„NATO ne-a schimbat profund”. Cazul României

În cei 13 ani de la aderarea la NATO, Armata României a trecut prin transformări profunde, atât la capitolul profesionismul militarilor, cât şi la cel al dotării tehnice. Mai întâi a fost nevoie de o schimbare a mentalităţii, spun reprezentanţii Ministerului Apărării Naţionale (MApN) de la Bucureşti, după care a urmat adaptarea la standardele NATO, astfel încât, în prezent, militarii români să poată afirma cu mândrie că nu sunt „cu nimic mai prejos faţă de aliaţi” şi că România are un cuvânt important de spus în cadrul NATO şi în menţinerea păcii în lume. Din 2018, odată cu alocarea către Armată, în premieră, a unei cote de 2% din Produsul Intern Brut (PIB), România îşi va dota Forţele Terestre, Aeriene şi Navale cu tehnică de ultimă generaţie. Acest fapt, potrivit militarilor români, va creşte capacităţile de apărare şi va contribui la relansarea industriei de apărare româneşti.

În zilele de 10-16 decembrie, un grup de jurnalişti din R. Moldova au întreprins o vizită în România, organizată de Centrul de Informare şi Documentare privind NATO din R. Moldova (CID NATO) în colaborare cu MApN. În cadrul vizitei, jurnaliştii au avut ocazia să discute cu reprezentanţii MApN şi să viziteze mai multe unităţi militare şi instituţii de învăţământ cu profil militar.

„Fiecare naţiune îşi doreşte siguranţă în primul rând”

Primul obiectiv militar vizitat a fost Brigada 15 Mecanizată „Podu Înalt” din Iaşi. Aici, colonelul Lucian Sandu, locţiitor al comandatului brigăzii, a vorbit despre transformările prin care a trecut brigada pe care o reprezintă, dar şi Forţele Terestre Române odată cu apropierea şi, ulterior, intrarea în Alianţa Nord-Atlantică. „Aderarea la NATO, în afara faptului că asigură o pregătire performantă, care dezvoltă capacităţi fundamentale în instruirea noastră, ne asigură şi experienţa multinaţională de care nu am avut parte până în acel moment. Fiecare naţiune îşi doreşte siguranţă în primul rând. Reorganizarea armatei a determinat necesitatea aderării la această alianţă, care este capabilă să ne asigure o securitate naţională dezvoltată”, afirmă militarul. La 3 ani după aderarea la NATO, România a suspendat serviciul militar obligatoriu, iar în prezent armata este compusă doar din militari profesionişti. „Faptul că s-a renunţat la stagiul obligatoriu a fost compensat prin încadrarea militarilor profesionişti. Aderarea la NATO a determinat luarea acestor decizii: reorganizarea sistemului şi organizarea de structuri care să facă faţă obiectivelor stabilite la nivel naţional”, explică Lucian Sandu.

„NATO ne-a schimbat profund”

Un alt obiectiv militar strategic al României este Baza 95 Aeriană „Erou Căpitan Aviator Alexandru Şerbănescu” de la Bacău. Impactul aderării la NATO s-a făcut simţit şi aici. Pentru că trebuiau să corespundă noilor standarde, vechile avioane sovietice MIG-21, care se aflau în dotarea Armatei Române, au fost modernizate şi echipate cu avionică nouă, compatibilă cu cea folosită de NATO. „Noi am luat o platformă pur est, pe care am integrat avionică vest. Luptând în comun cu armatele NATO, trebuie să fii şi interoperabil. Asta înseamnă că, în momentul în care ne ducem şi luptăm în comun, să nu avem standarde şi arme diferite. Pentru noi marea provocare la momentul acela a fost o schimbare de mentalitate, schimbare de tehnici, tactici, proceduri, o reorganizare a armatei după modelul vest”, afirmă Lucian Michinici, şef de birou în cadrul Bazei Aeriene de la Bacău.

„NATO ne-a schimbat profund, deoarece a trebuit să devenim interoperabili, iar acum, după atâţia ani de NATO, vom schimba acest cuvânt de interoperabilitate cu „commonality”, adică în viitor vom vorbi despre ceva comun. Deja ne antrenăm, gândim, suntem echipaţi după aceleaşi standarde. Ne-am schimbat, dar toate astea vin cu timpul. A fost nevoie de o schimbare treptată şi a societăţii, pentru că societatea este cea care ne bugetează şi cea care formează tinerii candidaţi pe care îi preluăm, îi formăm şi îi lăsăm mai departe moştenire”, susţine Lucian Michinici.

Armata – în sprijinul comunităţii din care face parte

Baza 95 Aeriană de la Bacău are nu doar un rol militar important, ci participă şi la diverse operaţiuni umanitare, inclusiv internaţionale, salvând vieţi. „În iulie-august 2005, am executat transport aerian de persoane, alimente, apă, carburanţi în zonele afectate de inundaţii. Am avut parte de situaţii de urgenţă când râurile au ieşit din matcă şi au făcut imposibilă deplasarea, aprovizionarea cu apă şi alimente şi, mai ales, evacuarea persoanelor care au avut nevoie de îngrijiri medicale. Apoi, în iulie-august 2008 am preparat hrană pentru populaţia sinistrată dintr-o localitate care a fost ruptă de restul lumii. Nu exista nicio posibilitate de intervenţie şi atunci am fost chemaţi să asigurăm un pod aerian. Timp de o săptămână şi jumătate, cât autorităţile au lucrat la repararea drumului şi la asigurarea căilor de comunicaţie către această localitate, oamenii de acolo au depins de noi. Ne mândrim că am reuşit să le oferim ajutor când au avut mare nevoie. În 2010 a fost, cred eu, cea mai dezastruoasă situaţie care s-a întâmplat în acest judeţ (n.r.: Bacău) în ultima sută de ani. Râul Siret a ieşit din matcă, a rupt calea ferată şi şoseaua şi a inundat o zonă semnificativă. Deci a izolat această parte a ţării. A fost una din cele mai ample acţiuni ale noastre în sprijinul autorităţilor locale”, explică Lucian Michinici, adăugând că, în fiecare iarnă, militarii de la Bacău ajută oamenii din zonă cu hrană, asistenţă medicală şi acces la căile de comunicaţie.

