„Uite asta e CASA lui ZUBCO” (video)

Într-o casă cu două niveluri, construită după cele mai moderne standarde, într-o zonă liniştită a Chişinăului – aici se pare că urmează să se mute în curând procurorul general al R. Moldova, Valeriu Zubco, împreună cu soţia şi cei doi copii ai lor. Terenul respectiv a intrat în posesia familiei Zubco prin 2004, în urma unor tranzacţii mai mult decât dubioase. Galina Leahu, proprietara de atunci a terenului, stă acum la Centrul de găzduire şi orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil, neavând o casă proprie.

Potrivit unor surse ZdG, Valeriu Zubco, procurorul general al R. Moldova, se pregăteşte să treacă în casă nouă, una mare şi frumoasă, cu două niveluri, ridicată la periferia oraşului, pe str. Vîlcele, în zona Gării de Sud.

„El nu prea vine, doar soţia”

Pe str. Vîlcele sunt înălţate mai multe case care ar putea fi ale procurorului general sau ale oricărui alt funcţionar de rang înalt din R. Moldova. Cele mai multe sunt cu două niveluri, iar curţile – ascunse după garduri de câţiva metri înălţime de privirile curioşilor. Pe această stradă, o casă, însă, pare să aibă ceva în plus. Mai mulţi muncitori lucrează la gardul casei, pregătită deja pentru a-şi găzdui stăpânii.

Întreb un tânăr care venea, probabil, de la şcoală: “Nu ştii care este casa lui Valeriu Zubco?”. “Uite asta e casa lui Zubco”, ne răspunde prompt băiatul, arătând cu degetul spre casa care ne atrăsese şi nouă atenţia. “Eşti sigur?”, insistăm noi. “Da, aşa spune lumea de aici… El nu prea vine încoace, doar soţia sa. Ştiu că era construită mai demult, dar se munceşte la ea mai intens de vreo jumătate de an – un an”, ne spune, încrezut, tânărul.

Am căutat şi alţi vecini care ne-ar confirma  această informaţie. Aşa am întâlnit un pensionar, care stătea la poarta casei sale, mâncând miez de nuci, strânse din copacul de la poartă. Îl întrebăm dacă nu a auzit cumva că, prin această zonă, urmează să intre în casă nouă şi procurorul Zubco. “Vreţi să ştiţi unde-i casa lui?”, ne-a întrebat acesta. “Acolo, la colţ”, continuă bărbatul, arătând cu privirea aceeaşi casă. ”De unde ştiţi?”, îl întrebăm. “Păi, de 80 de ani trăiesc aici, ştiu tot ce se întâmplă”, răspunde el. “Zubco a cumpărat locul de casă de la o verişoară de-a mea. L-a cumpărat cu mulţi bani, dar nu ştiu exact cu câţi. Are bani… E om mare Zubco ăsta”, ne spune moşul.

 

„Să nu vă daţi bătuţi”

Între timp, pe lângă noi trece alt localnic. Îl întrebăm şi pe el unde este casa lui Zubco. “Acolo e”, arată cu mâna spre acelaşi imobil impunător. “De unde ştiţi?”, îl întrebăm. “Tu ştii cum te cheamă pe tine? Aşa şi eu ştiu tot ce se întâmplă aici unde trăiesc”, ne-a răspuns sigur pe sine bărbatul, îndepărtându-se de noi. “Aveţi o meserie bună. Lucraţi în folosul poporului. Să nu vă daţi bătuţi. Continuaţi tot aşa”, ne-a îndemnat pensionarul, nemulţumit că, deşi a lucrat o viaţă la stat, acum are o pensie de doar 900 de lei, care nu-i va permite vreodată să trăiască omeneşte, nu să aibă şi o casă cu două niveluri, cu ogradă mare, garaj şi grădină.

