VIDEO Statul care şi-a făcut migranţii să vină acasă pentru a vota

Spre deosebire de alegerile prezidenţiale din 2016, cetăţenii R. Moldova stabiliţi peste hotare îşi vor putea exprima opţiunea de vot la alegerile parlamentare din 24 februarie, curent, doar în baza paşaportului valabil sau a livretului de marinar. În consecinţă, o parte dintre migranţi a decis să vină acasă pentru a vota. Unii vin prioritar pentru asta, alţii – ca printre altele. Cert e că fiecare dintre ei a decis să arate sistemului actual de guvernare că, aşa cum spun ei înşişi, votul lor contează. ZdG a discutat cu cei veniţi din Franţa şi Marea Britanie, din Israel şi Irlanda, din Danemarca şi Polonia, ca să afle motivele plecării lor, dar şi cauzele revenirii acasă, pentru ziua votării. I-am întrebat şi despre speranţele lor legate de rezultatele alegerilor şi despre ce cred că ar putea schimba diaspora acasă.

Paula Erizanu, Marea Britanie: „Guvernarea discriminează diaspora”

Paula a plecat la studii acum nouă ani, dar a revenit în această săptămână să voteze acasă, pentru că, spune ea, îi pasă de tot ce se întâmplă aici.

„Alături de alţi concetăţeni, am făcut mii de kilometri, am venit din celălalt capăt al Europei, pentru că guvernarea discriminează diaspora şi încearcă să ne minimizeze votul. Alegerile sunt o mare şansă pentru schimbare, iar votul diasporei, la fel ca şi votul tuturor cetăţenilor, este esenţial. Faptul că guvernarea încearcă să ne limiteze dreptul la vot, demonstrează cât de mare e potenţialul nostru. Îndemn diaspora din România, dacă poate, să vină duminică la alegeri acasă, pentru că votul lor va conta mult mai mult în sistemul mixt acasă, decât în România”.

Ştefan Bouroşu, Polonia: „Când mergem la vot, mergem cu toată familia”

Ştefan se află în Polonia de un an şi jumătate şi spune că a plecat din mai multe motive, dintre care, cel mai important, era interesul financiar. Un alt motiv al plecării sale a fost faptul că teatrul în care lucra nu mai reprezenta ceea ce el voia să facă.

„Am decis să vin încă până la lansarea campaniei VotezAcasă. Simţeam că e un lucru important. Pentru mine, de fiecare dată, mersul la vot era un fel de sărbătoare. Deşi, nu tot timpul era plăcut să îi alegi pe unii – îi alegeai doar pentru că trebuia, din anume considerente. Mie, oricum, îmi plăcea să merg la vot. Era o chestiune de familie – noi mergeam la vot cu toţii, întreaga familie – bunica, mama, tata. Şi mama mea a venit acasă din Italia de câteva ori pentru a vota. Adică, lucrul ăsta e ca un fel de tradiţie interesantă şi neobişnuită, probabil.

În primul rând, vreau să vin acasă pentru că văd dintr-o parte, din afara Moldovei, cât e de murdară lupta asta şi cu câtă vervă unii oameni se avântă ca să rămână la putere. Şi eu aş vrea să-mi aduc cel puţin contribuţia minimă ca unii oameni să nu mai ajungă la putere. E foarte emotiv şi foarte idealist acest lucru… dar asta e.

Cred că aceste alegeri ar trebui să fie un început de schimbare, deşi schimbările adevărate vor veni mult mai greu. Nu cred că vom simţi imediat după alegeri, dacă ceva se va schimba radical la nivel de guvernare, pentru că mentalitatea unor oameni a rămas încă în trecut, pentru că mai avem acea parte de oameni care spun „a furat, dar ne dă şi nouă”, mesaj pe care este regretabil să-l auzi. Simt un fel de tristeţe când aud astfel de vorbe. Îmi este milă de oamenii care au ajuns să fie nevoiţi să gândească aşa, doar pentru a obţine nişte mici favoruri. E groaznic, din punctul meu de vedere.

