100 de zile pentru adaptare. Voci din Legislativ

Alexandru Slusari, vicepreședintele Parlamentului, membru al FRACȚIUNII PLATFORMA DA

Succese: Revenirea la democrație și instaurarea atmosferei de libertate în societate. Adoptarea tuturor actelor necesare pentru scoaterea R. Moldova din izolarea internațională. Activitatea eficientă a mai multor comisii parlamentare de anchetă.

Insuccese: Nevalorificarea Declarației privind caracterul capturat al statului. Lipsa progresului în procesul demonopolizării mai multor domenii. Organizarea unor concursuri în condițiile statului neeliberat și sistemului care se opune.

Dumitru Diacov, MEMBRU AL FRACȚIUNII PDM

Succese: Succesele Legislativului? În primul rând, că el mai există. În al doilea, că în el mai există opoziție și există guvernare. Dar în al treilea, nu știu care ar fi un alt succes, pentru că, practic, nu s-a realizat nimic deosebit despre care să spunem că ar fi o chestie istorică. Eu cred că nici un deputat, oricât de mare fantezie ar avea, nu o să fie în stare să vă enumere. Au fost introduse modificări în buget, au fost create câteva comisii de anchetă care fac în fiecare zi conferințe de presă și declarații politice. Eu nu știu cu ce o să iasă ei când va trebui să facă bilanțul. Trebuie să păstreze o intrigă, să acumuleze materiale, iar acestea să fie aprobate de către membrii comisiei, să redacteze un raport și raportul este prezentat în fața parlamentului.

Insuccese: Off, păi succesele pe care le-am enumerat, acestea sunt cam și insuccesele, deoarece un Legislativ trebuie să fie creat dintr-o majoritate care știe foarte clar ce dorește să facă. În afară de lupta pentru dezoligarhizare, eu cred că niciun alegător de rând nu a mai reținut ceva ce s-a rezolvat în această sesiune a Parlamentului. Atunci când vin la guvernare două grupuri parlamentare cu strategii, cu programe absolut diferite, nici nu poți să te aștepți la ceva rezonabil, logic în primele luni de zile.

Sergiu Litvinenco, membru al Fracțiunii PAS

Succese: Cea mai mare realizare şi momentul, sper, pentru care acest Parlament va intra în manualele de istorie a fost cel că a pus capăt regimului Plahotniuc. Eliberarea R. Moldova de Plahotniuc este succesul numărul 1 al acestui Parlament.

Succesul numărul 2 este numirea unui Guvern cu o componență care nu cred că a existat vreodată în R. Moldova. Oameni bine pregătiți, profesioniști, bine intenționați, oameni care nu au venit în funcții pentru a-și atrage foloase personale, ci pentru a servi cetățeanul.

Succesul numărul 3 sunt pașii concreți pe care i-am întreprins în demararea procesului de dezoligarhizare a țării. Aici nu mă refer la ritmurile, ci la voința politică de a face schimbarea, care nu a existat la Legislativul anterior. Aici mă refer nu doar la demiterile celor mai odioși exponenți ai regimului Plahotniuc (de exemplu, Vasile Botnari, fostul șef al SIS), proces care va continua, cu siguranță, dar şi la adoptarea unui cadru legal necesar să satisfacă cerințele venite din partea societății, anularea sistemului electoral mixt, comisiile de anchetă pentru elucidarea furtului miliardului, privatizările ilegale sau tentativa de lovitură de stat din iunie 2019.

Insuccese: Este prematur să vorbim de nereușita definitivă a unor inițiative. Sunt regrete mai degrabă, dar nu eșecuri. Primul regret ține de numirile pe care le-am făcut. În primul rând, mă refer la Curtea Constituțională. Din păcate, nu am reușit să numim în aceste funcții oameni în raport cu care nu ar exista dubii că ar fi ai unuia sau ai altora. Modalitatea de desfășurare a concursurilor în Parlament, prin intermediul comisiilor parlamentare trebuie revizuită, or, rezultatele unei comisii cu deputați din start sunt discutabile.

Regretul numărul doi este că nu am reușit să avansăm prea mult în reforma justiției și a procuraturii. Este adevărat, nu poți face totul dintr-o dată – legile trebuiesc pregătite, scrise, consultate etc., dar cetățenii așteaptă schimbări anume la acest capitol.

Și mai am un regret – că nu am reușit să facem așa încât toate instituțiile aflate sub control parlamentar să nu mai fie conduse de oamenii lui Plahotniuc, instalați în ultimele luni de mandat a PDM. Toate aceste neîmpliniri sunt mai degrabă o consecință a timpului insuficient, raportat la complexitatea situației şi sunt sigur că în curând efectele pozitive ale schimbărilor demarate de acest Parlament, vor fi resimțite şi apreciate cât mai curând de cetățeni.

Marina Tauber, membră a Fracțiunii ȘOR

Succese: Un singur „succes” real al actualului Parlament ce ar trebui remarcat este cel că au fost evitate alegerile anticipate! Succes pentru ei, cei de la guvernare, că au păstrat coaliția lor meschină, succesul momental pentru bugetul de stat, care nu a cheltuit bani nebuni pentru alegerile noi, până ce nu a cheltuit, dar nu pentru oameni! Pentru că unica soluție să iasă țara noastră din impasul politic, declarată de noi de nenumărate ori totuși rămân alegerile anticipate! Deci „succesul” acesta  reprezintă doar succesul lor, personal, să păstreze funcții și să rămână în fotolii, să raporteze șefilor din străinătate că sunt băieți și fete „bravo” și s-au conformat indicațiilor, tot asta oricum e temporar! Ceea ce a urmat însă a degenerat într-o catastrofă națională, pe care guvernanții o privesc exagerat de optimist ca prin niște lentile puternic distorsionate. Cel de al doilea succes este faptul ca majoritatea și-a arătat adevărata sa față. Societatea deja nu-și mai face iluzii vizavi de promisiunile cu care au operat până mai ieri cei din majoritate! Un alt „succes”: au reușit să-și aranjeze în funcții publice rudele și prietenii.

Insuccese: Acestea sunt prea multe. Dacă e să evidențiez dintre ele doar trei, voi nota, în primul rând, politica socială catastrofală promovată de majoritatea parlamentară. Primul lor mare insucces este cel că nu au reușit să intervină la nivel legislativ pentru a preveni scumpirea electricității, iar asta va provoca automat un întreg lanț de scumpiri! În al doilea rând, majoritatea nu și-a putut stăvili mania persecuției în raport cu opoziția. În actualul parlament, opoziția este marginalizată în cel mai brutal și antidemocratic mod, și totul se face sub standardul unei false campanii de dezoligarhizare. Al treilea insucces este acela că majoritatea parlamentară nu a reușit să-și subordoneze definitiv justiția. Chiar dacă majoritatea a întreprins eforturi supraumane de a forța justiția și procuratura să investigheze și să judece așa cum încearcă să dicteze cei din majoritate, sistemul judecătoresc și cel al procuraturii continuă să se opună. Iar dacă e să vorbim la modul serios atunci trebuie să recunoaștem că nicio altă guvernare nu a încercat cu atâta obrăznicie și atât de „transparent” să dea indicații justiției, cum fac cei din actuala majoritate parlamentară. Asta fac ei cu Parlamentul R. Moldova.