Bătrânul ne-a povestit mai apoi că, în urma tranzacţiei verişoarei sale, o rudă a rămas fără casă, fiind acum adăpostită la Centrul de găzduire şi orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil. Acea persoană, cu a cărei istorie vom reveni mai târziu, se numeşte Galina Leahu. Anume ea a locuit anterior pe strada unde acum se înalţă casa cu două niveluri despre care vecinii spun că ar aparţine lui Valeriu Zubco.

„Soţia sa, Angela, vine deseori pe aici”

Între timp, bătrânul ne-a prezentat un alt vecin, de vreo 30 de ani, a cărui confidenţialitate o respectăm, din motive de securitate. Deşi misterios, el ne-a confirmat că acea casă aparţine procurorului general. Ne-a spus că ştie multe lucruri la acest subiect, dar că nu doreşte să ni le împărtăşească, pentru a nu-şi strica relaţiile cu un potenţial vecin ca Valeriu Zubco. Ne-a spus şi el că nu l-a prea văzut pe procuror venind încoace şi că soţia sa, Angela, e cea care vine deseori pe aici. Ea s-a ocupat de conectarea casei la conducta de gaze şi tot ea se ocupă de muncitori, care fac ultimele retuşuri la  casă. Acesta ne-a povestit o întâmplare mai veche, legată de acest imobil. “Atunci când se construia casa, paznicul a furat câteva tone de armătură şi a plecat. Deşi procurorul l-a căutat, nu a mai dat de el”, ne-a spus bărbatul. “Acum, nu o păzeşte nimeni, e pusă la “signalizare” (sistem de alarmă – n.r.). Ai pus mâna pe gard şi te-o văzut cine eşti. O aşa casă pe aici costă 150-200 mii de euro”, a conchis interlocutorul.

Video Lotul de pământ pe care se înalţă acum această casă cu două niveluri a aparţinut în 2003 Galinei Leahu. În acea perioadă, o nepoată de-a sa a amăgit-o şi l-a vândut. Acum, Galina Leahu nu are unde locui. „De fiecare dată când merg pe lângă această casă, plâng. Nu îmi vine a crede că nu mai e a mea”, spune bătrâna.

 

„A cui este casa asta? A procurorului Zubco, a cui… Da’ ce? Acuşi îl sun şi vine miliţia şi te arestează”, a încercat să facă o glumă un muncitor care lucra la o casă din vecinătate, după ce i-am adresat şi lui aceeaşi întrebare.

„Dl Zubco locuieşte cu familia la Ciocana”

Ne-am apropiat şi de muncitorii care muncesc la casa cu pricina. I-am întrebat când îl putem găsi acolo pe Valeriu Zubco. În timp ce ceilalţi îşi continuau lucrul, un bărbat de vreo 40 de ani ne-a spus că această casă nu este a lui Zubco. “Cine v-a spus aşa ceva? Nu e adevărat. Aici nu trăieşte nimeni acum. O doamnă răspunde de această casă. În legătură cu ce îl căutaţi? Lăsaţi un număr de telefon, eu am să-l transmit doamnei şi ea, dacă va dori, vă va contacta.” “Dar doamna nu e soţia lui cumva?”, insistăm noi. “Nu e soţia lui. Dar tu prea multe informaţii vrei de la mine”, ne-a reproşat bărbatul, pe ton supărat.

În timp ce făceam câteva fotografii imobilului, bărbatul ne-a observat, ne-a apostrofat, apoi a telefonat pe cineva şi ne-a chemat să vorbim la telefon. De partea cealaltă a liniei telefonice era o doamnă. Iniţial, pe un ton tăios, ne-a ameninţat că cheamă poliţia. I-am spus că suntem de la ZdG şi încercăm să verificăm o informaţie despre imobilul respectiv, care, potrivit unor surse, ar aparţine familiei Zubco. Femeia, care ne-a spus că este reprezentanta prin procură a proprietarei, ne-a zis că am fi prost informaţi.