Cred că votul diasporei va fi totuşi unul important la aceste alegeri, pentru că, atâta timp cât se depune atât de mult efort ca oamenii așa să nu poată vota, atâta timp cât se depune efort ca importanţa acestui vot să fie diminuată, cu atât mai mult oamenii vor vrea să vină şi eu cred că această atitudine negativă din partea guvernării faţă de diaspora, ne face mai puternici. Acest lucru ne ajută la mobilizare. Oamenii vor şi mai mult să obţină ceea ce-şi doresc şi acest fapt e unul îmbucurător.

Văd mai mulţi oameni activi în afară, decât în ţară. Şi numărul celor dezinformaţi de acasă e mai mare decât al celor informaţi din afara ţării, cred eu. Asta îmi dă sentimente contradictorii – mă bucur că oamenii se informează, vin acasă, informează pe alţii, sunt activi şi pe reţelele de socializare, dar, în acelaşi timp, mă întreb dacă asta-i suficient”.

Adriana Grigoriev, Marea Britanie: „Vin acasă, pentru că îmi pasă”

Adriana a plecat de acasă acum 14 ani. Pe 24, va fi aici, ca să voteze.

„Vin acasă, pentru că îmi pasă. Votul diasporei contează foarte mult. CEC şi Guvernul încearcă să facă tot posibilul ca să ne împiedice să votăm şi de data asta, ca şi în 2016, la prezidenţiale, când nu au avut destule buletine de vot şi până în ziua de azi votul meu nu a fost unul considerat.

De astă dată ne-am făcut mai deştepţi şi am revenit acasă, ca să ne luăm ţara înapoi. Se spune că cei aflaţi peste hotare nu pot vota cu paşapoarte expirate, deşi asta e absolut legal. Curtea Supremă de Justiţie s-a pronunţat în 2014 şi este dreptul nostru constituţional ca să votăm, chiar cu paşapoarte expirate”.

Cristian Zara, Danemarca: „Sper ca la conducere să ajungă politicieni care ştiu ce înseamnă stat de drept”

Cristian a plecat din R. Moldova acum şapte ani, la studii, iar ulterior a rămas să lucreze în Danemarca.

„Recent, am decis să creăm pe reţelele de socializare grupul VotezAcasă, întrucât consider că diaspora e discriminată cu trei mandate pe circumscripţii acordate unui milion de oameni. Ideea a fost inspirată din multe alte challenge-uri care au apărut în ultimii ani şi mă bucur că mai mulţi şi-au luat bilete pentru a veni acasă să voteze. Votul este, totuşi, o responsabilitate.

În privinţa aşteptărilor, sper ca la conducere să ajungă politicieni care ştiu ce înseamnă stat de drept, legi internaţionale şi naţionale respectate de toţi. Sper ca ei să lucreze pentru popor, pentru că sunt angajaţi din bani publici. Diaspora, în schimb, poate veni cu o experienţă internaţională utilă pentru modernizare şi schimb de experienţă în toate domeniile, atât în mediul privat, cât şi bugetar”.

Sergiu Prisacaru, Belgia: „Există diferite căi de a te implica în iniţiative frumoase şi democratice acasă”

Sergiu a plecat din R. Moldova cu 10 ani în urmă, la facultate, în Marea Britanie. După ce a terminat studiile, s-a angajat la muncă la Londra, unde a şi rămas pentru următorii şase ani. De un an, lucrează în cadrul unui proiect la Bruxelles, Belgia.

„Fiind plecat, încercam în ultima perioadă să mă implic tot mai des în tot ce se întâmplă acasă. Cred că aceste alegeri sunt o şansă să schimbăm guvernarea şi să facem ca lucrurile să evolueze în bine.

De fapt, de multe ori când vorbeam cu oamenii despre ieşirea la proteste, mulţi erau sceptici şi întrebau ce pot schimba acestea, argumentând că nu prea are sens să participe la aceste manifestaţii. Poate, pe unii îi înţeleg, pentru că guvernarea ignoră oamenii care ies în stradă şi cer dreptate.

