Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Frontul unui soldat american la…

Frontul unui soldat american la Chişinău

Credem, mai întotdeauna, că a fi soldat înseamnă a lupta cu alţii şi rareori ne gândim că un militar ar putea şi construi pentru alţii. Dar, din fericire, şi asta se întâmplă. Faceţi cunoştinţă cu locotenent-colonelul Philip Howard din SUA.

Ordine, disciplină, respect, ţinută, onoare – sunt lucruri de care uităm azi, dar care pentru militari rămân la fel de sfinte ca altădată. La fel cum sfânt rămâne vorbitul în fraze scurte, clare şi la subiect, în tact calculat, adoptând o ţinută corespunzătoare.

Philip Howard  nu s-a  gândit vreodată că va ajunge în R. Moldova, dar ştia că oriunde va ajunge – îşi va îndeplini misiunea. Avionul l-a dus mai întâi la Constanţa, iar autocarul – la Chişinău. Howard lucrează în prezent, cu alţi colegi, la renovarea Şcolii nr. 12 din capitală, care este frecventată de 150 de elevi cu deficienţe de auz. Militarii nu au zile libere şi lucrează de dimineaţa devreme până seara târziu.

„Mergem oriunde este nevoie de ajutorul nostru”

571-militar Între timp, Howard spune că totuşi a avut ocazia să treacă printr-o experienţă locală. „Am fost invitaţi la cineva acasă şi ni s-a servit vin şi mâncare locală. De asemenea, am cules cireşe din copac şi o bunică ne tot încuraja să mâncăm”, îşi aminteşte Howard zâmbind. Lucrează inclusiv sâmbăta şi duminica, aşa că acea experienţă a fost o excepţie. Nu prea are timp să se odihnească, pentru că trebuie să termine proiectul la timp, inginerii având doar 16 zile pentru îndeplinirea lucrărilor. S-a obişnuit însă, pentru că lucrează şi la alte proiecte cu orar similar, spune Howard.

„Mergem oriunde putem face ceva treabă. Am fost cu misiuni similare în America de Sud, în câteva ţări din Europa. Fiecare ţară e diferită, iar ceea ce face diferenţa sunt oamenii. Aceştia fie sunt mai prietenoşi, fie mai distanţi, depinde de ţară, de cultură, dar până la urmă, când începi să colaborezi, toţi devin prietenoşi. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în Moldova”, relevă Howard, care, de altfel, munceşte de 30 de ani în proiecte de acest gen.

Cum îşi educă militarii americani copiii

A ajuns militar la sugestia unor apropiaţi. „Acolo era unchiul meu şi el mi-a zis: „Trebuie să te duci în armată!” Şi aşa am făcut”, îşi aminteşte locotenent-colonelul de azi. Cât despre pasiuni, Howard spune că îi place să facă inginerie, îi place cum muncesc inginerii, iar armata i-a propus un post de muncă corespunzător. Asta  este povestea alegerii lui. Îi place tot ce face, inclusiv în Moldova, dar îi lipseşte soţia dragă, care îl aşteaptă acasă. „Copiii sunt mari deja şi mă caută mai mult când au nevoie de bani”, spune, râzând cu poftă, Howard, apoi adaugă: „Prefer ceva disciplină acasă, în procesul de educaţie al copiilor. Este important să fie un echilibru între disciplină şi libertatea de a face ceva. Cred că în SUA ne-am relaxat prea mult cu ideea de libertate şi ar trebui să ne disciplinăm un pic”.

Ca inginer, pe de altă parte, păstrează aceeaşi disciplină. Philip se uită mereu la cum sunt construite clădirile, de fiecare dată analizează din ce este făcut blocul. „Chiar şi atunci când am fost invitat la unul dintre militarii moldoveni acasă, la ţară, am atras atenţia la cum este făcut acoperişul, pereţii, la cum se pune gresia, faianţa”, povesteşte Philip.

Au învăţat de la moldoveni să arunce mortarul pe perete

Diferenţele dintre modul în care se construieşte în SUA şi la noi sunt foarte mari, menţionează inginerul Howard. „Majoritatea clădirilor sunt făcute din beton, nu că şi noi nu am face asta, dar noi folosim o varietate mult mai mare de materiale de construcţii. Când renovăm bucătăria, de exemplu: felul în care moldovenii reconstruiesc pereţii este total diferit de al nostru. A trebuit să învăţăm de la moldoveni şi de la contractorul moldovean cum să facem peretele. În această construcţie, ca să iasă peretele drept, se folosesc ”pendule” cărora li se dă drumul de-a lungul peretelui pentru a-l alinia. Şi apoi adăugăm mortarul. Este o tehnică specială de lucru, iar băieţii mei aveau o reacţie mai ciudată în primele zile, pentru că n-au văzut aşa ceva mai înainte: iei din roabă şi arunci pe perete. Noi întindem pe perete, nu facem aşa”, spune Howard.

Totodată, inginerul spune că vrea, împreună colegii săi, să pună lucrurile laolaltă pentru a construi ceva. De fiecare dată, în fiecare misiune. „Dacă vine cineva şi distruge o clădire, noi venim apoi şi o reconstruim. Este mult mai greu să construieşti lucruri, să analizezi proiecte de construcţie a unei case, să le urmezi şi să ridici o clădire care poate fi utilă, decât să te implici în conflicte armate”, crede militarul.

De altfel, unul din proiectele sale preferate este cel din America de Sud, fiind vorba de un loc pe unde a trecut uraganul El Nino şi a distrus totul în cale. Nu exista infrastructură şi trebuiau aduse cu avionul toate materialele. În Moldova e mult mai bine în acest sens, consideră Howard, care după discuţie se întoarce la lucrările de construcţie şi renovare. Pentru că, după părerea lui, lucrurile mari se fac simplu: apucându-te de treabă.