„Într-adevăr, acest loc a aparţinut cândva familiei Zubco, dar a fost vândut doamnei Huzinschi. Dacă ea va dori ulterior să-l vândă, deja o să vorbiţi cu ea. Acum, din câte ştiu, dl Zubco locuieşte cu familia la Ciocana. Transmitem salutări celora care v-au dat informaţia. Au ajuns acum jurnalişti care au învăţat pe 5,6,7 să scrie articole. Mai demult, jurnaliştii scriau altfel. Acum, scriu doar cine cu cine se culcă”, ne-a spus femeia indignată, fără a se prezenta.

În 2004 – stăpâna casei, acum – fără loc de trai

Pe Galina Leahu am găsit-o la Centrul de găzduire şi orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil. Povestea ei este una desprinsă parcă din filme hollywoodiene. Anterior, Galina a locuit pe str. Vîlcele, acolo unde acum se înalţă casa cu două niveluri despre care vecinii spun că ar fi a procurorului general. După moartea mamei sale, căreia îi aparţinea acel teren, o nepoată, aflând de acest lucru, i-a promis că poate vinde terenul pentru o sumă mare de bani, din care îi va cumpăra o altă casă, într-o altă regiune, şi îi va mai da chiar şi bani de cheltuială. Nepoata a minţit-o, însă, şi, beneficiind de faptul că Galina avea încredere totală în ea, a vândut terenul, se pare, unui membru al familiei Zubco. Bani de buzunar nu i-a mai dat. A fost dusă în satul Şerpeni, într-o casă, de unde, ulterior, a fost nevoită să plece, pentru că acea casă, cumpărată de nepoată-sa pentru ea, nu fusese dată în proprietatea sa, conform înţelegerii iniţiale, ci în proprietatea nepoatei sale.

„Nu ştiam că mă va minţi. Credeam că vrea să mă ajute. Nepoata a făcut documente false şi mi-a vândut casa. La notar am fost întrebată dacă nu mi-e teamă că nepoata m-ar putea minţi. Am spus – nu. Aveam încredere în ea. După ce mi-am dat seama că am fost amăgită, am dat de două ori în judecată. O dată eu, altă dată – băiatul. Ea, însă, a băgat bani şi totul s-a terminat“.

„Când merg pe lângă casă, plâng”

Acum, Galina nu mai are unde locui şi stă noaptea la Centrul de găzduire şi orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil. Pensionara ne-a spus că, atunci când merge pe lângă casa unde a locuit anterior, plânge. “Încerc să evit acel drum. Nu-mi vine a crede că nu mai e casa mea acolo. Sora mea, cu doi copii, e tot pe drumuri acum. Fiica mea, care stă acum la gazdă, mi l-a arătat pe Valera ăsta la televizor şi mi-a spus că acum el trăieşte acolo. Am înţeles că e cel mai mare procuror din Moldova”, spune Galina. “Nepoata care m-a amăgit, Mariana Ţurcanu, trăieşte acum la porţile oraşului. Nu răspunde la telefon. Telefonul ei costă vreo 5 mii de lei, în timp ce noi stăm pe drumuri”, spune oftând Galina.

Mariana Ţurcanu nu ne-a răspuns nici nouă la numărul de telefon oferit de Galina Leahu.

„Stăpâna (ne)oficială” a casei în 2011

Persoanele care ne-au furnizat, iar apoi ne-au confirmat informaţia că imobilul de pe str. Vîlcele este al familiei Zubco ne-au spus că acesta a fost în trecut înscris pe numele lui Valeriu Zubco, însă, de ceva timp, el ar fi fost oficializat pe numele altei persoane. Toate astea pentru că ar fi existat probleme în legătură cu darea în exploatare a casei. Imobilul a fost proiectat prin 2004, iar anul acesta, în 2011, a avut loc recepţia finală.

Oficial, imobilul de pe str. Vîlcele  este trecut pe numele Marianei Huzinschi, notar privat, care activează în orăşelul Otaci, raionul Ocniţa. Aceasta a obţinut licenţa de notar în august 2002.

