„Revoluţia” independenţilor în Găgăuzia
Duminică, 20 noiembrie 2016, în Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia vor avea loc alegeri pentru Adunarea Populară a Găgăuziei, entitate din regiune cu atribuţii similare celor ale Parlamentului de la Chişinău. Pentru cele 35 de locuri disponibile se luptă 126 de candidaţi. Majoritatea dintre ei, 95 la număr, candidează ca independenţi, în timp ce doar 31 şi-au declarat afilierea politică. Cei mai mulţi candidaţi vin din partea Partidului Socialiştilor.
În Adunarea Populară a Găgăuziei (PG) sunt 35 de deputaţi aleşi pentru un mandat de 4 ani prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Aceştia candidează în 35 de circumscripţii electorale. Exerciţiul este programat în regiune duminică, 20 noiembrie 2016, la doar o săptămână de la alegerile prezidenţiale, acolo unde găgăuzii au votat masiv pentru candidatul socialiştilor, Igor Dodon, care a obţinut în regiune un scor cu iz dictatorial, 98,89% din voturi.
126 de candidaţi: 95 sunt independenţi
Conform informaţiilor analizate de Asociaţia „Piligrim-Demo” din Comrat, în cursa pentru un fotoliu în APG s-au înscris 126 de candidaţi. 95 dintre ei susţin că sunt candidaţi independenţi. Doar 31 admit că au în spate un partid politic. Cei mai mulţi candidaţi politici îi oferă Partidul Socialiştilor din R. Moldova (PSRM), 21. Alţi 7 candidaţi sunt susţinuţi de Partidul „Nostru”, 2 de Partidul Comuniştilor din R. Moldova (PCRM) şi unul de Partidul Democrat din Moldova (PDM). 108 candidaţi sunt bărbaţi, iar 18 – femei. Datele Asociaţiei mai arată că în actualul scrutin candidează 32 din cei 35 de membri ai APG aleşi în 2012.
Mihail Sirkeli, preşedintele Asociaţiei „Piligrim-Demo”, spune că numărul mare de candidaţi independenţi se explică prin faptul că partidele politice de la Chişinău nu propun „nimic” pentru cetăţenii din regiune, iar lumea nu are încredere în ele. „Găgăuzia nu are partide, iar asta este, în opinia mea, problema nr. 1. Iar oamenii se tem să candideze din partea partidelor de la Chişinău. În 2012, aici am avut două mişcări politice, două asociaţii obşteşti care au avut rol de partide politice, una condusă de Nicolae Dudoglo, alta – de fostul başcan, Mihail Formuzal. Atunci, candidaţii susţinuţi de aceste mişcări au fost independenţi, dar nu s-au temut să spună că sunt ajutaţi de aceste forţe politice. Acum, aceste mişcări, deşi există, nu au un rol important în politică. Iar partidele naţionale nu propun nimic pentru Găgăuzia. Tot ce propun ele e doar retorică geopolitică. Atât”, menţionează Sirkeli.
„Mulți candidaţi fac parte, mai degrabă, din anumite clanuri financiare”
Expertul admite că, printre candidaţii independenţi, care evită să-şi anunţe culoarea politică, sunt şi persoane care, de facto, beneficiază de sprijin politic. „Prin 2013, a fost un proces de unificare a mişcării „Noua Găgăuzie”, condusă de Dudoglo, cu PDM. Deci, unii dintre candidaţii independenţi, deşi nu apar ca fiind susţinuţi de aceste două entităţi, de facto, sunt. Vă daţi seama de ce nu se anunţă partidul. PDM nu-i prea popular… Astfel, pentru a nu-şi prejudicia campania, candidaţii nu spun că ar fi susţinuţi de acest partid”.
Pe de altă parte, unii candidaţi independenţi susţin că sunt „din echipa Irinei Vlah”, başcan în regiune, care a câştigat alegerile în 2015 tot fiind candidat independent. „Vlah nu are niciun partid. Nimeni nu înţelege care este doctrina sa politică. Nu putem spune care va fi politica în viitorul APG. Într-un proces democratic, normal, ai diferite partide, cu doctrine. Vezi cine câştigă şi poţi anticipa ce se întâmplă dacă vine un partid sau altul. Aici, însă, nu sunt partide şi nu poţi face prognoze despre politica de viitor din APG, şi asta e o problemă pentru societate şi pentru politologi. Mulţi candidaţi fac parte mai degrabă din anumite clanuri financiare”, explică Sirkeli.
