar, Mihai Ghimpu, care face trimitere la Primăria Căuşeni, abilitată să soluţioneze problema… Are şi un titlu executoriu, din 13 ianuarie 2005, reconfirmat la 8 iunie 2005, care constată că „Pânzari Tudor, participant la conflictul de pe Nistru, în urma căruia a fost contuzionat (o rană în partea dreaptă a capului) şi o comoţie cerebrală în urma exploziei unei mine. Drept urmare, prin hotărarea judecătorească, s-a dispus acordarea în favoarea acestuia a grupei de invaliditate, recunoaşterea ca invalid de război, cu eliberarea ulterioară a legitimaţiei de invalid de război”. Hotărârea respectivă a intrat în vigoare la 28 ianuarie 2005, dar nici pană în prezent Comisia republicană medico-militară nu a făcut o expertiză medico-legală a stării sănătăţii lui Tudor Pânzari, iar în consecinţă acesta nu beneficiază de o legitimaţie de invaliditate, care i-ar asigura nişte şanse la un trai mai decent. „Cu 275 de lei nu poţi să trăieşti. Am fost diagnosticat cu epilepsie posttraumatică. Am accese, cad jos, mi-i rău. Nu pot să lucrez. Nici soţia mea nu poate, deoarece trebuie să stea alături de mine, dacă mi se face rău. Zi de zi ne luptăm pentru viaţă. În fiecare dimineaţă mă pornesc să caut ceva bani pentru pâine. 5-10 lei găsesc la cunoscuţi sau la oamenii cu suflet mare. Dar am nevoie şi de medicamente… Să fi avut casă, ar fi fost mai uşor. Am fi pus ceva în pământ, era să avem de unde mânca, dar aşa, nu avem nimic…”
Refigiu politic în America
Primarul de Căuşeni, Anatolie Zaremba, a mai precizat că ar fi înţeles că Pânzari ar avea casă. Conform unei adeverinţe a Consiliului Orăşenesc Căuşeni, „cetăţeanul Tudor Pânzari are domiciliu în or. Căuşeni, pe str. M. Frunză nr. 50 (adresa casei care a fost demolată)”. În acest certificat se mai spune că, pe teritoriul Primăriei Căuşeni, Pânzari nu are casă, cotă de teren şi gospodărie ţărănească.
Luptător pentru Independenţa R. Moldova, a ajuns astăzi să declare că „nu mai vrea să se considere cetăţean al acestui stat. Nu ştiu pentru ce am luptat atunci. Ca astăzi să stau pe drumuri, să nu am ce mânca? Să nu am unde dormi… Să nu am masă… Oare nu merit eu o viaţă decentă?”… Zeci de întrebări la care, de 18 ani deja, Tudor Pânzari nu poate găsi răspunsuri. Ştie doar că vrea să trăiască normal aici sau în altă ţară. „Vreau refugiu politic în America, acolo statul are grijă de cetăţenii săi, în special de cei care au luptat.”
Dumitru CIRICU