Contactată de ZdG, Mariana Huzinschi a răspuns evaziv la întrebări. “La Cadastru este contract de vânzare-cumpărare. Casa este scrisă pe numele meu. Este proprietate privată. Dacă doriţi să aflaţi mai multe detalii, contactaţi reprezentantul meu, care are procură să mă reprezinte”, ne-a spus Huzinschi. Deşi i-am adresat mai multe întrebări legate de relaţiile sale cu familia Zubco, notara răspundea cu aceleaşi fraze: “Casa este proprietate privată”. Rugată să ne ofere datele de contact ale reprezentantului său, Mariana Huzinschi ne-a cerut să verificăm aceste informaţii la ÎS “Cadastru”, şi după ce ne-a urat “o zi bună”, a închis. Ulterior nu a mai răspuns la apelurile ZdG.

A. Zubco: “Aş fi vrut, sincer vă zic”

Contactat în repetate rânduri, Valeriu Zubco nu a răspuns la telefon. “Am înţeles că interesul dumitale e mai mare decât se poate. Investigaţiile dumitale merg în aşa fel încât ai cooptat şi prieteni şi parteneri de la televiziune. Am nişte înregistrări luate de la stăpâna casei, dna Huzinschi, de la camera de luat vederi, în care, la câţiva paşi de dvs., în spate, stau reprezentanţi ai televiziunii”, ne-a spus Angela Zubco, când am solicitat-o la o discuţie despre imobilul de pe str. Vîlcele. Aceasta s-a referit la ziua în care am fost prima dată pe str. Vîlcele, filmând şi fotografiind casa. Ea ne-a dat de înţeles că deţine imagini cu noi şi că ştie cine anume suntem.

„Eu nu ştiu dacă te-aş putea întreba despre casa pe care o ai. Dacă nu ai casă, ai altele pe care eu le ştiu, dar nu aş putea să te întreb de ele pentru că-s indecente”, ne-a spus misterioasă Angela Zubco. “Mă întrebaţi lucruri personale. Nu ştiu în care ţară, cineva şi-ar permite să întrebe asta. Apropo. Am impresia că oricine poate avea o casă, doar eu nu. Nu scrie nimeni despre faptul că am o maşină veche, unde trăiesc, din ce casă ies… Nu vă temeţi, oameni buni, că nu am să am nimic în Moldova, că ţara asta e ţara surprizelor, cu părere de rău. Aşteptăm vremuri mai bune. Aş fi vrut, sincer vă zic, să mă instalez într-un alt loc, dar nu-i posibil”, a punctat soţia lui Valeriu Zubco.

„Cum vor evolua lucrurile, e greu de spus”

„Da, cândva, locul respectiv a aparţinut soţului, fiind moştenit de la o bunică de-a sa, care avea probleme grave de sănătate şi, într-un fel sau altul, şi-a asigurat trecerea în nefiinţă. Acolo a fost o bojdeucuţă (de la bojdeucă – casă mică, sărăcăcioasă – n.r. ), de care, din câte ştiu eu, s-a ocupat el (Valeriu Zubco – n.r.). A încercat ceva să facă, dar nu a reuşit. La un moment dat, ea a fost înstrăinată, fiind dată altui proprietar, cu obligaţiuni contractuale asumate”, a mai spus Angela Zubco.

Soţia procurorului Zubco a încercat să ne explice că acel imobil a fost vândut încă înainte ca soţul ei să devină procuror general, dar că contractul de vânzare-cumpărare are o parte adiţională, în care sunt stipulate metodele şi termenii prin care Mariana Huzinschi se va achita cu familia Zubco.