Alegerile sunt o metodă prin care chiar putem schimba guvernarea. E o şansă pe care o avem o dată la patru ani. De asta, cred că merită acum să facem un efort în acest sens.

În diaspora sunt oameni de tot felul – unii sunt plecaţi de mult timp, alţii de mai puţin. Unii vor să revină, alţii deja s-au stabilit peste hotare. Cred că oamenii ar putea şi ar trebui să-şi sune rudele şi cunoscuţii de acasă, să le explice cum văd ei lucrurile din afară. De asemenea, ei ar trebui să susţină proiectele frumoase, organizate acasă. Eu, de exemplu, am contribuit la campaniile de crowdfunding de la Occupy Guguţă şi de la FreeMoldova din Londra. Există diferite căi de a te implica în iniţiative frumoase şi democratice acasă”.

Dumitru Vicol, Marea Britanie: „Guvernarea a dezvoltat flagelul corupţiei într-un ritm exponenţial”

Dumitru a plecat din Moldova în 2010, imediat cum şi-a luat licenţa la ASEM. Deşi se gândea la o carieră de economist în serviciul diplomatic sau la banca centrală, a realizat că potenţialul său va fi limitat de corupţia din jur. Aşa că a decis să-şi ofere o rampă de lansare a carierei peste hotare, urmând un masterat la Paris.

„Am plecat din Moldova înţelegând că corupţia e cel mai semnificativ impediment în dezvoltarea ţării. De altfel, în ultimii ani, guvernarea a dezvoltat flagelul corupţiei într-un ritm exponenţial. Pe lângă partea coruptă, guvernarea mai are şi o faţă ipocrită. Aceasta debita minciuni precum că diaspora e importantă pentru ţară, schiţând concomitent planuri de a reduce ponderea votului diasporei prin intermediul sistemului uninominal/mixt.

Eu vin să votez acasă din două motive: 1) să contribui la debarcarea caracatiţei corupte de la guvernare; 2) să mă asigur că votul meu este valorificat în întregime, şi nu o treime sau o pătrime, cum s-ar întâmpla dacă aş vota în diaspora. Totuşi, îi încurajez pe cei care nu pot veni acasă, să facă efortul de a vota acolo unde sunt. Acum e nevoie să ieşim şi mai mulți la alegeri, pentru că ponderea votului din diaspora este redusă de minim trei ori.

Peste hotare am învăţat că alegerile sunt singura modalitate de a schimba cursul unei ţări. Au fost guvernări proaste şi corupte şi în ţările din vest, dar raţiunea civică a prevalat şi alegătorul a putut schimba guvernările când a fost nevoie. Sper să vină o altă guvernare la noi, de la care aş cere un singur lucru: să fie integră şi să lupte cu corupţia. De restul lucrurilor ne vom ocupa noi, cetăţenii”.

Alla Tofan, Franţa: „În 2016, nu am putut vota. Acum, am venit să votez acasă”

Alla a plecat din R. Moldova la sfârşit de aprilie, 2015, după alegeri. Atunci, primise oportunitatea de a lucra în cadrul unui proiect de scurtă durată la Paris, după care a decis să rămână acolo, pe cont propriu.

„Mi-a fost cam greu când am decis să rămân acolo, dar eram convinsă că revenirea mea imediată acasă nu-mi va rezolva situaţia materială. Ca şi jurnalistă, îmi era foarte greu să trăiesc în Moldova. În acel an, urmăream ce se întâmplă acasă şi mi se părea absurd ca un guvern să se schimbe aşa după altul. Instabilitatea economică de aici m-a ţinut la Paris.

Au urmat alegerile prezidenţiale în 2016. Evident, am vrut să votez. Am mers la Ambasadă, acolo era un rând imens, era multă lume, care nu putea să intre. Din spate, veneau alţi oameni. Şi, de la uşă, la un moment dat, ni s-a spus că nu mai are rost să venim, pentru că nu vom putea vota – nu erau buletine de vot. Mai erau alte două secţii. Am mers încolo, dar tot nu am reuşit să votez, din acelaşi motiv. Oamenii erau foarte nemulţumiţi şi din partea Ambasadei nu venea niciun răspuns la această situaţie. Acum, sigur merg să votez aici.

