Brutăria familiei cu inimi calde

Fiecare început este anevoios, dar nu şi imposibil atunci când vrei să faci ceva frumos şi util pentru cei din jur, susţin Victoria şi Sava Plugaru. În urmă cu aproape două decenii, prin anul 2000, familia Plugaru a deschis o brutărie la Bardar, satul lor de baştină. „Când am fondat afacerea, aveam 100 de lei în buzunar. A fost o provocare care ne-a schimbat viaţa”, susţine Sava Plugaru, capul familiei şi administratorul fabricii de pâine.

Au decis să deschidă brutăria pentru a facilita munca Victoriei Plugaru, tehnolog specializat în producerea pâinii. „Îmi era jale de soţie că lucra la o fabrică de panificaţie de dimineaţă până seara şi primea un salariu foarte mic. Într-o zi, i-am zis că trebuie să facem ceva, şi aşa am început să coacem pâine pentru cei din sat şi nu numai”, recunoaşte administratorul brutăriei din Bardar.

„Aici aluatul se odihneşte”

Pe Sava Plugaru l-am întâlnit vineri dimineaţa în curtea din spatele brutăriei, în timp ce spăla cu furtunul un microbuz. Bărbatul ne-a spus că este o zi mai complicată, pentru că au primit multe comenzi, iar la brutărie femeile lucrează din greu chiar dis-de-dimineaţă. „Seara va fi în sat o nuntă şi trebuie să facem un tort şi mai mulţi colaci. Apoi, nici oamenii nu pot rămâne fără pâine, aşa că avem mult de lucru”, ne spune el în timp ce coborâm nişte scări până ajungem în sala albă, unde colăceii prind culoare şi devin rumeni şi aromaţi. Mirosul îmbietor al pâinii proaspăt coapte se răspândeşte în încăpere. Aceasta este învăluită de un aer cald şi plăcut, unde găsim trei femei care frământă aluatul pentru următorii colaci. Făina şi alte ingrediente sunt pregătite în voie. Se adaugă apa, zahărul, un fir de sare şi se conectează aparatul care amestecă compoziţia. Femeile trec la masa de modelat şi fac ultimele pregătiri, într-un ritual zgomotos. Ordonează pe masa de lucru aluatul tăiat şi încep să împletească cu dibăcie cosiţele viitoarelor „vedete” ale nunţii. Fiecare femeie îşi are locul său şi ştie ce are de făcut. „La brutărie lucrează şase persoane, toate sunt din Bardar. Majoritatea sunt pensionare sau mai au puţin şi vor ieşi la pensie”, ne spune Sava Plugaru.

Până a fi băgată în cuptor, pâinea ajunge în dospitor. „Aici aluatul se odihneşte”, ne explică o femeie care lucrează la brutărie de 10 ani.

Mirosul de pâine caldă

Proprietarii susţin că această afacere este una frumoasă, dar şi foarte grea. „Nici nu ai zile de odihnă. Chiar dacă e sărbătoare, frig sau plouă, oamenii caută pâine proaspătă în magazine. Brutăria lucrează zilnic ca să fim siguri că la ora 8:00 dimineaţa pe oameni îi va încălzi mirosul de pâine caldă. Această afacere nu este una profitabilă, pentru că facem pâine ieftină. Lumina, gazul, totul se scumpeşte, dar nu ai cum să vinzi pâinea prea scump, deoarece oamenii nu au bani şi ar muri atunci de foame. Atunci când nu facem colaci pentru sărbători, practic suntem la zero. Eu aş închide brutăria, dar nu pot. Nu vreau să las femeile fără un loc de muncă. Au copii şi au nevoie de bani…”, recunoaşte bărbatul. Pentru dezvoltarea afacerii familia a fost nevoită să-și vândă casa din Ialoveni. „Am vândut casa, ca să putem cumpăra utilaje moderne şi femeile să nu mai frământe aluatul cu mâinile. Pentru acest cuptor am plătit peste 20 de mii de euro, dar investiţiile merită. Coace 120 de franzele în 20 de minute”, spune Sava Plugaru, arătând spre cuptorul care ocupă jumătate de spaţiu al încăperii.

„Mulţi tineri pleacă din sat, pleacă din ţară. Îşi iau acolo şi familia, ceea ce înseamnă că nu vor mai reveni. Au plecat peste hotare şi cei trei copii ai mei, dar mă bucur că au reuşit să-şi construiască vieţile în ţările în care au un viitor mai sigur decât aici. Am fi plecat şi noi, dacă eram mai tineri”, recunoaşte bărbatul.

„Statul este ca o familie”

Sava Plugaru priveşte la viitorul R. Moldova cu un zâmbet cald, dar uşor obosit. „Moldova este o ţară ostenită, mică, încărunţită de bătrânii care au mai rămas. Cea mai mare problemă cu care se va confrunta R. Moldova în viitorul apropiat este lipsa forţei de muncă. Nimeni nu va lucra din greu dacă nu va avea un salariu bun. Aşa pierdem tinerii, aşa ne trece printre degete viitorul prosper al acestei ţări. Peste vreo trei ani nu vor mai rămâne tineri. Statul e ca o familie. Cum se simte un copil când cere de la părinţi bani pentru studii, iar părintele îi spune că nu are bani, dar seara intră în vreun local şi bea toţi banii? Exact aşa este şi în statul nostru. În loc să susţină şi să ajute tinerii ca să se pună pe picioare, statul fură banii şi-i cheltuie pe nimicuri. Ei ne spun că trăiesc greu şi nu au bani, dar cumpără cele mai luxoase şi scumpe maşini de serviciu. Numeroşi deputaţi avem în Parlament, dar de ce nu economisesc atunci când văd că oamenii nu au cu ce trăi?”, oftează brutarul.

Ca să creezi ceva bun, e nevoie să te înarmezi cu foarte multă răbdare şi să nu-ţi pierzi optimismul că totul va fi mai bine, îl încurajează pe soţ Victoria Plugaru.
Între timp, două femei se apropie de cuptorul în care se rumenesc cele 120 de franzele. „Când ies de acolo, frig, au 90 de grade şi mai bine”, ne spune Sava Plugaru, căruia îi sclipesc ochii când ia o pâine fierbinte în mâini, o rupe şi ne-o împarte. Aburii fierbinţi ies din ea, iar miezul ţi se topeşte în gură, amintindu-ţi de serile de iarnă petrecute în casa bunicilor.