„Persoana respectivă nu şi-a îndeplinit încă obligaţiunile  contractuale. E greu de spus ce va fi”, afirmă Angela Zubco. “Deci, casa ar putea deveni într-un final a d-stră, dacă persoana respectivă nu achită?”, întrebăm noi. “Investiţiile ei sunt mari. Nu este încă trasă o linie în toată povestea asta ca eu să pot spune ceva cu certitudine. Casa îi aparţine legal ei. Acum doar trebuie ca legalizarea să fie definitivă, pentru că, din diverse motive, s-a tărăgănat procesul. Cum vor evolua lucrurile, este greu de spus. Dar cu certitudine să spun eu că mă voi muta acolo, e greu de spus. Sincer, ca să deschid o paranteză, eu aş vrea. Dacă ea mi-ar da cu drept de locaţiune sau m-ar impune să investesc sau să-i plătesc temporar, până când eu am să am altă posibilitate. Dar acum, imobilul nu-mi aparţine…”, a mai spus Angela Zubco.
“Acum ce, să-i cer soţului să meargă din poartă în poartă să le arate vecinilor contractele de vânzare-cumpărare şi să anunţe public toată stradela, care aşteaptă ca Zubco să se instaleze acolo ca să le facă drumul, că de fapt casa nu e a noastră?”, se întreabă soţia lui Valeriu Zubco.

„Dacă vreţi să scrieţi că o babă ne-a povestit că… e ok. La moment nu am ce ascunde. Înstrăinarea a avut loc încă cu mult timp înainte ca el să devină cine a devenit. Legal, nu văd nicio problemă. Din orice unghi o iei, juridic totul e legal”, a conchis Angela Zubco.

Casa, cumpărată, apoi moştenită de Zubco

Istoria oficială a imobilului de pe str. Vîlcele arată că, în 2004, acesta era înscris pe numele Galinei şi Sofiei Leahu. Istoria Galinei am redat-o mai sus. Sofia Leahu este mama ei. Nepoata Galinei, cea care s-a “oferit” să-i vândă casa, i-a vândut-o ulterior Claudiei Cogan. La puţin timp, aceasta, prin moştenire, i-a transmis casa lui Valeriu Zubco. Deşi Angela Zubco ne-a spus că tranzacţia dintre familia ei şi Mariana Huzinschi privind imobilul de pe Vîlcele a avut loc cu mult timp înainte ca soţul ei să devină procuror general, actele oficiale arată că contractul a fost semnat la 6 iulie 2010, adică peste vreo 10 luni după ce Zubco era numit procuror.

Şi din spusele Angelei Zubco reiese că Claudia Cogan, cea care avea să-i lase imobilul moştenire lui Valeriu Zubco, ar fi fost o rudă a actualului procuror. Or, se pare, imobilul, deşi cumpărat de cineva din familia Zubco, a fost înscris iniţial pe numele Claudiei Cogan, pentru a evita eventualele probleme cu justiţia, apărute în urma proceselor de judecată intentate de familia Leahu.

Declaraţiile de avere ale familiei Zubco

Declaraţiile de avere ale lui Valeriu Zubco nu sunt foarte clare. Din cea din 2009 aflăm că acesta împreună cu soţia, copiii şi persoanele aflate la întreţinerea sa au obţinut în cursul anului 2009 următoarele venituri: 112 mii de lei la locul de muncă de bază, 44 mii de lei din activitatea pedagogică, 6 mii de lei din activitatea ştiinţifică şi 42 mii de lei din alte surse legale. La compartimentul bunuri imobile a fost înscris un lot de pământ estimat la 1356 de lei şi un apartament, proprietate privată, în valoare de 349779 lei, adică aproximativ 20 mii de euro. Familia Zubco mai deţinea în 2009 cota-parte de 75 % capital social în cadrul unei societăţi comerciale.

În 2010, familia Zubco a obţinut 298 mii de lei la locul de muncă, 47 mii de lei din activitatea pedagogică, o mie din cea ştiinţifică şi 349 mii de lei din valori imobiliare.

Soţia lui Valeriu Zubco, Angela Zubco, este preşedinta Agenţiei pentru Susţinerea Învăţământului Juridic şi a Organelor de Drept „EX LEGE”, funcţie deţinută, din 2000 şi până în momentul în care a fost numit procuror general, de soţul ei, Valeriu Zubco.