Îmi doresc ca aceste alegeri să aducă cu ele mai multă încredere în tineri, în specialişti care ar fi încurajaţi să rămână acasă. Îmi doresc ca societatea să accepte şi femeile fără copii şi pe cele nemăritate în funcţii înalte. Îmi doresc stabilitate, astfel încât eu să-mi pot face planuri pe termen lung aici, acasă”.

Valeriu Ianachi, Israel: „Îmi doresc posturi de muncă bine plătite acasă şi o justiţie corectă”

Valeriu a plecat în străinătate acum şase ani, în căutarea unei vieţi mai bune pentru sine şi pentru familia sa. Spune că a plecat mai ales din cauza lipsei locurilor de muncă în Moldova, a salariului mizer şi a corupţiei ce s-a cuibărit aici.

„Acum, am decis să votez acasă, fiindcă votul meu acasă are un impact cu mult mai mare. În plus, am ales să fac voluntariat şi să mă implic într-o campanie de informare a cetăţenilor, pentru că o bună parte dintre ei nu au idee ce fel de alegeri vor fi pe 24 februarie –  nu ştiu pe cine şi ce să aleagă.

Consider că nu doar votul meu poate schimba ceva, ci votul tuturor. Sper, ca şi fiecare cetăţean al R. Moldova, la o schimbare, îmi doresc posturi de muncă bine plătite acasă şi o justiţie corectă. Îmi doresc, ca şi toţi ceilalţi, un trai mai bun aici, alături de familie.

În doar câteva zile de voluntariat, am observat că, atunci când le spui oamenilor că ai parcurs atâţia kilometri ca să te implici, parcă li se mai înmoaie sufletul şi te ascultă cu mai multă atenţie. Cred că dacă diaspora s-ar implica mai bine în aceste alegeri, ar exista o şansă să salveze ţara”.

Stanislav Ciobanu, Marea Britanie: „Diaspora a văzut ordine, rigoare şi certitudine – asta vrem să aducem acasă”

Stanislav a plecat acum doi ani din R. Moldova şi susţine că a făcut asta din aceeaşi cauză din care crede că pleacă majoritatea tinerilor – lipsa unui stat de drept. Un alt motiv al plecării a fost dorinţa sa de a deveni mai bun, de a găsi un mediu prielnic, care să sporească dezvoltarea sa personală.

„Acum, am venit acasă ca să votez, deoarece votul meu contează, dar şi pentru că paşaportul meu este expirat. Având aceste două premize, cred că e clar de ce am venit şi e recomandabil pentru toţi care au posibilitatea asta, chiar dacă e destul de scump să vină acasă.

Votul nostru e nesocotit de guvernare. În ceilalţi ani, ei dacă au avut interes, probabil, s-a permis votarea cu acte expirate, iar jumătăţile astea de măsură care se aplică în acest an arată că votul meu chiar contează. De aceea am şi venit.

Sper că aceste alegeri vor fi un punct de cotitură, mai ales pentru noi, tinerii. Sper acum să existe acest moment în care tinerii să vină acasă, să voteze şi să se pregătească în următorii ani pentru o schimbare de paradigmă.

Întotdeauna, când mă gândesc la diasporă şi la ce ar putea face, îmi amintesc de acea poveste cu baronul Munchausen, care nimereşte în mlaştină şi se apucă cu mâna dreaptă ca să se tragă de acolo. Pentru mine, diaspora e acea mână a baronului, deşi e utopic să credem că, fără un punct de reper, e posibil să te tragi cu mâna dreaptă. Dar în cazul nostru, acea mână nu e lipsită de suport, pentru că noi, acei tineri care am mers acolo la învăţat, am avut susţinerea părinţilor noştri, care au trecut probabil prin mai multe încercări decât noi. Şi atunci, există o continuitate, nu e vorba de doar acea mână a baronului.

