Tatiana Eţco: De vorbă cu Premierul
Oarecum s-au întâlnit. Premierul Vladimir Filat a ieşit în faţa Guvernului, unde se adunase o coloană de activişti ai partidului pe care îl reprezintă. Erau toţi în verde, cu streaguri şi cu multe maşini. Nu este prima dată când aceştia trec cu mare gălăgie prin faţa Executivului şi a cortului protestatarului Pânzaru. Nimeni nu s-a oprit lângă afişele combatantului. Tot atâţia l-au salutat şi l-au întrebat de sănătate.
«Eu m-am uitat la dânsul şi el la mine. M-a văzut!», spune Tudor despre prima sa întâlnire cu premierul. Acesta a mers mai departe, spre Guvern. Nu au stat de vorbă şi nici nu s-au salutat. «Cred că era ocupat», îşi explică protestatarul întâlnirea care s-a rezumat doar la schimbul de priviri. Din prea mult bun simţ, Pânzari pare a fi stânjenit de ideea de a sta de vorbă cu un oficial în plină stradă, acolo unde de câteva luni şi-a mutat casa. Nu-şi poate imagina cum ar fi ca atunci când trec pe lângă casa lui improvizată, de lângă Guvern, Ghimpu, Filat sau Chirtoacă să-i oprească din cale şi să se bage în sufletul lor cu problemele sale, deşi s-ar simţi flatat să-l salute vreun om important din stat, lucru care nu s-a întâmplat încă niciodată.
În sfârşit, după 3 luni, 2 săptămâni şi 2 zile, speră să stea de vorbă cu premierul Filat, cu care, crede el, se cunoaşte din priviri. Acum câteva zile, a ieşit la el cineva din Guvern. «Era un bărbat, aşa, slăbuţ. A zis că-i pres-secretariul lui Filat şi că acesta i-a dat indicaţii să vină. M-a întrebat ce vreau şi eu i-am spus. Pe urmă m-au chemat înăuntru şi am vorbit cu o doamnă. I-am spus toată istoria. Ea m-a întrebat dacă nu am altă soluţie decât să protestez. I-am zis că ar fi — să cer azil în America, dar ar trebui să merg încolo, iar cu pensia mea de 275 de lei nu ştiu cum să ajung. Mi-a spus că în vreo două zile o să mă cheme iar, în biroul premierului, la un fel de şedinţă, unde vor fi toţi cei implicaţi, şi primarul din Căuşeni, şi Ministrul Apărării, şi cel al Sănătăţii. Eu am să le spun că merg încolo numai cu dvs., de la Ziarul de Gardă. Aţi fost alături de mine tot timpul şi vreau să fiţi şi acolo. Veţi veni?», m-a întrebat cu sfială omul.
Deşi după discuţia cu reprezenţanţii din Guvern părea entuziasmat, a doua zi, îşi mai pierduse din optimism. Şi-a amintit că şi un reprezentat al preşedintelui interimar, Mihai Ghimpu, fusese la el, îl pusese să scrie de ce protestează şi-i promisese că va reveni cu noutăţi, pe care combatantul încă le mai aşteaptă. Şi preşedintele Asociaţiei Refugiaţilor îi promisese implicarea sa şi organizarea unei conferinţe de presă, dar…
Până va vedea vreo promisiune împlinită, protestatarul trebăluieşte în jurul cortului, continuă să-l pregătească de iarnă. De pe un şantier de construcţie cerşeşte câteva scânduri, de pe altul – nişte bucăţi de penoplast. Nu prea are cuie, dar crede că se descurcă cumva în lipsa lor. Noaptea se încălzeşte cu lumânări, iar de mâncat nu spune că n-are şi nici să ceară de la cineva nu îndrăzneşte. Răspunsul său te emoţionează. «Când văd că palatca nu-i ca lumea, nici nu mi-i a mânca».
Tatiana Eţco, tatianaetco.zdg@gmail.com