De la Trabant, la maşină de Formula 1

Un alt obiectiv de maximă importanţă nu doar pentru România, ci şi pentru Alianţa Nord-Atlantică, este Baza Aeriană de la Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa. Aici, alături de militari români, sunt dislocaţi şi militari americani şi canadieni. Printre aceştia şi Cristian Roscius, militar canadian de origine română, care ne-a explicat rolul trupelor NATO la Marea Neagră. „Prezenţa forţelor NATO aici, în flancul estic, transmite un mesaj de descurajare, că suntem prezenţi cu forţe, cu arme, cu muniţii şi că nu permitem, de exemplu, o agresiune din est. În al doilea rând, este un transfer de valori şi antrenamente pentru întărirea forţei profesionale a românilor. Înainte, acum câteva zeci de ani, România putea fi comparată cu un Trabant, iar acum noi le spunem că sunt o maşină de Formula 1. Ăsta e nivelul, asta e diferenţa şi trebuie schimbată nu doar tehnologia şi dotarea, ci şi mentalitatea”, afirmă militarul canadian.

„Nu suntem cu nimic mai prejos faţă de aliaţi”

Comandorul Octavian Tărăbuţă, rectorul Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” din Constanţa, afirmă că schimbările în cadrul Forţelor Navale Române, la fel ca şi în alte structuri ale Armatei, nu s-au produs brusc, odată cu aderarea la NATO, ci au început încă din anii ’90, atunci când România a devenit prima ţară admisă în Parteneriatul pentru Pace. „De atunci a început şcolirea noastră, atunci am început să primim expertiză de la viitorii noştri aliaţi. Am făcut cursuri în America, începuse exerciţii în cadrul Parteneriatului pentru Pace, destinate misiunilor de salvare umanitară, de control al traficului, de eliberare a căilor de comunicaţii. În Parteneriatul pentru Pace am început să transformăm vechiul nostru sistem estic, iar când a venit aprilie 2004 (n.r.: data intrării României în NATO) a fost o trecere naturală, nu a fost un şoc, adică eram deja adaptaţi, vorbeam aceeaşi limbă, înţelegeam ce avem de făcut în viitor”, afirmă comandorul (grad de ofiţer în aviaţie şi în marină, corespunzător gradului de colonel din armata terestră). După aderarea la NATO, spune Octavian Tărăbuţă, pregătirea militarilor români a devenit şi mai intensivă. „S-a trecut la misiuni, antrenamente, echipamente comune cu partenerii noştri NATO. De atunci şi aliaţii capătă tot mai multă încredere în noi, şi statul nostru îşi tot creşte profesionalismul forţelor armate. Am avut trupe în Iraq, în Afganistan, nu suntem cu nimic mai prejos faţă de aliaţi, chiar şi faţă de americani”, afirmă cu mândrie comandorul Tărăbuţă.

Obiectivul următorilor 10 ani: 7 sisteme de rachete Patriot, 48 de avioane F16 şi 227 transportoare Piranha V

În următorii 10 ani, Armata Română va achiziţiona tehnică militară nouă pentru toate categoriile de forţe: terestre, aeriene şi navale. Prin aceste investiţii, de ordinul miliardelor de euro, România urmăreşte nu doar înzestrarea armatei, ci şi relansarea industriei de apărare româneşti. „Pentru forţele terestre s-au semnat contracte pentru 227 de transportoare de ultimă generaţie Piranha V. O parte dintre ele, 30 la număr, sunt aduse de la fabrica din Elveţia, dar restul de 197 se vor face la Bucureşti. Ideea este de a dezvolta şi industria de apărare de la noi, adică banii pe care-i investeşte Ministerul Apărării să se regăsească şi în industria şi economia noastră. O parte din bani se întorc tot în sprijinul societăţii noastre. Toate astea presupun resurse financiare importante şi nu se pot face într-un an. De asta şi obiectivul este pe o perioadă de 10 ani”, afirmă colonelul Oliver-Marius Anghel, seful biroului de presă al MApN.

Pe 1 noiembrie, curent, MApN a anunţat că a primit scrisoarea de acceptare din partea Guvernului SUA privind achiziţionarea primului sistem de rachete sol-aer cu bătaie mare (HSAM) tip PATRIOT. Acesta este primul din cele şapte sisteme PATRIOT pe care MApN le va achiziţiona în cadrul unui program a cărui valoare totală este de circa 3,9 miliarde de dolari.

Pentru 2018 MApN va avea un buget de 18,16 miliarde de lei româneşti (cca 4,7 miliarde USD), ceea ce reprezintă o majorare cu 11,3% faţă de 2017. Astfel, prin alocarea acestui buget, România este unul din cele doar 6 state membre NATO care îşi respectă angajamentul de a aloca Armatei 2% din PIB.