Diaspora a văzut societăţi, ordine şi certitudine a zilei de mâine şi asta vrem să aducem acasă. Vrem schimbări cel puţin, din punct de vedere al legii, dacă nu, iniţial, şi economic, şi cred că asta vrem cu toţii, până la urmă, nu e doar o dorinţă a diasporei”.

Alexei Verdeş, Irlanda: „Suntem alături, chiar dacă ne aflăm în diferite colţuri ale lumii”

Alexei Verdeş a plecat din R. Moldova prin anii 2000, în căutarea unui trai mai bun. Ulterior, în Irlanda, i s-au alăturat soţia şi copiii. Deşi au construit o casă şi copiii de mulţi ani studiază acolo, ei au revenit acum acasă inclusiv pentru a vota.

„Am înţeles că, gata, trebuie să plec, atunci când comuniştii au câştigat alegerile. M-am gândit că plec pe un an-doi, cât să-mi redresez situaţia financiară şi apoi voi reveni. Noi am construit aici o casă. Între timp, ne-am stabilit acolo, am construit şi acolo o casă, copiii învaţă acolo, deja la universitate. Am izbutit să-mi reunesc familia şi ne simţim împliniţi.

Vrem să punem umărul la tot ce se întâmplă aici, vrem să încercăm să schimbăm ceva, de aceea am decis în perioada asta să venim acasă, să ne perfectăm actele, să votăm, să-i îndemnăm şi pe alţii să meargă la vot.

Am decis să vin acasă, pentru că văd tot mai mulţi oameni care nu sunt siguri de importanţa votului lor, întrucât au votat anii trecuţi şi au fost dezamăgiţi. Eu vreau să aprind oleacă acest foc al speranţei şi să le arătăm că de noi depind lucrurile, şi nu de acei politicieni cărora nu le mai pasă de nimic, odată ce şi-au luat mandatele.

Noi am vrea să importăm în ţară nu doar lucruri materiale, ci şi bune practici. Şi, după aceste alegeri, vrem o schimbare radicală. Simt că acum lucrurile merg într-o direcţie în care nu ar trebui să meargă.

Ne-am bucurat foarte tare atunci când s-a semnat Acordul de Asociere şi Liber Schimb cu UE. De fiecare dată când ne întreba cineva dacă vrem să ne întoarcem acasă, le răspundeam că Moldova trebuie adusă în Europa, ca să ne simţim acasă. Asta îmi doresc. Sunt sigur că dacă vom fi alături de Europa, lucrurile vor fi mult mai bune.

Vrem să arătăm că suntem alături, chiar dacă ne aflăm în diferite colţuri ale lumii. Vrem să aducem acasă ceea ce vedem acolo – cultură, lucruri frumoase şi, mai ales, soluţii pentru problemele care devin tot mai multe aici”.

Angela Verdeş, Irlanda: „Trebuie să ieşim cu toţii la vot pentru a mişca lucrurile”

Angela Verdeş a plecat din ţară cu doi ani mai târziu decât soţul ei, fiind pusă în faţa alegerii de a rămâne aici, cu soţul care ar fi urmat să se întoarcă în R. Moldova, sau de a emigra împreună cu toată familia, pentru a o lua de la capăt în Irlanda. Reieşind din condiţiile de pe loc, a decis să plece din ţară, împreună cu copiii.

„Cea mai mare indignare a mea legată de aceste alegeri a fost atunci când ni s-a spus că diaspora nu poate vota cu paşaport expirat, cum a fost la scrutinele anterioare.

Am venit acasă să-mi susţin familia, pe cei dragi care au rămas aici. Ne dorim o schimbare în mai multe domenii, una radicală. Înţelegem că asta nu se va întâmpla peste noapte. Mai întâi, trebuie să ieşim cu toţii la vot pentru a mişca lucrurile.

Diaspora poate contribui cu susţinerea pe care o oferă celor de acasă. Ei nu pot decide ca mâine să se întoarcă cu toţii acasă, pentru că şi-au creat un viitor în afară, au familii, posturi de muncă decente şi compară ceea ce văd aici cu ceea ce văd acolo, dar diaspora poate vorbi despre ceea ce vede şi se poate revolta, pentru început”.